Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Interviu - Loredana Radu - Vieti transformate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LOREDANA RADU 
  
Nu aveam acea pace interioară: pace cu mine Şi pace cu Dumnezeu. 
  
Relaţia cu Dumnezeu mă împlineşte şi-mi dă sens.  
  
Prin tot ce fac vreau să strălucească şi să se vadă El. 
  
Am fost uimită că soluţia lui Dumnezeu era o cale ciudată pentru mine, şi anume: în locul meu a murit Cristos - Fiul Său. 
  
Loredana Radu este medic. Este o fire veselă, optimistă şi dinamică. A avut în viaţă momente dramatice înainte de a-L accepta pe Isus Cristos ca Domnul şi Mântuitorul ei personal, înainte de schimbarea vieţii ei. 
  
Loredana Radu: 
  
Mama a decedat când eu aveam 7 ani. Cu ajutorul tatălui meu şi cu educaţia lui de a lupta, am depăşit momentul.  
  
La sfârşitul liceului nu găseam răspunsuri la întrebările care mă frământau: Cine sunt? De unde vin şi încotro mă duc? Simţeam tot mai des un gol în sufletul meu.  
  
După ce L-am întâlnit pe Isus Cristos cel viu, viaţa mea s-a schimbat radical. Am înţeles cine sunt, încotro mă îndrept, care este sensul vieţii mele şi care este identitatea mea cea nouă.  
  
Reporter: 
  
Cine eşti? Încotro te îndrepţi? Care este sensul vieţii tale şi care este identitatea ta cea nouă?  
  
Loredana Radu: 
  
Am aflat cu mare uimire şi bucurie că sunt creaţia lui Dumnezeu şi că m-a creat după chipul şi asemănarea Sa. M-a creat ca să trăiesc în relaţie cu El, să-L cunosc pe El şi să-L fac cunoscut şi altora. Mă îndrept înspre El.  
  
Nu ştiu tot ce este dincolo, în Cer. Ştiu doar o fărâmă pe care Isus ne-a descoperit-o când a fost pe pământ, dar cred din toată inima că toate promisiunile Lui sunt reale. Vreau să rămân cu El până la capăt şi vreau să ajung la El.  
  
Reporter: 
  
Ai fost învăţată la facultate că NU eşti o creaţie a lui Dumnezeu, ci eşti un produs al evoluţiei?  
  
Din păcate, încă se mai învaţă în majoritatea şcolilor româneşti această minciună a diavolului: că provenim dintr-o evoluţie oarbă şi că nu suntem creaţi de Dumnezeu.  
  
Loredana Radu: 
  
Cea mai dură confruntare am avut-o când mi-am pregătit lucrarea de diplomă din „Complicaţiile imediate şi precoce ale avortului la cerere”. Discutând despre valoarea omului şi a fiinţei umane, colegii mei susţineau foarte ferm că până la vârsta de 3 luni fătul nu este o fiinţă umană.  
  
Reporter: 
  
De ce au ales vârsta de 3 luni? De ce nu au ales vârsta de 2 luni şi jumătate sau de 7 luni şi o zi?  
  
Loredana Radu: 
  
Unii, sub influenţa faptului că avortul este legal în România până la trei luni, alţii spuneau că primele faze sunt identice cu dezvoltarea la reptile şi alte explicaţii din evoluţie.  
  
Reporter: 
  
Legat de raportarea valorilor noastre morale şi etice la legi omeneşti şi la cei care fac legile, într-un interviu pe tema legalizării concubinajului am întrebat-o pe o doamnă deputat: „Cum se raportează parlamentarii din România la Biblie şi la Dumnezeu atunci când votează legi?”. Pur şi simplu n-a avut răspuns.  
  
Nu ne putem raporta valorile morale şi etice la legi date de oameni, care se schimbă de seara până dimineaţa. Chiar dacă ei spun că până la 3 luni fătul poate fi omorât prin avort, tot crimă se numeşte. Ei au legalizat o crimă ! 
  
Loredana Radu: 
  
Ştiinţa recunoaşte clar că viaţa începe în momentul concepţiei şi mulţi oameni cunosc acest adevăr. Dar este foarte avantajos să se perpetueze o minciună în sistemul medical, deoarece adevărul este dezavantajos şi ar duce la pierderi financiare pentru medicii care efectuează avorturi.  
  
