Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Interviu - Dana Glazer - Vieti transformate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DANA GLAZER 
  
“Proveneam dintr-o familie care era destrămată mi-era greu să zic şi să cred că se schimbă ceva în bine” 
  
„De ce mi s-a întâmplat mie chestia aceasta?” Să mă trezesc crescând fără un tată. Foamea asta continuă după un tată, de a avea un tată lângă mine, m-a făcut să-mi doresc să găsesc un tată în primul rând.” 
  
Dana Glazer a fost foarte mult timp ambiguă, incertă, fără satisfacţii şi veşnic nemulţumită. Când avea 10 luni, sora ei 4 ani şi mama lor 24 de ani, tatăl lor le-a părăsit. Au rămas doar ele singure. Dana a devenit o luptătoare în sens negativ, dar l-a întâlnit pe Cristos care i-a schimbat viaţa complet.  
  
“Am avut tendinţa să mă învinovăţesc că tatăl meu a părăsit-o pe mama şi nu este acolo lângă mine.” 
  
“De fapt căutam ceea ce era lângă mine şi trebuia să mă opresc. Şi m-am oprit. Am fost bucuroasă când am înţeles că Tatăl ceresc este acolo, lângă mine. M-am simţit ruşinată că atâţia ani nu L-am văzut, dar El de fapt era lângă mine.” 
  
Reporter: 
  
- Dana, de fapt tu nu ai vrut să te întâlneşti cu Dumnezeu. De ce? Te gândeai că vei ajunge să cunoşti lucruri care te vor obliga să schimbi ceva în viaţa ta?  
  
Dana Glazer: 
  
- Poate şi asta. Mi-era frică de schimbări. Şi pentru că proveneam dintr-o familie care era destrămată, mi-era greu să zic şi să cred că se schimbă ceva în bine. Şi-atunci nu vroiam nici o schimbare. Nu eram curioasă, eram chiar înverşunată. Pot să spun că eram supărată pe Dumnezeu.  
  
Reporter:  
  
- De ce?  
  
Dana Glazer: 
  
- Pentru că tatăl meu, la vârsta de 10 luni m-a părăsit. Mama mea s-a trezit la 24 de ani divorţată, cu 2 copii mici şi ne-a crescut greu, în condiţii grele. Am crescut cu ură faţă de un tată pe care nu-l aveam acolo şi totodată tânjeam după faptul de a avea un tată lângă mine care să mă ajute, să fie autoritar şi să mă sfătuiască. Pentru că mama nu putea să ni-l înlocuiască pe el.  
  
Reporter:  
  
- Statistica spune că mai mult de jumătate dintre cititorii noştri simt şi ştiu ceea ce ai simţit şi tu pentru că aproape 60 % dintre copiii din România, la această oră sunt crescuţi în familii monoparentale, sunt crescuţi de un singur părinte.  
  
Când ai început să conştientizezi faptul că eşti singură, că eşti doar cu mama ta, că tatăl tău v-a părăsit, ce-ai făcut? 
  
Dana Glazer: 
  
- Pe lângă faptul că eram rănită, eram şi incertă. Nu ştiam ce să fac. Când am ajuns la liceu, m-am hotărât să mă schimb eu însumi. Fiind la liceul Auto din Deva, într-un anturaj de băieţi, fiind şi eu o fire destul de băieţoasă, mi-am propus să devin populară, prin a arăta celorlaţi că sunt o luptătoare, că sunt tare, sunt “cool”, cum se spune astăzi.  
  
Când de fapt eu nu eram o fire comunicativă, am început să mă închid în mine şi să nu ştiu ce mai vreau. Doream să par ceva ce nu eram de fapt.  
  
Reporter:  
  
- Care a fost momentul întâlnirii cu Cristos? Cum s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat în viaţa ta? Pur şi simplu aşa într-o seară cenuşie, a apărut o Lumină undeva, a apărut „Luceafărul strălucitor de dimineaţă”, aşa cum ?l numeşte Biblia pe iubitul nostru Domn Isus Cristos? 
  
