Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Interviu - MARIUS MOISA - Vieti transformate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MARIUS MOISA 
  
Am devenit un om nou. 
  
Important era dacă am băut găleata de vin şi kilu' de ţuică. 
  
Am privit la Dumnezeu şi am văzut că viaţa trebuie să fie altfel. 
  
Cei din jur să-L vadă în mine cu adevărat pe Isus, Cel care mi-a mântuit viaţa. 
  
Marius Moisa: 
  
Înainte de a mă întoarce la Dumnezeu şi de a-L cunoaşte pe El, eram un ateu convins. Nu credeam deloc în Dumnezeu. Când ne puneam la masă, trebuia să spunem Tatăl nostru, iar când plecam trebuia să ne facem cruce, să ne închinăm şi să spunem: „Doamne, ajută! Doamne, fii cu noi!”. 
  
Eu eram singurul din familie care nu spuneam lucrul acesta pentru că nu credeam şi nu simţeam absolut nimic. Când fratele meu îmi spunea că există Dumnezeu, îi răspundeam: „Nu există pentru că eu nu-L văd şi nu-L simt”. 
  
Bunica era foarte credincioasă şi încerca să-mi explice: „Norii vin de la Dumnezeu; Dumnezeu a făcut cerul; stelele au fost făcute de Dumnezeu şi tot ce este în jurul nostru este făcut de Dumnezeu, inclusiv făptura noastră a fost făcută de Dumnezeu”...  
  
Reporter:  
  
...Iar tu spuneai: „Poveştile bunicii!”... 
  
Marius Moisa: 
  
Eu îi răspundeam: „Dacă m-aş lua după tine, aş ajunge un filozof în felul tău, dar eu cred că norii se fac din apă sau de la fumul fabricilor, iar cerul există undeva departe. Dumnezeu este departe, nu poate să fie aici lângă noi să ne asculte. Astea sunt bancuri pe care voi le-aţi inventat ‘pe malul şanţului', cum se spune la ţară, şi eu nu pot să cred aşa ceva. Arată-mi ceva palpabil, care să-mi mişte inima şi să mă facă să cred cu adevărat”.  
  
Nu de puţine ori am fost pălmuit de tata sau de mama pentru faptul că nu mă rugam la masă. Când se rugau ei, eu pur şi simplu îi ignoram. Cu toate că ei erau credincioşi, eu eram ateu şi am rămas un ateu convins până când Dumnezeu a găsit de cuviinţă să-mi schimbe viaţa.  
  
Reporter:  
  
Unora Dumnezeu le schimbă viaţa într-un mod dur, altora mai puţin dur. Cum s-a întâmplat în cazul tău?  
  
Marius Moisa: 
  
Dumnezeu nu mi-a apărut dintr-o dată în faţă să-mi spună: „Hei, Eu sunt Dumnezeu şi trebuie să te întorci la Mine!”. Nici nu am căzut undeva, ca apoi să dau cu ochii de Dumnezeu acolo jos, într-o prăpastie. Nu! Dumnezeu n-a făcut aşa în cazul meu.  
  
În toamna lui '90, eram în vizită la bunicii din Ardeal. Mătuşa mea, care era membră a Bisericii Penticostale, şi verişorii mei m-au invitat la biserică. Acasă ei cântau, recitau poezii, se rugau, citeau Biblia şi mă invitau şi pe mine, dar în timpul acesta eu preferam să mă duc în grajd la vacă sau să mătur prin curte, să fac orice altceva numai să nu-i ascult.  
  
Într-o duminică dimineaţa m-au invitat din nou la Biserică, dar le-am spus că nu mă duc pentru că nu cred şi n-are rost să-mi pierd timpul de pomană. Totuşi m-am dus.  
  
Spre surprinderea mea a fost cu totul diferit de cum mă aşteptam eu să fie. Rugăciunea care s-a făcut acolo, felul cum vorbeau din Biblie, cum cântau, totul era deosebit. 
  
Atunci s-a produs marea schimbare în viaţa şi în inima mea. Auzind Cuvântul predicat şi rugăciunile, am fost surprins şi profund mişcat. Dumnezeu mi-a vorbit mie în acele clipe şi i-a folosit pe acei oameni ca să-mi vorbească.  
  
Aceea a fost marea şi minunata zi, pentru care am o mulţumire deosebită în inimă înaintea lui Dumnezeu. Din acea zi am devenit un om nou.  
  