Unii preferă să creadă o minciună, chiar dacă ei cunosc şi ştiu adevărul. Ei vor suferi consecinţele faptului că neagă şi refuză adevărul.  
  
Reporter: 
  
Prima lege dată chiar în noaptea Revoluţiei din 1989 de însuşi Ion Iliescu, a fost chiar legea liberalizării avorturilor în România - lege prin care mamele puteau să-şi ucidă copiii, iar medicii puteau să ucidă copiii altora. Dar să revenim... 
  
Loredana Radu: 
  
Moartea mamei mele a zguduit universul meu de copil şi a avut un mare impact emoţional asupra mea. Dar fiind o fire luptătoare şi veselă, am rezistat.  
  
Reporter: 
  
Dacă erai o fire veselă şi dinamică, de ce ai avut nevoie de această schimbare uriaşă şi de Cristos în viaţa ta?  
  
Loredana Radu: 
  
Pentru că, deşi aparent îmi mergea bine şi cei din afară nu puteau intui nevoia mea de Cristos sau nevoia de a mă pocăi, aveam momente în intimitatea mea când mă întrebam: „Care este rostul meu în viaţă? Ce direcţie am?”. Nu găseam nici un sens şi nici un rost în toate acestea.  
  
M-am implicat şi în yoga pentru că intuiam că întrebările mele au răspunsuri legate de Dumnezeu, dincolo de ce pot înţelege eu.  
  
Reporter: 
  
Yoga spune: „Goleşte-ţi mintea de orice, nu te gândi la nimic, trezeşte şarpele Kundalini din tine şi vei fi fericit!”. Apoi vine diavolul şi pune stăpânire pe mintea ta... 
  
În creştinism însă, Dumnezeu nu este o forţă sau o energie impersonală, ci este o Persoană reală, cu care comunicăm şi al cărui Fiu - Isus Cristos - a murit în locul nostru. 
  
Loredana Radu: 
  
În yoga ţinta este să te detaşezi de realitate, să te pierzi undeva în Nirvana, într-un fel de dumnezeu al lor, care este o forţă cosmică impersonală şi neimplicată în istorie.  
  
Reporter: 
  
Să îţi anulezi raţiunea şi personalitatea ca să atingi culmi spirituale. Iar diavolul şi o armată de demoni tocmai asta aşteaptă: să-ţi blochezi raţiunea ca să preia ei controlul.  
  
Din această cauză Dumnezeu ne spune în I Petru 5: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”. 
  
Loredana Radu: 
  
Ai mei erau neliniştiţi cu privire la mine - mă detaşam de ei şi de prieteni, nu mai eram sensibilă la suferinţele celorlalţi. Eram cu universul meu şi cu ţelurile mele.  
  
Dar prietena mea cea mai bună a început să înţeleagă tot mai mult mesajul Bibliei. În entuziasmul ei a început să-mi spună şi mie ce descoperea ea.  
  
O vedeam că se schimbă şi că înţelege Biblia, pe care eu n-o pricepeam. Am început cândva să citesc Biblia, dar am început cu Geneza şi când ajungeam pe la înşiruiri de nume ziceam: „Gata, nu-i de mine! Nu pricep nimic!”. Şi renunţam. Ar fi trebuit să încep cu Evanghelia după Ioan. 
  
L-am întrebat odată pe un coleg: „Tu crezi că există Dumnezeu?”. Spre uimirea mea, el a răspuns: „Dumnezeu nu există! E doar o scornire a omului”. El era ateu convins.  
  
Reporter: 
  
Mulţi oameni vorbesc despre Dumnezeu. În yoga, în islamism, în budism, în hinduism, în orice religie se vorbeşte despre Dumnezeu. Dar diferenţa este că în creştinism Isus Cristos este Cel care ni L-a descoperit pe Tatăl, pe Dumnezeul cel adevărat şi viu, iar restul sunt doar născociri ale oamenilor. Doar Dumnezeul Bibliei este Cel viu şi adevărat - este o Persoană cu care putem comunica.  
  
Loredana Radu: 
  
Acelaşi coleg mi-a spus: „Ai 20 de ani şi nu ştii ce crezi! Stai pe marginea unei bălţi şi încerci apa cu piciorul”.  
  
Atunci m-am gândit: „Eu ce cred? Cum îmi conduc viaţa? Cine mă ghidează? Încotro mă duc?”.  
  
