Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Pe scriitorul, profesorul, Marian MALCIU l-am întâlnit cu ceva ani în urmă, mai exact în 2007, pe unul dintre site-uri-le de socializare, în vogue la acea vreme, sub pseudonimul de “TĂUNUL” şi cum m-a mirat încă de la început alegerea acestui pseudonim mi-am început interviul cu întrebarea firească, spun eu, de unde şi până unde adoptarea acestui pseudonim. Apoi întrebările au curs în mod firesc, de aceea cred că cel mai bine este să las cititorii să se convingă singuri:  

 

Scriitorul... Marian MALCIU  

1. Rita DRUMEŞ  

Domnule profesor Marian Malciu sunteţi cunoscut, pe internet, sub pseudonimul de “TĂUNUL”. De unde până unde acest pseudonim?  

Marian MALCIU :  

Aşa m-a numit, pentru prima oară, soţia mea. Eram prieteni. Citisem amândoi, cândva, în adolescenţă, romanul « TĂUNUL » de E. L. Voynich. Amândoi am fost impresionaţi în acea vreme şi, recunosc, îmi place şi acum la fel de mult. L-am recitit în urmă cu doar trei ani. Într-un anume moment, după un dialog pe anumite teme, nu prea obişnuite la vârsta noastră ori la relaţia existentă între noi, prietena mea (cea care mi-a fost soţie şi este mama copiilor mei) a exclamat : TĂUNULE ! Era încruntată şi mă ţintuia cu o privire înflăcărată, pe care n-o voi uita, ce exprima surprindere, mândrie şi admiraţie. Mă asemuia personajului principal. Intrând pe internet, în urmă cu vreo şase-şapte ani, se cerea un pseudonim, aproape obligatoriu. Eu aveam chiar nevoie. Comentam cu regularitate la « Jurnalul Naţional », într-o rubrică pretenţioasă condusă şi susţinută, cu duşmănie parcă, de jurnalistul Ion Cristoiu. Pe vremea aceea îl « toca » pe actualul preşedinte al României, Traian Băsescu! Deci, a se înţelege, am ales pseudonimul în cauză în amintirea soţiei mele, plecată în lumea cea veşnică în urmă cu 16 ani, nu pentru a-mi justifica atitudinea raportată la încălcări monstruoase ale legislaţiei şi moralei...  

 

2. Rita DRUMEŞ:  

Aţi dus mai bine de 30 de ani o viaţă mai mult cazonă, ca profesor într-o şcoală militară. Cum se împacă acum prozatorul, poetul, din dvs. cu omul riguros ?  

Marian MALCIU :  

Vă înţeleg nedumerirea, însă vă pot spune că rigurozitatea nu este întotdeauna apanajul durităţii. Chiar dacă mi-am desfăşurat activitatea ca militar, ceea ce presupune într-adevăr o viaţă cu un grad sporit de austeritate, disciplină riguroasă, dar asumată, nu înseamnă că sufletul meu a suferit modificări în acest sens. Şi astăzi sunt riguros şi disciplinat în viaţa de toate zilele, în tot ce-mi planific şi execut, fireşte la alegerea mea, dar, subliniez, am fost şi rămân un romantic prin excelenţă şi nimic nu-mi poate schimba această structură. Sunt riguros cu ceea ce înţeleg că trebuie să nu contravină moralei, regulilor de convieţuire în spaţiul socio-politic în care sîntem ancoraţi. În altă ordine de idei, sunt tributar unei structuri sufleteşti în care cuvântul de ordine este iubirea de aproapele, sensibilitatea faţă de universul uman şi spiritual peste care guvernează Cel pe care-L consider a fi "făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute..."!  

 

3. Rita DRUMEŞ:  

Aţi debutat ca scriitor în 2008 cu „Femeia, eterna poveste”, i-au urmat romanul “Ispita” în 2009, „Chemarea Destinului” în 2010, ”Urme de dragoste” 2011, ce a urmat ?  

Marian MALCIU :  

Aici este foarte simplu de răspuns: a urmat „Dor de Bucovina”. Aşa cum exprimă poetul, prozatorul, criticul literar, Emilian Marcu, „Cartea Dor de Bucovina încearcă, dar şi reuşeşte, să ne aducă în suflet tărâmul mult visat, tărâmul de legendă, dar şi de amarnică şi lungă suferinţă”. Este, dacă doriţi, mai mult decât o carte de impresii, un album, un ghid, un jurnal de călătorie ori un roman-reportaj. „Este câte ceva din fiecare, atâta cât să ne cuprindă un dor fără de saţiu, dor care să ne însoţească mereu. Dar cel mai important lucru din această carte este faptul că autorul prezintă mereu oameni, oameni cu feţe luminoase, oameni de omenie.” (Emilian Marcu)  

4. Rita DRUMEŞ:  

Faptul că aţi lucrat şi cunoaşteţi sistemul juridic românesc v-a ajutat să vă creionaţi personajele din rândul poliţiştilor, procurorilor, judecătorilor şi avocaţilor sau ele sunt doar pură ficţiune ?  