După ce am ieşit de acolo, le-am spus prietenilor: „De astăzi eu m-am schimbat, sunt al lui Dumnezeu!”.  
  
Ei spuneau: „Cum, tu, care până astăzi Îl înjurai pe Dumnezeu şi spuneai că eşti ateu convins şi că nu crezi până nu vezi ceva palpabil, cum ai putut să crezi?”.  
  
Le-am răspuns: „Pur şi simplu cred! Este ceva deosebit şi Cuvântul lui Dumnezeu mi-a mişcat inima într-un mod extraordinar. Eu nu mai dau înapoi de la drumul pe care am pornit. Voi credeţi ce vreţi!”.  
  
Când Îl iubeşti pe Dumnezeu, este ceva extraordinar. Indiferent cine ar sta împotriva ta, poţi să mergi înainte, împreună cu El.  
  
Reporter:  
  
La ce ai renunţat când L-ai primit pe Isus Cristos în viaţa ta ca Domn şi Mântuitor personal?  
  
Marius Moisa: 
  
Aveam doar 16 ani, dar am renunţat la multe. Bunicii mei obişnuiau să bea un pahar de vin sau de ţuică la fiecare masă. Cu colegii, cu prietenii, cu verişorii, un pahar a devenit o sticlă şi o sticlă a devenit o găleată.  
  
Împreună cu verişorii mei nu ne gândeam la altceva decât să bem o găleată de vin, apoi să mergem la o discotecă şi să dansăm. Important era dacă am băut găleata de vin şi „kilu' ” de ţuică. Aşa se spune acolo: „kilu' ” de ţuică. 
  
Verişorii mei m-au învăţat să fumez, spunându-mi: „Hai, ia şi tu una că-i bună şi n-o să mori”. Încetul cu încetul le-am luat pe toate şi m-am îndepărtat de Dumnezeu. 
  
Când m-am întors la El, am renunţat la băutură, la ţigară, la discotecă, la tot. Am privit înainte spre o viaţă nouă, am privit la Dumnezeu şi am văzut că viaţa trebuie să fie altfel.  
  
Reporter:  
  
Cum trebuie să fie viaţa? Dincolo de aspectele exterioare ale schimbării tale, ce s-a întâmplat în interior, în felul de a gândi, de a-L percepe pe Dumnezeu, de a te raporta la cei din jur?  
  
Marius Moisa: 
  
Am renunţat la cuvintele murdare, la comportamentul urât, la alcool, la ţigări şi obrăznicie. Unul dintre punctele mele tari era obrăznicia: dacă cineva îmi spunea un cuvânt, eu trebuia să-i spun două înapoi.  
  
Aveam doar 16 ani, dar băutura ajunsese să-mi degradeze nu numai fizicul, ci să-mi distrugă şi viaţa, iar cei din jurul meu mă considerau aproape alcoolic.  
  
Mi-am schimbat atitudinea şi vorbirea, gândirea şi comportamentul faţă de părinţi şi faţă de prieteni.  
  
M-am gândit că dacă eu m-am întors la Dumnezeu, dacă am făcut acest pas, trebuie să arăt cu adevărat că Dumnezeu locuieşte în mine şi trăieşte cu adevărat în viaţa mea. Cei din jur să-L vadă în mine cu adevărat pe Isus, Cel care mi-a mântuit viaţa.  
  
Reporter:  
  
Tu ai fost un ateu declarat, convins şi sincer. Ce i-ai spune copilului tău dacă şi el s-ar declara ateu? Cum l-ai convinge de existenţa lui Dumnezeu, dacă ţi-ar spune şi el, la fel ca tine: „Nu există Dumnezeu, nu cred în nimic, cred doar ceea ce văd”?  
  
De exemplu: „Nu l-am văzut pe Mihai Viteazul, înseamnă că nu a existat. Nu am văzut planeta Marte, înseamnă că nu există. Cred doar ce văd!”. 
  
Marius Moisa: 
  
Pe de o parte este greu, deoarece pe Dumnezeu nu poţi să-L arăţi nimănui în măreţia şi în infinitatea Lui.  
  
Dacă copilul meu mi-ar cere: „Arată-mi-L pe Dumnezeu!”, n-aş putea să i-L arăt fizic, pentru că n-ar putea să suporte sau n-ar putea să-L vadă fizic. Dar dacă te uiţi în jurul tău şi vezi lucrurile pe care El le-a făcut, vezi cerul, vezi stelele, vezi omul, înţelegi că trebuie să existe un CREATOR. Mă gândesc la fiinţa omului, la cât de inteligent este concepută, cât de bine este făcută de Dumnezeu.  
  