Am renunţat la yoga şi am dorit să înţeleg creştinismul: cine este Dumnezeu şi ce vrea El de la mine.  
  
Mi-am dat seama că am nevoie de claritate, de un crez şi de principii pe care să-mi zidesc viaţa. Mi-a fost foarte clar că yoga n-a putut să-mi ofere lucrul acesta pentru că golul din sufletul meu era încă prezent. Nevoia mea de semnificaţie, de împlinire şi de sens nu dispăruse.  
  
Atunci am zis: „Nu prea ştiu cum este creştinismul şi nu pricep Biblia. Eu merg rar la biserică şi nu-L cunosc pe acest Dumnezeu. Despre Isus Cristos nu ştiu mai nimic. Dar vreau să merg pe calea aceasta!  
  
Dacă Tu eşti Dumnezeu şi exişti, şi dacă Biblia este Cuvântul Tău, eu vreau s-o înţeleg! Ajută-mă s-o înţeleg şi ajută-mă să Te cunosc pe Tine!”. 
  
Pentru mine păcatul era o noţiune destul de vagă, pentru că am fost crescută moral şi n-am făcut rele: n-am omorât pe nimeni, n-am fost implicată în relaţii păcătoase. Eu consideram că nu am probleme în domeniul acesta.  
  
Dar citind şi continuând să mă rog şi să cer de la Dumnezeu să mă lumineze, mi-am dat seama că El defineşte ca păcat chiar şi indiferenţa şi nepăsarea faţă de El. Am înţeles că păcat este orice tendinţă din mine de a face rău, chiar şi numai de a gândi rău, de a nu mă potrivi cu standardele şi cu planul pe care El îl are pentru mine.  
  
Am fost uimită să-mi dau seama că asta înseamnă păcat. Şi dacă asta înseamnă păcat, eu mă încadram. Eu nu-L cunoşteam pe Dumnezeu şi nu ştiam ce vrea de la mine. Viaţa mea nu era împlinită. Simţeam că am o problemă.  
  
Reporter: 
  
Aveai „punctajul” pentru o „viză” pentru iad.   
  
Loredana Radu: 
  
Eram aproape.  Mai mult, m-a copleşit gândul că dacă voi muri în clipa următoare, eu nu sunt pregătită să dau ochii cu un Dumnezeu care este Sfânt şi care are anumite standarde şi anumite cerinţe pentru viaţa mea. Aproape că eram disperată şi mă întrebam: „Ce-i de făcut?”. 
  
Dar mă bucur foarte mult că tot în Biblie şi în cărţile despre Biblie, pe care le-am citit ca să o pot înţelege, am văzut că Dumnezeu pregătise o Cale.  
  
Mi s-a dărâmat şi concepţia că Dumnezeu este un poliţai care stă după mine să-mi vâneze toate micile greşeli. Am fost uimită să aflu că mă iubeşte foarte mult şi că intenţia Lui cu mine este să-L cunosc, să mă bucur, să am o viaţă plină de semnificaţie şi de sens, să trăiesc o viaţă din abundenţă aici pe pământ.  
  
Am fost uimită că soluţia lui Dumnezeu era o cale ciudată pentru mine, şi anume: a murit Cristos în locul meu.  
  
Când citeam din Evanghelii viaţa Domnului Isus, mă întrebam: „Omul acesta n-a făcut nici un rău, n-a avut nici un păcat. De ce-a fost crucificat?”.  
  
Până la urmă am înţeles. Am înţeles că a murit pentru mine ŞI ÎN locul meu. Şi am înţeles că este singura modalitate prin care relaţia mea cu Dumnezeu se poate restabili şi pot vedea clar cine sunt eu, cine e Dumnezeu, ce-a pregătit El pentru mine aici pe pământ şi dincolo, în Cer.  
  
Am înţeles că e nevoie să-L invit pe Isus în viaţa mea, ceea ce am şi făcut, pentru că-mi doream toate promisiunile şi toată viaţa pe care o întrezăream.  
  
În '97 am mers într-o tabără creştină, organizată de pocăiţi. Nu ştiam exact ce înseamnă aceasta, eu nu mă consideram pocăită. Aveam multe prejudecăţi despre ei: că nu sunt intelectuali, că nu se ştiu distra, că toată ziua stau cu nasul în Biblie şi se roagă.  
  