Marian MALCIU :  

Se spune că, în general, literatura este ficţiune. Ei bine, după umila mea părere, nu întotdeauna această afirmaţie este corectă. Fac această precizare din convingerea că autorul, indiferent cine este acesta, se inspiră din viaţa de toate zilele, fie ea trecută, prezentă ori viitoare, potrivit previziunilor sale. Experienţa sa personală şi a semenilor săi, izvoarele istorice de tot felul şi din orice domeniu, propria sa cultură generală şi de specialitate, îi permit să creioneze personaje, acţiuni ori inacţiuni, situaţii limită şi rezolvarea acestora într-un fel sau altul, după propria sa voinţă, în funcţie de ceea ce şi-a propus să evidenţieze în scrierea sa. Desigur că, în cazul meu, cunoaşterea sistemului juridic românesc cât şi cunoştinţele mele de specialitate, alăturate cunoaşterii activităţii oamenilor din instituţiile statului, abilitate să exercite atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, urmărirea, descoperirea, prinderea, cercetarea, judecarea şi pedepsirea autorilor de fapte cu caracter infracţional, în condiţiile legii, m-au ajutat în foarte mare măsură să creionez asemenea tipuri de personaje. Este, dacă vreţi, o abilitate căpătată în timpul executării sarcinilor de serviciu şi, mai ales, în timpul elaborării documentelor de învăţământ la diferite discipline.  

 

5. Rita DRUMEŞ:  

În “Urme de dragoste” personajul principal feminin este de etnie rromă. În vremuri în care etnia rromă comite multe ilegalităţi, dar îi sînt puse şi multe în spate, cum ar trebui să interpreteze cititorii gestul dvs., ca pe unul de curaj, al unui justiţiar mai înainte de orice sau al unui scriitor care se bazează pe factorul psihologic, reuşind să stârnească astfel curiozitatea cititorului?  

Marian MALCIU :  

Da… O întrebare pe care mi-au pus-o unii dintre cititori. Şi mă bucur că aţi formulat-o, pentru că am ocazia să-mi expun motivele care m-au determinat să aleg acest subiect cu un anumit personaj principal feminin. Motivele sînt mai multe şi aş porni de la cel potrivit căruia consider că toţi oamenii au un loc sub soare pentru că ne-am născut egali. Am lucrat într-un domeniu care mi-a oferit prilejul de a intra în contact cu oameni ce au intrat sub incidenţa legii din multe motive, provenind din diverse categorii sociale dar şi din etnii diferite. Etnia rromă a fost una din cele în care se pătrunde mai greu ca să-ţi formezi o justă cunoaştere a tipologiei indivizilor ce o alcătuiesc.  

Nu ştiu dacă este vorba de curaj ori de încercarea de a fi justiţiar sau de stârnirea interesului cititorului sau, poate, cine ştie, câte puţin din fiecare însă, conjunctura mi-a servit, ca sa zic aşa, apa la moară. Aşa că am conturat acest subiect dezvoltându-l într-un roman ce a curs dezvăluind publicului aspecte ce ţin de viaţa unei etnii mai greu adaptate rigorilor societăţii dar care, nu e cu nimic mai prejos decât altele. Oamenii acestei etnii s-au născut egali cu toţi oamenii pământului în faţa lui Dumnezeu. Că destinul lor a fost altfel decât a fost al nostru, nu ne dă nouă niciun drept să-i privim de sus şi să-i tratăm altfel decât pe semenii noştri. Nu ei sînt vinovaţi - ca etnie, familie ori persoană - de lipsa educaţiei şi culturii, de marginalizarea la care au fost supuşi de societate şi de legile acestei societăţi, româneşti ori europene.  

 

6. Rita DRUMEŞ:  

Ultima dvs. carte, care se află sub tipar, “Captiv pe tărâmul copilăriei”, începe cu un motto al filozofului italian Francesco Orestano: „omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe, de perfecţiune”, corelând această afirmaţie cu raiul copilăriei în care fiecare om rămâne captiv, reîntorcându-se către acesta atunci când simte nevoia de a se regăsi.  