Dana Glazer: 
  
- Cu ani în urmă, soţul meu - Dan - care pe atunci era doar prietenul meu, fiind la facultate în Timişoara, s-a întâlnit cu nişte foşti colegi de şcoală care au început să-l invite pe la ei şi să-i dea cărţi. Era deja format un grup de rugăciune şi de studiu biblic. A fost şi el invitat în acel anturaj bun, şi a început să-şi pună el în primul rând întrebări. Venind acasă la Deva mă şcolea pe mine. ?mi spunea ceea ce a aflat, răspunsurile pe care le-a aflat la întrebările care-l frământau pe el. Asta m-a făcut şi pe mine să-mi conştientizez întrebările care poate erau doar nişte întrebări interioare, la care nu găseam răspuns singură. El m-a ajutat să mi le conştientizez, să mi le verbalizez şi chiar să-mi dea răspunsuri la ceea ce mă frământa.  
  
Reporter:  
  
- Care au fost întrebările la care n-ai vrut să te gândeşti până atunci?  
  
Dana Glazer: 
  
- Mă întrebam în primul rând: „De ce mi s-a întâmplat mie chestia aceasta?” Să mă trezesc crescând fără un tată. Şi există Tatăl ceresc. „Şi cine e? Ce e?” Foamea asta continuă după un tată, de a avea un tată lângă mine, m-a făcut să-mi doresc să găsesc un tată în primul rând. Nu mă întrebam pe atunci: „Cine este Cristos şi ce înseamnă a avea o relaţie cu El?” ?mi doream foarte mult un tată şi asta mă împingea de la spate să îmi doresc să-l găsesc, să mă întreb: „Cine este? Unde este? Cum îl pot găsi? Prin ce mijloace?”  
  
Chiar am avut tendinţa să mă învinovăţesc că tatăl meu a părăsit-o pe mama şi nu este acolo lângă mine.  
  
Reporter:  
  
- Care a fost momentul de “clic” în viaţa ta? Momentul când ţi-ai dat seama că de fapt Cristos este calea, şi că Dumnezeu este Tatăl tău, nu aşa cum l-ai cunoscut pe tatăl tău pământesc, ci Tatăl nostru cel din ceruri.  
  
Dana Glazer: 
  
- După ce ne-am căsătorit şi m-am mutat şi eu în Timişoara, frecventând bisericile baptiste, am început să văd că oamenii îşi pun şi ei întrebări la care eu nu am găsit răspuns. Atunci mi s-a declanşat foamea aceasta, setea după a căuta mai mult, a găsi neapărat. Ştiam că există o cale. Vroiam să o găsesc eu personal.  
  
Reporter:  
  
- Când a fost momentul când ţi-ai dat seama că într-adevăr aici este rostul tău, aici este scopul vieţii tale, aici este Tatăl nostru din ceruri care te iubeşte şi te iubeşte aşa de mult încât L-a dat pe Fiul Său să moară pentru tine?  
  
Dana Glazer: 
  
- A fost un proces mai îndelungat. Am înţeles totul atunci când am avut o grea încercare, printr-un accident al băiatului nostru. Era la mare, împreună cu soţul meu, şi a căzut de pe un dig, de la 1,80 m, pe spate. La Spitalul de Urgenţă i s-a spus că are o vertebră fisurată şi există riscul de a nu mai umbla sau poate de a nu mai vorbi. Au trecut aproape 48 de ore, până când a fost transportat în Timişoara, unde locuim. ?n acest timp eu eram singură acasă cu fetiţa noastră proaspăt născută, avea doar o lună. ?n aceste ore am stat de vorbă cu Domnul. M-am întrebat: „Ce vrea să-mi spună cu asta? De ce a lăsat să se întâmple aşa ceva?”  
  
