Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Mihai Leonte         Publicat în: Ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Interviu cu scriitorul Viorel Darie realizat de Mihai Leonte
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Interviu cu scriitorul Viorel Darie realizat de Mihai Leonte  

 

 

Mihai LEONTE:  

După mai multe discuţii particulare, domnul Viorel Darie a acceptat să răspundă la câteva întrebări. Spun asta fiindcă dumnealui nu a dorit să considere această discuţie ca un interviu.  

 

Mihai LEONTE:  

Aveţi publicată pe;http://confluente.ro/Redactia--Autori/Viorel_Darie.html  

o biografie mult sintetizată. Asta din cauză că sunteţi de formaţie matematician?  

 

Viorel DARIE:  

Nici eu nu mai ştiu cum să mă consider: matematician, informatician sau scriitor. Poate câte ceva din toate acestea. Matematician prin formare, studiind la Facultatea de Matematică la „Universitatea Al. Ioan Cuza” din Iaşi, informatician prin profesie de-a lungul a 40 de ani, la Institutul de Tehnică de Calcul din Bucuresti, apoi la Banc Post şi alte firme, iar în prezent programator de calculatoare la TVR, dar şi scriitor, mai ales în ultimii 5 ani, după ce am început să public cărţi prin editura InfoRapArt a scriitorului şi bunului meu prieten Petre Rău din Galaţi. Cred că sunt, într-o oarecare măsură, şi matematician, şi informatician, şi scriitor, de vreme ce m-am ocupat mulţi ani în fiecare din aceste direcţii. Pentru a scrie, de la matematică am dobândit visarea, dorul de spaţii, dorul de infinit. De la informatică am deprins rigoarea, munca în continuă perfecţionare. Iar de la literatură am primit multă satisfacţie ca autor, mulţi prieteni şi multă conlucrare.  

 

Mihai LEONTE:  

În povestirile despre munţi se simte o oarecare nostalgie ascunsă. Regretaţi că nu aţi rămas om al munţilor?  

 

Viorel DARIE:  

Aveţi dreptate, muntele este cel care oxigenează spiritul. Mai ales acei munţi ştiuţi din copilărie, din frumoasa zonă a Bucovinei. Vara, uneori iarna, când vizitez locurile copilăriei mele, reintru într-o stare de bucurie ancestrală, simt acea poezie a muntelui, a pădurilor primitoare ca o mumă, priveliştile mângâietoare ale caselor risipite pe coamele munţilor locuite din timpuri străvechi. Da, simt nostalgia locurilor natale. Şi totuşi, parcă nu regret că m-am strămutat cu serviciul şi locuinţa în Bucureşti, unde se găsesc cele mai bune oportunităţi de serviciu, de viaţă culturală şi ştiinţifică. Daca nu aş fi locuit în Bucureştiul cel poluat şi plin de lume, nu aş fi divinizat atât de mult civilizaţia muntelui natal.  

 

Mihai LEONTE:  

Din informatician aţi devenit şi scriitor. Cum explicaţi asta?  

 

Viorel DARIE:  

Nu am devenit scriitor, eram scriitor dar în stare latentă, să zicem aşa. Eram un visător, îmi doream ceva deosebit toată viaţa, si când eram copil, şi când eram la facultate, şi după ce am ajuns cercetător ştiinţific la Bucureşti. Dar, cam la 33 de ani, am început să scriu ceva mai mult, deşi nu se punea problema publicării scrierilor mele, decât, poate, cel mult, la gazeta de perete a Institutului, şi acolo bine supravegheat de anumiţi responsabili cu informaţia scrisă. Dar au rămas de atunci mai multe povestiri, care în anul 2010 au devenit un volum de carte. Şi, poate nu eram nici acum scriitor, dacă n-aş fi avut şansa vieţii mele, să-l reîntâlnesc pe bunul meu prieten Petre Rău, scriitor în prezent la Galaţi, coordonator al cercului literar BOEMA, precum şi al asociaţiei de scriitori ASPRA şi director al editurii InfoRapArt, cel pe care îl cunoscusem încă din anii 1980, deoarece, şi el fiind matematician, informatician ca şi mine, am realizat amândoi câte un program de şah, şi ne-am cunoscut la un concurs de şah între roboţi la Băile Herculane. În toamna anului 2009 l-am regăsit pe net pe domnul Petre Rău, de data asta în postura de editor la InfoRapArt, şi de acolo a pornit promovarea mea ca scriitor. Am publicat şase cărţi la editura dumnealui, şi, sperăm, să mai publicam altele cât de curând. Dacă nu era Dl. Petre Rău, cred că şi acum eram scriitor de literatură de sertar. E drept, după Revoluţie, cam prin 1991, am dactilografiat romanul meu „Adoris şi Kromia” în trei exemplare, am cumpărat şi un kg de cafea să ofer ca atenţie la redacţie (obicei dezvoltat de pe vremea lui Ceauşescu, când nici cafea nu se găsea), şi m-am dus cu ele la una din editurile de la Casa Presei, iar după şase luni, când m-am dus să întreb ce e cu cartea mea, o doamnă de acolo a zis că nu am nici o şansă cu cartea, editura lor doar reeditează scriitori clasici, sau scriitori străini etc. Astfel că marea mea şansă a fost dl. Petre Rău, de la Galati.  