- Cartea este urmarea acestor întoarceri pe tărâmul copilăriei sau aţi dorit să lasaţi copiilor o culegere de povestiri presărată cu sfaturi utile ?  

- Personal, de câte ori în viaţă aţi simţit nevoia să vă regăsiţi pe tărâmul copilăriei şi cum s-au sfârşit aceste călătorii, ce efect au avut în viaţa dvs. de adult ?  

Marian MALCIU :  

- Această carte am scris-o din dorinţa de a prezenta copiilor povestiri inspirate din viaţa lor reală, din ceea ce îi înconjoară, pe cât posibil, cu acţiuni desfăşurate pe pământul patriei lor, după obiceiurile acestui pământ străbun, ale strămoşilor neamului românesc. Sunt revoltat să constat că în librării există foarte multe cărţi de basme, poveşti şi povestiri traduse din autori străini. De regulă, sunt frumoase ca aspect, viu colorate, atractive, cu hârtie excelentă, dar foarte scumpe pentru majoritatea familiilor de români. Avem o multitudine de autori mai vechi sau mai noi. Ei bine, doresc să mă înscriu, dacă va fi posibil, prin munca mea, în rândul celor noi. Am dorit şi sper că am reuşit să realizez o carte cu povestiri atractive, dar şi cu sfaturi utile pentru copii. Uneori nu sunt suficiente ori convingătoare cele primite în familie, din nefericire.  

- Am simţit de multe ori nevoia să mă reconectez la tărâmul copilăriei, deşi, vă imaginaţi, prin anii ’50 nu aveam noi, românii, parte de o copilărie fericită. Totuşi, amintindu-mi de jocurile din copilărie, de libertatea pe care o aveam, de sfaturile şi intervenţiile părinţilor în anumite situaţii, de acele mici satisfacţii pe care sărbătorile creştineşti ni le ofereau, de gama largă a deprinderilor căpătate în activităţi gospodăreşti, alături de părinţi ori de fraţii mai mari, mă înarmam cu răbdare, credinţă şi ambiţie pentru a depăşi greutăţile de orice fel. Exemplul de muncă, onestitate, dragoste, dreptate şi adevăr al celor din familie, era puternic înrădăcinat în memoria mea şi aşa a rămas până în prezent. În plus, exemplul dascălilor din clasele primare şi din următoarele au avut, întotdeauna, înrâurire benefică. Au fost, în mare parte, modele şi repere de viaţă pentru mine. Drept urmare, viaţa de adult s-a adăpat adeseori din seva copilăriei.  

 

7. Rita DRUMEŞ:  

Într-o societate în care trivialul şi moartea vând cel mai bine, dvs., pentru cine scrieţi, având în vedere că scrierile dvs. sunt concepute pe eşafodajul celor clasice?  

Marian MALCIU :  

Nu m-a interesat să urmez sau nu modelul clasic ori alte modele. Nu suport acea categorisire de „şaptezecişti”, „optzecişti”, „douămiişti” etc, mai ales în poezie. Nu sînt adeptul teoriilor lor, teorii sub acoperământul cărora sunt o mulţime de poeţi şi destui prozatori, din nefericire, care-şi etalează carenţele în cunoaşterea şi folosirea gramaticii limbii române şi a semnelor de punctuaţie, dar care publică volume de autor. Nu agreez aşa numitele „licenţe” în îmbogăţirea limbii şi nici neologismele. Limba noastră este extrem de bogată. Prin multitudinea de adjective, adverbe, substantive ce pot deveni epitete ori metafore, poate descrie orice stare fizică, spirituală ori de altă natură, poate înfăţişa în orice situaţie fenomene cunoscute ori inventate, orice trăire şi poate scoate în evidenţă anumite trăsături caracteristice ale oamenilor. Gramatica limbii române permite apropierea ori depărtarea acţiunii, captând cititorul, aducându-l exact în locul şi în timpul desfăşurării acesteia. Eu scriu după cum simt şi, bineînţeles, după cum mi-a dăruit Creatorul suprem posibilitatea să o fac. Nu forţez cuvântul ori expresia, nu imit pe nimeni. Dacă cineva m-a asemuit, parţial, prin tematicile abordate sau poate prin maniera de a-mi construi conţinutul ori mijloacele artistice la care am apelat, cu Rebreanu ori cu Topârceanu, Eminescu, Sadoveanu, Macedonski ori Nichita Stănescu, este măgulitor pentru mine. Mă bucur că pot ajunge, arareori, aproape de umbra lor, dar atât. Nu mă încadrez într-un curent literar anume pentru că nu sunt profesionist în arta creaţiei.  

