Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Cornelia Vîju         Publicat în: Ediţia nr. 809 din 19 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Interviu cu un aviator, Marian Covache - partea a V-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

- Atunci când pilotai, te simţeai acasă, în lumea ta? Se spune că aviatorii lasă o parte din inimă la fiecare zbor pe care-l fac. Pentru tine cum a fost?  

 

- Aşa este ! Normal niciun zbor nu seamănă cu altul şi rămâne ceva din tine la fiecare. Plus că, cu fiecare zbor, ne risipeam discret parfumul la... uşile norilor pe care le scuturam de vise de fiecare dată. Pentru că... trăiam la maximum cum s-ar zice, în fiecare zi noi, aviatorii, cuceream câte un munte nou, orientaţi fiind de busola sfântă a Destinului. Şi... trebuia să biruim mereu, nu aveam voie să ne oprim, să ne temem, să amânăm un exerciţiu sau să rupem foi zilnice din calendarul Timpului fără să merite desprinderea ! Cred că fiecare pilot şi-a scris propria legendă în culoarul norilor, dar că nu toţi au avut curajul să o aştearnă pe hârtie. Pe mine, de exemplu, Dumnezeu m-a înzestrat şi cu aptitudini pentru scris şi de aceea poate mi-am notat zilnic în propriul jurnal frământările şi victoriile culese de pe traiectul cerului. Şi... DA: simţurile mele vibrau la cote înalte atunci când eram într-o aeronavă. Era lumea mea personală în care trebuia să-mi demonstrez abilităţile! Când era vorba de limita vieţii şi a morţii, de-acolo din văzduh, nu-mi negociam trăirile! Chiar iubeam viaţa de pilot ! Nu era un teatru ieftin cum observ că se joacă în alte domenii. Mie mi-a plăcut mereu să fiu sincer cu mine însumi, să-mi analizez mereu alternativele din portativul vieţii.  

 

- Orice meserie îşi are adepţii săi. Totuşi, mulţi vin, puţini sunt aleşi. Doar un mic procent se poate lăuda că are înclinaţie pentru meseria aleasă, că îi curge prin vene, cum se zice. Marian Covache, după cât timp a avut certitudinea interioară că este făcut pentru meseria de pilot , că drumul ales este cel corect?  

 

 

- Păi... de timpuriu ! Încă de pe băncile şcolii am simţit zvâcnirea. Ca în romanul Ion , a lui Rebreanu, unde glasul pământului se răzvrătea în sufletul personajului principal. La fel şi la mine. Fiinţa mea a ştiut dintotdeauna că eu sunt făcut pentru zbor. Este o certitudine care te umple până în măduva oaselor. La fel ca iubirea de altfel, te împlineşte : iubeşti pur şi simplu. Iubirea curge prin tine, prin fiinţa ta şi nu i te poţi opune. Ea este totală în clipa ei şi te acaparează în întregime, permanent trăită de noi şi neepuizată vreodată.  

 

Iubirea pătrunde mereu dincolo de uşiţele noastre secrete, este purtătoarea baghetei magice ce reuşeşte să ne străbată întreaga fiinţă cu contrastele sale. Aşa este şi cu pasiunea ... Este ca o rugăciune sfântă prin care pătrunzi în eternitate... şi zbori până la stele... Şi cum steaua mea mă însoţea mereu aici, pe Pământ, o reaşezam pe boltă cu ocazia fiecărui zbor, iar ea strălucea doar pentru mine şi-mi arăta reperele cereşti şi-mi contura traiectul clar în perdeaua, uneori de smoală, a nopţii.  

 

Până la urmă avionul a fost creat de om, pentru om şi nu omul pentru avion ! De aceea, poate, partea aceea neîmblânzită dintr-o fiinţă omenească este vizibilă mai mult la un pilot!  

 

Am simţit ceaţa amurgului cum dezvelea din mine profesia de aviator, atunci, la absolvire. A fost o clipă de reverie ce mi-a fost dat să o trăiesc. Şi-i simt încă proaspătă acea aromă de nimfă a cerului ce mi-a pecetluit creştetul atunci, cu o atingere fină, ca de mătase. Este cumva o înrădăcinare interioară a pasiunii pentru zbor. Ca un verdict al vieţii, definitiv şi irevocabil !  