 

Mihai LEONTE:  

Aţi fost în China. Marele Zid Chinezesc v-a impresionat?  

 

Viorel DARIE:  

Vă spun cu toată sinceritatea, China este o altă lume. Când ajungi acolo, Europa poate să nu mai existe, America există doar ca o ameninţare armată. Vagi simpatii politice ale chinezilor pentru Mexic şi România (Lomania, cum pronunţă ei). Ai ce vedea în China. Pe cât de mari erau acum treizeci de ani metropolele lor, acum ele s-au dublat ca populaţie şi suprafaţă, şi apar alte oraşe de zeci de milioane de locuitori. Mai ales în zona Macao, Shengen, Shanghai. Dar, ceea ce impresionează cel mai mult pe turişti, nu sunt pădurile de zgârâie nori, ci, mai ales, vestigiile culturale din trecut: temple, palate, ziduri, parcuri, bazaruri, magazine, coline şi câte şi mai câte. Dintre toate, Zidul Chinezesc este „dragonul” monumentelor străvechi. Zidul s-a construit pe o perioada de cel puţin 1000 de ani, a folosit foarte mult ca apărare împotriva invaziilor de tot felul. În final, n-a mai folosit, hoardele mongole au invadat China, au supus-o, au format dinastii noi. Dar poporul chinez şi civilizaţia sa au supravieţuit. Da, am fost şi eu de două ori în excursie la Zidul Chinezesc. Mă rog, undeva unde zidul fusese renovat, amenajat pentru turiştii străini sau chinezi. E greu de imaginat, cum s-a putut ridica, folosind doar lopata şi targa, asemenea construcţii ce se întind şi azi pe mii de kilometri, având înălţimea cam de 7 metri şi lărgime de 6 metri, cu turnuri de apărare din loc în loc. Construcţii gigantice în zig-zag, care nu se feresc de munţi, din contra, caută cele mai mari prăpăstii, cele mei inaccesibile stânci, ca să fie inexpugnabile. Plimbându-mă pe zid, urcând o colină, parcă simţeam acel aer din vechime, când în pădurile de dincolo de zid se vedeau hoarde de mongoli răsărind şi ascunzându-se în pădurile de la orizont. Miile de chinezi, japonezi, americani urcă şi coboară pe drumul de pe zid, unii făcând poze, deşi nu au voie, nu ştiu de ce. În China se zice că nu e chinez cel care n-a văzut Zidul Chinezesc.  

 

Mihai LEONTE:  

Vă consideraţi unul din informaticienii proeminenţi din România?  

 

Viorel DARIE:  

Nicidecum. E drept, am vrut să realizez multe folosind calculatorul. Am încercat de toate, programe pentru sisteme de operare, compilatoare, prelucrare de imagini. Doar una din preocupările mele informatice mi-a adus ceva notorietate: realizarea primului program de şah din România, realizare mediatizată mulţi ani în ţară, chiar şi pe vremea comunismului. Am făcut mai multe versiuni de program de şah. Însă aceste versiuni de programe de şah erau, mai degrabă, atracţii pentru expoziţii, simpozioane, concursuri de şah, deşi ele nu au reuşit să depăşească performanţele programelor de şah venite din Vest, unde programarea şahului se făcea cu echipe puternice, dedicate, care erau îndrumate de şahişti cu performanţe mondiale. Am mai făcut o versiune de program de şah acum câţiva ani, pe calculatoare puternice de azi, care joacă destul de bine, greu de bătut de un jucător mediu. Cine vrea sa folosească acest program, îl poate descărca gratuit de pe site-ul www.vioreldarie.ro  

Alte aplicaţii la care am lucrat ca informatician sunt de utilitate curentă, fără a avea ceva nemaipomenit în ale, astea fiind aplicaţii realizate pentru a câştiga existenţa zilnică.  