 

8. Rita DRUMEŞ:  

Aveaţi în pregătire o carte pe care doreaţi să o intitulaţi “Culese din instanţă”. Ce s-a întâmplat cu acest proiect ?  

Marian MALCIU :  

Nu s-a întâmplat nimic deosebit. Doar am amânat scrierea acestei cărţi în favoarea alteia… Am fost în tabăra organizată de Asociaţia „Universul Prieteniei” la Câmpulung Moldovenesc. Era în vara anului în care hotărâsem să scriu din notiţele adunate despre instanţe. Mi-au plăcut locurile şi oamenii din Bucovina atât de mult încât, ca o maşinărie bine programată, m-am apucat de lucru. Am cunoscut oameni adevăraţi şi mi-am făcut prieteni adevăraţi acolo. Cu durere şi mare părere de rău, îl amintesc aici pe scriitorul Vasile Sfarghiu, plecat în veşnicie acum aproape două luni. Un mare om, un mare iubitor al pământului natal şi un minunat prieten! Mi-a oferit mai multe cărţi scrise de către dânsul şi soţia domniei sale, pentru a-mi îmbogăţi bibliografia necesară scrierii volumului "Dor de Bucovina". Îi sunt recunoscător. Dumnezeu să-l ierte! A fost omul care, la una din lansările acestei cărţi, în sala plină a Casei de Cultură din Câmpulung Moldovenesc, m-a "adoptat la bucovinism"!  

Nu doream să se şteargă mulţimea de emoţii în timp. Instanţele pot aştepta. Rămân în actualitate cu toate aşa zisele reforme ale justiţiei româneşti. Alte vremuri, aceleaşi năravuri! Apoi au apărut alte priorităţi şi alte probleme care m-au ţinut departe de sălile de judecată, izvorul inspiraţiei mele pentru acel volum de nuvele. Proiectul se va realiza până în toamna anului viitor, dacă Dumnezeu îmi va da viaţă şi puterea să scriu.  

 

9. Rita DRUMEŞ:  

Înainte de 1989, Constantin Crişu, procuror la acea vreme, a scris o astfel de carte în care adunase 18 povestiri din instanţă.  

Pe aceeaşi linie va merge şi cartea dvs.?  

Marian MALCIU :  

Nu am ştiut că domnul Constantin Crişu a scris o astfel de carte. Cunosc, din scrierile sale, pe cele având ca subiect Codurile Civile şi de Procedură Civilă, Codul Fiscal şi de Procedură Fiscală cu Normele de aplicare în acest domeniu, adică numai cărţi de specialitate. Se înţelege că nu ştiu în ce manieră a organizat povestirile sale din instanţă. Regret!  

Rita DRUMEŞ:  

Da, a scris şi un alt gen decât cel cu care sînteţi obişnuit.Cartea se numea “Dialoguri incredibile” şi cuprindea, după cum am mai spus, un număr de 18 povestiri adunate din instanţă.  

 

10. Rita DRUMEŞ:  

Cititorii vă cunosc mai mult ca pe un romancier şi mai puţin ca pe un poet, însă dvs. aţi scris şi poezie, de aceea vă întreb care dintre poeziile dvs. vă este mai dragă, mai aproape de suflet şi de ce ?  

Marian MALCIU :  

Nu mă pot cunoaşte ca poet pentru că nu am publicat niciun volum de poezii. Da, este adevărat, scriu poezie. Mă cunosc, în postura de poet, cei care au citit o parte din creaţiile mele postate pe internet. Sunt extrem de puţini autorii de proză ori de dramaturgie care să nu fi scris şi poezie! Nu pot afirma că una din poeziile mele îmi este mai aproape, mai dragă, în raport cu celelalte. Eu scriu din suflet şi pentru suflet. Drept urmare, toate îmi sînt aproape de suflet. Sper că veţi avea ocazia să vă convingeţi..., citind volumul meu de versuri, primul şi, foarte probabil, unicul, sub titlul “Celei ce nu mai este”. Va fi tipărit şi publicat, cel mai probabil, în toamna acestui an. Nu voi uita să vă ofer un volum. Cu domnia voastră am mai făcut schimb de cărţi şi, cel puţin eu, am fost încântat.  

 

11. Rita DRUMEŞ:  

La cititorii de pe internet m-am referit şi eu. În ce priveşte schimbul de cărţi, vă mulţumesc anticipat. Dacă ar trebui să-l caracterizaţi într-o frază pe scriitorul Marian Malciu, ce aţi putea spune despre acesta?  