Spre uimirea mea, acei tineri erau toţi studenţi la medicină, din toată ţara. Erau veseli şi foarte liberi în manifestare. Am făcut drumeţii împreună, am spus glume. Toate erau făcute curat. N-am auzit un cuvânt vulgar şi m-a impresionat foarte mult lucrul acesta.  
  
I-am întrebat pe mulţi dintre ei: „Ce s-a întâmplat în viaţa ta? Cum ai devenit aşa? Te-ai născut într-o astfel de familie sau ai devenit ulterior creştin născut din nou?”.  
  
Mare mi-a fost uimirea să constat că toţi aveau un element comun, deşi unii proveneau din familii de pocăiţi, iar alţii nu. Toţi şi-au înţeles nevoia de iertare, nevoia de împăcare cu Dumnezeu, nevoia de Isus Cristos. Toţi au avut un moment în viaţă când au spus: „Da!” şi au luat o decizie.  
  
Unii au experimentat o transformare emoţională sau raţională, alţii au avut certitudinea, pe baza Scripturii, că viaţa lor va fi altfel din acel moment.  
  
Reporter: 
  
Elementul acesta comun este descris de profetul Isaia: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” - peste Domnul Isus Cristos - „şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. Atunci când un om păcătuieşte, îşi pierde pacea. Iar ca să aibă din nou pace, are nevoie  
  
sau de pedeapsă,  
  
sau de iertare.  
  
Dumnezeu ne oferă în dar iertarea, iar pedeapsa a primit-o Fiul Său - Isus Cristos. 
  
Acei tineri au acceptat IERTAREA pe care o oferă Dumnezeu, ca să primească în dar PACE cu Dumnezeu.  
  
Loredana Radu: 
  
Au acceptat iertarea şi apoi au acceptat conducerea Lui în viaţa lor. Am făcut şi eu acelaşi lucru. Am spus:  
  
„Doamne, mă căiesc de stilul meu de viaţă şi înţeleg ce înseamnă pocăinţa. Mă căiesc că am fost indiferentă faţă de Tine, Dumnezeul real, faţă de Fiul Tău şi de soluţia Ta pentru mine. Mă căiesc de faptul că mi-am urmat pornirile mele, ambiţiile şi planurile mele.  
  
Îţi mulţumesc că ai plătit Tu pentru păcatele mele. Îţi mulţumesc că ai înviat ca să învii în mine o nouă viaţă şi o altă perspectivă. Vreau să Te cunosc şi să Te urmez!”. 
  
Familia a fost şocată de decizia mea. Aveau multe prejudecăţi. Cea mai mare neînţelegere a lor a fost: ce dezamăgire profundă am avut eu? Ce suferinţă imensă am avut eu astfel încât a trebuit să mă pocăiesc? Există încă prejudecata că doar atunci când ţi se întâmplă un necaz ai nevoie să te întorci la Dumnezeu ca să te ajute. 
  
Le-am explicat că n-am avut vreo dezamăgire profundă sau suferinţă mare. Viaţa îmi era echilibrată, dar neîmplinită. Aveam acele întrebări care nu-mi dădeau pace.  
  
Am intrat în Biserică şi am întâlnit oameni care mi-au oferit răspunsuri. M-am îndrăgostit cu totul de Isus. Eu n-am mai întâlnit pe nimeni ca El. Tot ceea ce spune El în Biblie se împlinea în viaţa mea practică. Rugăciunile mele căpătau răspuns şi m-a cucerit cu totul.  
  
Fiind o fire entuziastă, le spuneam tuturor ce-am descoperit, cum s-a schimbat viaţa mea şi ce mi-a dat Isus. Pentru familia mea m-am rugat aşa: „Doamne, nu vreau să piară! Vreau să Te cunoască şi ei, să experimenteze şi ei bucuria iertării şi siguranţa că vor ajunge la Tine!”.  
  
Reporter: 
  
Dorinţa de a spune imediat şi altora, pe autobuz, în tren, în familie, oriunde ai fi, poate fi exemplificată astfel: dacă am şti că blocul în care ne aflăm, peste 3 minute se va dărâma din cauza unei bombe sau a unui cutremur, am fugi şi am bate la toate uşile: „Fugiţi repede în stradă. Clădirea cade în 3 minute. Veţi muri cu toţii dacă nu ieşiţi!”. 
  
Aşa se întâmplă când un om se întoarce la Dumnezeu şi le spune şi altora. Le spune că vor muri şi vor merge în iad dacă nu-L primesc pe Dumnezeu ca stăpân al lor.  
  