 

 

Mihai LEONTE:  

Aţi realizat programe de şah. Sunteţi şi un jucător de şah la masă?  

 

Viorel DARIE:  

Nu sunt un jucător de şah de performanţă. Ca să devii un maestru de şah, trebuie să ai un cap „de elefant”, să fii dotat cu o memorie excepţională, putere de concentrare şi analiză ieşite din comun. Eu doar aveam idei matematice, algoritmice, pe care le experimentam în programe de şah. Joc uneori şah din plăcere, doar atât. Programul meu mă bate mereu, trebuie să joc la nivelul cel mai de jos ca să-l pot bate măcar odată.  

 

 

Mihai LEONTE:  

Aţi cunoscut mulţi jucători de şah. Care dintre ei v-a impresionat?  

 

Viorel DARIE:  

Deşi nu am trăit în lumea şahiştilor, am avut ocazia să fac experimente de joc demonstrativ între calculator şi unii mari maeştri. Astfel, l-am cunoscut pe Marele Maestru Florin Gheorghiu, pe cunoscuta Mare Maestră Elisabeta Polihroniade, şi pe carismaticul Mestru în şah, Profesorul Dolphi Drimer, de la Politehnica Bucureşti. Îmi amintesc o partidă hazlie jucată la Băile Herculane, la un Campionat de şah de roboţi, într-o zi când Maestrul de şah Drimer a dat un simultan cu 16 roboţi. Programul meu, Atom-64 (un robot într-o cutie mică, cu tablă de şah gravată pe el, având câteva leduri şi câteva taste), nu juca cine ştie ce, dar în simultanul cu Drimer s-a deschis bine, şi, nu ştiu cum, a atacat cu calul simultan două turnuri ale lui Drimer. Un turn pica, era evident, iar eu îmi frecam palmele de bucurie. Ce veste grozavă o să scrie ziarele, că robotul Atom-64 a lui Viorel Darie l-a bătut pe maestrul Drimer. Dar maestrul, poposind câteva clipe la masa mea, privi îngândurat situaţia, se minună, şi cu unul din turnurile la ananghie îmi „bărbieri” un cal, iar până să iau eu celălalt turn, maestrul mi-a mai luat o figură, aşa că robotul meu a ieşit în pagubă de-un poin. Şi partida s-a prăbuşit !  

 

 

Mihai LEONTE:  

Cum vedeţi prieteniile literare? Vă sunt de folos?  

 

Viorel DARIE:  

Desigur, prieteniile literare sunt benefice pentru orice scriitor, rar mai întâlnim scriitori de valoare singuratici, izolaţi de fenomenul literar, de cenacluri şi site-uri literare. Însă trebuie să existe un echilibru, un cerc prea larg de prieteni scriitori necesită foarte mult timp pentru comunicare, pentru analiza succeselor sau insucceselor. Orice scriitor are neapărată nevoie de mult timp de lucru în camera sa intimă de lucru, pentru aprofundarea ideilor, pentru finisarea lucrărilor. Echilibrul este important în toate, mai ales în creaţia literară. Mie personal, comunicarea cu anumiţi scriitori mi-a fost de mare folos, poţi găsi sprijin în aprecierea unei noi lucrări încă înainte de publicarea ei către marele public.  

 

Mihai LEONTE:  

Mulţumesc scriitorului Viorel Darie pentru amabilitatea de a fi răspuns la întrebările de mai sus, şi-l vom provoca la un alt interviu, cu alt prilej, pentru a ne povesti din experienţa sa de informatician şi scriitor.  

 

Referinţă Bibliografică:
Interviu cu scriitorul Viorel Darie realizat de Mihai Leonte / Mihai Leonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Leonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!