Marian MALCIU :  

Să-l caracterizez pe M. M. ca scriitor... Grea întrebare! Este grea pentru că eu scriu după regulile mele... A nu se înţelege că încalc cerinţele impuse de ştiinţa scrierii, a creaţiei literare...  

Fraza aceea despre Marian Malciu, ca scriitor, ar suna cam aşa:
Este scriitorul care nu se dezlipeşte de cititor şi care se străduieşte să ofere acestuia momente ce îl pot interesa, îi pot stârni emoţii, îl pot provoca să analizeze şi să dea dreptate sau să condamne fapte, întâmplări, atitudini ce pot fi întâlnite, la un moment dat, în viaţa de zi cu zi, deci un scriitor conştient că se află numai şi numai în slujba cititorului.
 

 

12. Rita DRUMEŞ:  

Dar despre omul Marian Malciu? Aveţi vreun dicton dupăcare v-aţi călăuzit în viaţă ?  

Marian MALCIU :  

Vă rog să mă credeţi că-mi este şi mai greu să vorbesc despre omul Marian Malciu. Pe scurt, aşa cum îl cunosc eu, este o fiinţă sensibilă, care socializează uşor şi suferă enorm atunci când a investit încredere şi dragoste, prietenie şi respect, în cei din jurul său, iar aceştia dovedesc, într-un moment sau altul, că învestiţia sa nu a meritat efortul. Este cinstit şi corect în toate împrejurările atâta timp cât ceilalţi îi răspund cu aceeaşi monedă. Nu suportă critica nejustificată, jignirile şi ameninţările lipsite de temei. Se înfierbântă repede, este gata de luptă imediat, ia foc, dar flacăra aceasta se stinge la fel de repede precum s-a aprins. Nu uită niciodată, dar iartă întotdeauna...  

Dicton călăuzitor? Mi se pare prea mult. Fiecare om gândeşte în felul său, în funcţie de o mulţime de aspecte pe care, adeseori, doar el le cunoaşte. Părinţii mei mi-au explicat şi m-au educat în spiritul unei zicale potrivit căreia, cel mai bine, este să fii sărac, dar cinstit şi curat. Să fiu bun şi săritor la nevoile semenilor. Să nu fac nimănui rău. M-au convins că numai în acest fel pot pune capul pe pernă fără să mă doară... Au avut dreptate şi respect învăţăturile lor.  

 

13. Rita DRUMEŞ:  

Aţi fi dorit să vă mai întreb şi altceva?  

Marian MALCIU :  

Cred că întrebările pe care le-aţi formulat sunt suficiente. Totuşi... subiectele pot fi nenumărate. Despre alt gen de preocupări, bunăoară, despre dragoste, prietenie, empatizare, credinţă, istoria de azi şi de mâine a României şi a literaturii, despre instituţiile care diriguiesc literatura română şi sincopele acestora, despre sprijinul pe care tinerii nu-l au în a se manifesta plenar inclusiv în domeniul pe care l-aţi abordat în acest interviu şi despre multe altele. Poate, cândva, vom avea ocazia să mai discutăm.Vă mulţumesc din suflet pentru cele formulate, pentru oportunitatea acordată spre a mă destăinui dumneavoastră, revistei pe care o reprezentaţi şi, prin ea, dragilor mei cititori!  

 

14. Rita DRUMEŞ:  

Un gând la final, pentru cititorii dvs.!  

Marian MALCIU :  

Cititorilor mei le mulţumesc pentru că există şi sunt aproape de mine în permanenţă! Lor le sunt dator pentru apreciere, susţinere şi încredere. Pentru ei scriu şi trebuie să înţeleagă, oriunde s-ar afla, că sunt în slujba lor întotdeauna. Le doresc, din tot sufletul, să se bucure de sănătate, dragoste, pace şi lumină!  

 

P.S  

Acest interviu, îmbogăţit cu fotografii, până la apariţia revistei reprezentată de doamna Rita DRUMEŞ, poate fi citit şi în pagina sa personală, aici: http://www.calameo.com/books/001549541a91cd5bfd7cd  

Interviul poate fi vizionat si pe Agentia de Presa Asii Romani :)) http://www.asiiromani.com/exclusiv/18786-scriitorul-marian-malciu.html  

 

 

 

 

 

 

 

 

  • Rita DRUMEŞ:
    1. Rita DRUMEŞ:
    1. Rita DRUMEŞ:
    1. Rita DRUMEŞ:
Referinţă Bibliografică:
INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!