Un alt argument ar fi: dacă dintre toate cărţile din lume am lua 66 de cărţi, am lua 66 dintre scriitorii acestei lumi şi i-am pune laolaltă, nici una dintre scrierile lor nu s-ar asemăna şi n-ar avea legătură una cu cealaltă.  
  
Dar, dacă luăm Biblia, de la Geneza până la Apocalipsa, toate au legătură între ele, de la prima până la ultima, şi nimeni n-a putut să demonstreze că Dumnezeu minte sau că Biblia nu este adevărată. Este singura carte, dintre toate cărţile lumii, care nu minte, ci ne arată adevărul.  
  
Reporter:  
  
Iar aceste 66 de cărţi din care este alcătuită Biblia au fost scrise pe o perioadă de 1400 de ani, de autori care nu s-au cunoscut între ei.  
  
Cum a decurs în continuare viaţa ta?  
  
Marius Moisa: 
  
După ce m-am întors la Dumnezeu, m-am dus la bunica şi i-am spus despre schimbarea din viaţa mea. Ea a început să plângă, spunând: „Nu-mi vine să cred că tu, care spuneai că norii vin dintr-un furnal, că stelele au fost făcute nu ştiu cum şi că Dumnezeu este undeva sus şi nu este lângă noi, tu te-ai întors la Dumnezeu!”. 
  
Reporter:  
  
Cum este atmosfera în familia ta?  
  
Marius Moisa: 
  
Familia mea este un colţ de rai. Este un loc unde pot să mă închin lui Dumnezeu şi să am părtăşie cu soţia mea. Problemele noastre rămân în familie, le discutăm în familie şi le aducem înaintea lui Dumnezeu pentru rezolvare. Este un loc binecuvântat, unde trăim cu Dumnezeu.  
  
Un lucru extraordinar pe care Dumnezeu l-a făcut este familia, iar ajutorul potrivit pe care mi l-a dat Dumnezeu este soţia mea. Nu am decât cuvinte de mulţumire înaintea lui Dumnezeu.  
  
Evident că sunt probleme şi necazuri. Trăim într-o lume a necazurilor şi a problemelor şi sunt convins că nu există familie în care să nu existe şi neînţelegeri. Asta pentru că diavolul vrea să lovească şi să distrugă familiile.  
  
Dar problemele se rezolvă, pentru că atunci când Dumnezeu pune doi oameni împreună, ştie ce-i lipseşte unuia sau celuilalt şi pune doi oameni care se completează reciproc.  
  
Când ridic eu tonul, soţia mea îl coboară sau când îl ridică ea, eu îl cobor. De câte ori ea este nervoasă, eu sunt calm şi când eu sunt nervos, ea este calmă. Ne cerem iertare, ne acceptăm, şi este din nou armonie.  
  
Reporter:  
  
Dumnezeu a făcut lucruri minunate în viaţa ta. Cum te-ai implicat tu în vieţile celor din jurul tău?  
  
Marius Moisa: 
  
Dumnezeu mi-a schimbat radical viaţa şi am vrut să le arăt şi celor din jurul meu transformarea pe care El a făcut-o în mine. Aveam şi am o mare dragoste pentru Dumnezeu şi am început să le spun şi colegilor mei despre Dumnezeu şi să le arăt viaţa nouă pe care El mi-a dat-o. 
  
Mulţi râdeau de mine sau mă batjocoreau, dar îmi ziceam: „Dacă Dumnezeu mi-a schimbat viaţa, trebuie să schimbe şi vieţile altora! Nu trebuie să fiu egoist cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l ţin numai pentru mine. Schimbarea acesta poate să aibă loc şi în inimile altora!”.  
  
Mă trezeam noaptea şi mă rugam: „Doamne, Te rog schimbă Tu şi vieţile celor din jurul meu! Fă ceva ca şi ei să Te cunoască şi să nu mai râdă de Tine!”. 
  
Eram înfocat şi naiv, dar această naivitate şi înfocare veneau de la Dumnezeu, pentru că El pusese în inima mea un foc care să ardă şi pe care să-l vadă şi cei din jur.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu - MARIUS MOISA - Vieti transformate / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 318, Anul I, 14 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!