 

M-am convins că drumul ales a fost cel corect, când am trăit emoţia absolvirii, când am ţinut în mâini diploma care atesta că devenisem pilot. Eram, în sfârşit, o pasăre ! Transformasem visul în realitate. Simţeam o bucurie covârşitoare, îmi împlinisem dorinţa cea mai mare a vieţii din acel moment. Mi-am ridicat ochii spre Cer, am mulţumit Divinului că mă adusese până în acest punct şi am mângâiat cu privirea ogorul, care era aerul, unde trebuia să-mi plantez propriile seminţe, din care aşteptam să răsară propriile aripi de împlinire şi mulţumire personală.  

 

Rezumând cele spuse, pot spune că m-am simţit potrivit de tânăr la manşă. Este acea certitudine pe care nu ţi-o poate lua nimeni, o simţi şi gata. Este fiorul acela ce-ţi răscoleşte inima şi-ţi dezveleşte pasiunea, te simţi pregătit şi viaţa curge apoi pe făgaşul normalităţii unui destin de aviator. Eşti precum un căutător al aurului ceresc !  

 

- Atunci când îţi începeai ziua îţi salutai, partenerul de lucru. Ţi-ai simţit vreodată mâinile, în ceasul decolării, tremurând, umede de emoţie când atingea bordul păsării de oţel ?  

 

- Bineînţeles că eram emoţionat adesea în momentul urcării în carlingă! Sunt emoţii frumoase, constructive. Controlul aeronavei îmi aparţinea mie, dar între mine şi manşă legământul era deja scris. Împreună desenam măiestria zărilor pe marginile cerului. Cu fiecare zbor ascundeam un surâs printre nori, cu el înscriam în portativul aviaţiei încă o notă. În fiecare zi traiectul era altul, aşa că nici zborul nu era similar cu precedentul. Avea un alt sens, aeronava decola şi ateriza zilnic într-un alt mod, mai special, mai precis; de aceea emoţiile de care aminteşti aici se răsfrângeau din gândurile mele până la capătul manşei, iar bolta cerului mă uimea de fiecare dată cu un alt ton de albastru pe care i-l descopeream.  

 

- Cum era când pătrundeai într-un răsărit ori într-un apus, spectacole unice văzute de-aici, de pe Pământ? Îmi imaginez că de-acolo, de sus, erau de neînchipuit. Descrie-mi un astfel de zbor!  

 

- Magie! Şi... nu încerca să-ţi imaginezi pentru că nu vei reuşi! Trebuie să urci acolo, pe nori, pe razele sângerii ale răsăritului, când pofta sălbatică de viaţă îţi dă puteri supraomeneşti.  

 

Sau să te reverşi în candela apusului şi să te stingi lent, să te adânceşti în poftele nopţii când cina stelelor este deja pregătită! Nu! Cuvintele aproape că nu pot descrie panorama! Să fluturi uşor pe lângă geana răsăritului şi asfinţitului este un adevărat Rai. De fapt, cred că inspirat de ele s-a şi născut povestea acestui tărâm.  

 

Este un val al fericirii de nedescris în cuvinte! Pătrunzi în dantelăria cerului cu sufletul tăcut, mut de emoţie, aproape făcând reverenţă în faţa acestor imagini. Sunt trăiri răscolitoare, îţi vine să nu mai cobori de acolo, să opreşti timpul şi să te contopeşti cu cerul. Sunt mii de culori ce ţi se revarsă în suflet şi-ţi cizelează interiorul cu multă migală, te schimbă, te transpune într-o lume de basm. Dar... cobori, pentru că nu vrei să strici frumuseţea cerului cu prezenţa ta şi a aeronavei. Şi... uiţi mereu o fărâmă din tine acolo, sus şi-ţi spui în sinea ta că ai predat-o nemuririi.  

 

 

 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Interviu cu un aviator, Marian Covache - partea a V-a / Cornelia Vîju : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 809, Anul III, 19 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Vîju
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!