A fost o încercare grea, dar prin faptul că după aceea s-a dovedit că Cipri nu avea nimic, că era sănătos, că El l-a protejat, mi-a demonstat că Dumnezeu mă iubeşte aşa de mult şi că a fost acolo în momentul când Cipri a căzut. Atunci am conştientizat foarte mult că aceste daruri pe care mi le-a făcut El în viaţă: soţul meu şi copiii mei, nu sunt ceva de neglijat sau ceva care nu are preţ. Sunt de nepreţuit. Dumnezeu mi-a arătat că mă iubeşte şi prin acest fapt. Că este lângă mine şi mi-a ascultat rugăciunea.  
  
?n acele momente s-au rugat mulţi oameni pentru noi. La început aveam chiar o remuşcare că multe cunoştinţe, care nu ne erau neapărat prieteni, au aflat de acest lucru şi ne sunau şi mă simţeam cumva vinovată. După aceea, când am văzut că de fapt erau cu adevărat interesaţi, ne iubeau şi se rugau pentru noi, am zis: „Da, într-adevăr. Nişte oameni care au doar dragostea pentru Cristos în comun cu noi. Sunt diferiţi, atât de diferiţi de mine şi de familia mea. Şi s-au interesat de noi şi s-au rugat pentru noi.” Mi-au arătat prin acest comportament al lor că de fapt, Dumnezeu este unic pentru toţi şi că ne iubeşte aşa de mult şi ne-ascultă rugăciunile. El îşi păstrează promisiunea de a ne ajuta, de ne a trece şi de a ne scăpa de încercările grele din vieţile noastre.  
  
Reporter:  
  
- Lăsând în urmă cu bucurie momentele triste din vieţile noastre, cu bucuria c-am trecut dincolo, dar cu durerea momentului respectiv, pentru că nu poţi să simţi durerea unui om decât dacă treci prin durerea respectivă. Poţi doar să simţi compasiune sau înţelegere. Dar durerea nu o poţi simţi decât atunci când treci prin ea. La fel cum, poate cei care citesc, nu pot să simtă durerea unui copil care se trezeşte la 10 luni, la 10 luni nu conştientizai încă, dar la 4, 5, 7, 15 ani că tatăl l-a părăsit. Sau se trezeşte cu un telefon de genul acesta: copilul ţi-a căzut de pe dig la mare.  
  
Ce-au schimbat toate acestea în viaţa ta?  
  
Dana Glazer: 
  
- Mi-am dat seama că de fapt căutam ceea ce era lângă mine şi trebuia să mă opresc. Şi m-am oprit. Am fost bucuroasă că mi s-a arătat că Tatăl ceresc este acolo şi m-am simţit ruşinată că atâţia ani nu L-am văzut că era acolo, atât de mare şi palpabil. Mi se arătase deja prin atâtea lucruri şi nu am fost capabilă să-L văd, poate prin încăpăţânare, nu ştiu. Când am realizat că de fapt El este acolo, mi-am dorit din tot sufletul să mă schimb pentru El. Aşa cum El este acolo pentru mine şi aşa cum El şi-a trimis Fiul preaiubit pe pământ, am vrut să fiu şi eu, să mă pot numi copil al Lui şi să mă schimb pentru El.  
  
Reporter:  
  
- ?n momentul când relaţia ta privată şi personală cu Dumnezeu s-a schimbat, când de fapt ai stabilit o relaţie cu El, lucru pe care El îl aştepta de când te-ai născut, cum s-au schimbat celelalte relaţii, relaţiile pe orizontală?  
  
Dana Glazer: 
  
- ?n primul rând s-a schimbat comunicarea cu soţul meu. Noi fiind amândoi două firi temperamental colerice aveam tendinţa de a ne certa sau de a avea divergenţe pe anumite teme. ?n primul rând eu nu concepeam să-i fiu supusă soţului meu.  
  
Reporter:  
  
- Să-i spui unei femei, care este colerică sau sangvină prin temperament, că trebuie să fie supusă soţului, cred că a fost o mare povară pentru cei care au încercat să-ţi explice treaba asta.  
  