Loredana Radu: 
  
Dumnezeu mi-a spus: „Începe să trăieşti ce spui!”. 
  
Viaţa mea se schimbase. A fost un proces care a început atunci când L-am acceptat pe Cristos ca Domn şi Mântuitor, ca şi Conducător al meu. Este ceva similar cu naşterea, creşterea şi dezvoltarea unui copil.  
  
Argumentul decisiv pentru mine a fost când am avut de ales între următoarele variante:  
  
1. Isus Cristos a fost un mincinos şi El a dus în eroare miliarde de oameni.  
  
2. Isus Cristos a fost nebun şi S-a înşelat pe Sine şi  
  
i-a înşelat şi pe alţii. 
  
3. Isus Cristos este FIUL LUI DUMNEZEU, şi tot ce a spus este adevărat şi se va împlini.  
  
Văzându-I viaţa şi integritatea, văzând că nu se încadra nici în prima alternativă, cea de a fi un mincinos, nici în a doua, de a fi nebun, a rămas doar a treia alternativă: că este Fiul lui Dumnezeu care a venit la noi să ni Se descopere, să ne arate inima lui Dumnezeu, caracterul Lui, planurile Lui pentru noi. Sunt convinsă de acest adevăr.  
  
Nu-I pot mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu că mi-a deschis ochii să-L găsesc chiar din tinereţe. De multe ori spun: „Doamne, ce frumoasă-i tinereţea cu Tine! Ce sănătos ai plănuit să trăiască omul în viaţă, să fie împlinit, să aibă speranţă, să aibă o călăuză pe pământul acesta”.  
  
Puterea care mă ţine este promisiunea lui Cristos: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi”. 
  
N-aş schimba cu nimic starea mea de acum, speranţa pe care o am şi puterea de a face faţă vieţii.  
  
Reporter: 
  
Cel mai important moment va fi când se vor citi numele, când vom sta în faţa lui Dumnezeu şi se va deschide Cartea Vieţii. Avem certitudinea încă de acum că numele noastre sunt deja scrise în Cer. Ce fericiţi vom fi când ne vom auzi strigaţi acolo.  
  
Dar până atunci, avem posibilitatea şi datoria să trăim ca şi cetăţeni demni ai Cerului, ca oameni care-L avem pe Cristos în noi şi ale căror trupuri sunt temple vii. Noi suntem Templul Duhului Sfânt.  
  
Noi toţi, cei care L-am acceptat pe Cristos ca Domn şi Stăpân în viaţa noastră, alcătuim Biserica Lui - acest organism viu, format din oameni, NU din pietre, nici din smoală. Din oameni care sunt „pietre vii”.  
  
Loredana Radu: 
  
Am descoperit în Cristos o libertate extraordinară: libertatea relaţiei personale cu El şi faptul că atunci când Îl iubesc pe Dumnezeu pot să fiu liberă. 
  
Relaţia cu El mă împlineşte şi-mi dă sens, deoarece am înţeles că sunt chemată să-L cunosc şi să-L fac cunoscut, să fiu o ambasadoare a Lui aici pe pământ. Oriunde merg, să trăiesc ca o fiică a Lui, să fiu integră, să nu permit compromis în viaţa mea. Prin tot ce fac eu, să strălucească şi să se vadă El.  
  
Reporter: 
  
Eşti deja „cetăţean” al Cerului. Ai „paşaportul” în buzunar, prin faptul că L-ai acceptat pe Isus Cristos ca Domn, Stăpân şi Mântuitor al tău. Doar că încă nu trăieşti în ţara pe care El a promis-o. Dar în acea dimineaţă frumoasă, când vom trece „dincolo”, atunci ne vom intra în drepturi şi vom beneficia de tot ceea ce ne-a pregătit Dumnezeu.  
  
Biblia este un fel de „carte de instrucţiuni” pentru cetăţeni ai Cerului, care încă mai sunt pe acest pământ.  
  
Dragul nostru cititor, îţi dorim să experimentezi dragostea lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Şi apoi să ne ocupăm fiecare locurile pe care Dumnezeu ni le-a pregătit în Cer. Nu datorită faptului că noi am fi sfinţi, sau că unii ar fi mai sfinţi decât alţii, ci datorită faptului că pentru fiecare dintre noi a murit Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu - Loredana Radu - Vieti transformate / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!