Dana Glazer: 
  
- Da, e greu de acceptat. Chiar foarte greu de acceptat şi de multe ori poate mă supun dar cu o puternică luptă interioară.  
  
Reporter:  
  
- De atâtea ori bărbaţii iau decizii greşite şi nu-şi dau seama că iau decizii greşite. Nu-i aşa?  
  
Dana Glazer: 
  
- Da. 
  
Reporter:  
  
- Dar slavă lui Dumnezeu că avem soţiile care de multe ori au fler, au intuiţie şi au o înţelepciune feminină deosebită care ne ajută foarte mult.  
  
Dana Glazer: 
  
- Atunci când mi-am dat seama că de fapt am fost creată pentru un anumit scop, că am un rol în viaţa de familie, am încercat şi sper că o să şi reuşesc, de a mă schimba pentru soţul meu şi pentru copiii mei, de a avea, de a-mi îndeplini acest scop pentru care am fost creată. Să învăţ să fiu supusă soţului meu şi nu numai atât, să învăţ să comunic cu el.  
  
Am văzut că atunci când lucrurile merg bine, între mine şi Domnul, în relaţia mea cu Domnul, lucrurile merg bine şi pe orizontală, în relaţia cu soţul şi cu copiii mei. Şi la fel când am nelinişti, când sunt supărată pentru un lucru şi mă îndepărtez de Domnul, atunci parcă nimic nu mai îmi iese bine. Sunt mereu nervoasă, supărată şi uit un lucru foarte important, că de fapt în primul rând trebuie să mă împac cu Domnul şi după aceea să văd că lucrurile se aranjează de la sine sau încet-încet îşi vor reveni în fire.  
  
Reporter:  
  
- O parte interesantă în istoria vieţii tale este faptul că tu ai învăţat că trebuie să fii supusă soţului tău, ceea ce este o învăţătură biblică. Dar în acelaşi timp, după ce ai aflat aceste lucruri din Biblie, te-ai înscris la Facultatea de Drept şi ai absolvit Facultatea de Drept, ceea ce demonstrează că atunci când te întorci la Dumnezeu, eşti de fapt împlinită pe toate planurile, chiar dacă accepţi şi această învăţătură biblică a supunerii, care poate părea o nebunie de-a dreptul anacronică pentru lumea de astăzi, în care feminismul şi egalitatea între sexe este un flagel promovat cu agresivitate.  
  
?n aceste condiţii tu totuşi te-ai apucat şi ţi-ai construit o carieră, cu ajutorul soţului tău, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce demonstrează că aplicarea de bunăvoie a principiilor Bibliei nu te închide, nu te reduce, nu te face legumă, ci te ridică.  
  
Spunea cineva că va veni o vreme când majoritatea oamenilor va înnebuni. Şi această majoritate va spune unora care vor rămâne normali şi alipiţi de Dumnezeu: „Voi sunteţi nebuni! Pentru că nu acceptaţi homosexualitatea sau depravarea.” Sau altele şi altele! Dar de fapt este aşa de greu acum să mai rămâi în echilibru, legat de Dumnezeu şi ancorat în principiile Lui.  
  
?ntr-o lume în care cei puşi să apere legea, mint, fură şi înşeală, ar fi poate interesant să apară într-o zi ceva de genul: „Din această zi se scoate din minţile tuturor oamenilor minciuna.” Nici un om nu va mai ştii că există minciună. Sau nu va mai ştii că există posibilitatea de a minţi. Doamne, câte lucruri s-ar schimba în lume din ziua respectivă.  
  
Dana Glazer: 
  
- Ce pot să vă încurajez eu? Dacă sunteţi tineri, nu vă lăsaţi duşi de valul frumuseţilor sau al discotecilor. Au un farmec fals. Căutaţi-L pe Dumnezeu, pentru că mai târziu, poate e prea târziu.  
  
Reporter:  
  
Dumnezeu să vă ajute „să-L descoperiţi pe Dumnezeu la timp”, dragii şi iubiţii noştri cititori. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu - Dana Glazer - Vieti transformate / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!