Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Octavian Curpaş         Publicat în: Ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

Interviu cu poeta Adela-Adriana Moscu, din Pennsylvania, SUA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
justitia@justice.com

 

Viata este o aventura continua! Asa se face ca fiecare pamantean are propria poveste, presarata cu nenumarate experiente de tot felul, unele mai bune, altele mai nefericite. Poeta Adela-Adriana Moscu este unul din oamenii carora li s-a facut parte de sansa de a imparti, prin scris, cate ceva din istoria lor, din cum si-au construit destinul. 
  
“A city girl” - o clujeanca new yorkeza, cetatean mondial (citizen of the world), cu mare dragoste pentru natura, Adela-Adriana Moscu s-a nascut pe 9 noiembrie 1958, la Cluj-Napoca. In 1976, isi urmeaza tatal, plecat de noua ani, la New York City. Ea si cea care o adusese pe lume abandoneaza totul pentru a emigra pe meleaguri nord americane, la coasta Oceanului Atlantic. Despre cum s-a adaptat in spatiul american, Adela-Adriana Moscu spune ca, uneori, a fost usor, alteori nu, ca a fost dureros de frumos si trist, ca a fost inaltator. La 19 ani, aceasta se muta singura, in apropiere de Brooklyn College, unde studiaza psihologia. Dupa absolvire, isi schimba domiciliul in Richmond Hill, Queens si isi continua pregatirea cu un masterat la New York University din Manhattan. Adela-Adriana Moscu isi finalizeaza educatia si devine psihoterapeut (psychoterapist) la o clinica de sanatate mentala, in cadrul organizatiei Catholic Charities in Ridgewood, Queens. Isi cunoaste viitorul sot, despre care, acum, dupa 17 ani petrecuti impreuna, poeta afirma ca este un om interesant, independent, deseori introvertit, complex si o persoana ce inca reprezinta, uneori, un mister pentru ea. In 1992, se casatoresc, iar Adela-Adriana Moscu paraseste Forest Hills, Queens. Alaturi de partenerul sau de viata, care lucreaza ca "mental health specialist", se stabileste in Lancaster, Pennsylvania, unde cei doi locuiesc si in prezent. 
  
- Ce ne poti spune despre radacinile tale poetice ? Cum si cand ai inceput sa scrii in mod serios poezie? 
 - Radacinile mele poetice? Ma incearca un zambet... Suna ca o intrebare retorica... Cred ca toti romanii ne-am nascut cu radacini poetice, nu-i asa? Ne-am nascut prin poezie, in poezie, din poezie... fiecare dintre noi este o poezie... dar poate nu oricine ne intelege inca. Sunt sigura ca in curand, din ce in ce mai mult, o lume intreaga va aprecia mai mult cultura romaneasca. Frumusetea si gratia limbii noastre, sufletul cald romanesc, celebra joie de vivre ce insoteste cultura romaneasca, gastronomia complexa si delicioasa, muzica clasica, folclorica dar si cea contemporana, creativitatea noastra, in general. 
  
- Cum si cand ai inceput sa scrii in mod serios poezie? 
 - Intotdeauna am fost serioasa cand am scris, chiar si la varsta de sapte ani cand am inceput. Seriozitatea mi s-a aprofundat cind sanatatea a inceput sa-mi decline. Am trecut printr-o perioada extrem de dificila, in care nu-mi mai vedeam rostul vietii. Un sentiment lugrubru mi se cuibarise in suflet. Am decis sa public o mica parte din tot ce am scris in ultimii treizeci de ani pentru a ramane o amintire copiilor mei si pentru a-mi impartasi pasiunea pentru iubire, lumina si pace tuturor celor ce m-au indemnat sa-mi aduc creatiile sub ochii cititorilor si, mai ales, in sufletelor lor. 
  
- In ce an ai debutat si cu ce? 
- Prima data cand o poezie mi-a fost publicata a fost in jurul anului 1980 intr-o revista din New York. In total, am avut 14 poezii publicate in diferite publicatii literare in limba engleza. 
 
In ceea ce priveste poezia publicata pentru prima data in limba materna, s-a intamplat in toamna anului 2003, postand poezii in limba romana pe internet la fosta poezii.ro, actuala poezii.biz. Dupa moartea mamei mele in 2002, am trecut printr-o perioada foarte grea. Tata a decedat cu mult inaintea ei, in toamna anului 1991. Dupa moartea ambilor parinti, m-am simtit extrem de izolata si indepartata de limba romana, de radacinile mele. Anul 2002 fost un an devastator, din multe puncte de vedere. Poate cele mai grele momente din viata vor ramane nespuse. Am scris din durere, disperare... poezia m-a salvat! Daca ma gandesc mai departe, poezia, muzica si dansul... de fapt, artele in general, au fost unii dintre eroii mei de-a lungul anilor. Legatura cu poezia in limba romana, prin intermediul diferitelor cluburi electronice, mi-a alinat suferinta intr-o mare masura. Am publicat, mai apoi, la diferite publicatii pe internet, printre care cel mai important fiind www.romanialibera.com, prin intermediul caruia mi s-a publicat prima carte bilingva de poezii Dansul Dorului/ The Dance of Longing (Editura Ion Creanga, 2006, Bucuresti, Romania). 
  
- Cate poezii ai compus pana la ora actuala? 
- Imi place sa le numesc “expresii in scris”... Cred ca am aproximativ doua mii de creatii in proza scurta, in versuri, etc. Majoritatea, acestea reprezentand un numar coplesitor, au ramas in faza de ciorna, scrise de mana. 
  
- Ce fel de poezie scrii? Ai scris mai multe categorii de poezii? Care sunt principalele teme pe care le abordezi?  
- Desi consider ca sunt o persoana organizata, nu-mi ‘organizez’ creatiile cuvintelor scrise pe categorii, exceptand cand conjunctura o cere. Poate voi incepe de azi. In creatiile-mi scrise, pot exista subiecte despre iubire, natura si pace concomitent.. Scriu spontan despre orice, despre egalitate si inegalitate, iubire, ura, iertare, despre flori, dorinta pentru pace si dificultatea de a exista in ambianta suferintei. De exemplu, niciodata nu am fost inca in situatia de a-mi propune sa scriu despre un anume subiect. 
  
- Cum reactioneaza cititorul la poeziile tale? 
- Oo, mi-ar place sa-i intrebam pe cei ce ajung sa-mi descopere cuvintele. Mi-ar place sa stiu reactiile cititorului, dincolo de ceea ce vede ochiul. Pentru a nu evita intrebarea voi preciza faptul ca, atunci cand citesc poeziile in engleza aici, in Statele Unite, sunt rugata sa le citesc si in limba romana iar lumea pare sa fie impresionata de frumusetea lor sonora. In Romania, publicul a lacrimat si m-a imbratisat la lansarea cartii. 
  
- Cine este cel mai mare critic al tau (in afara de tine)? 
 - Consider ca cititorii creatiilor mele sunt cei mai mari critici. Pot oferi mai jos cateva comentarii: 

“Adela-Adriana Moscu adds a breath of charm to our Live Poets Society meetings with her lilting voice and lyrical poetry. We are happy to be able to hold a book of her poems in our hands to reread many times so we can fully appreciate her spirit.” - Lynn Fetterolf - Vice PRESIDENT of PA Poetry Society & facilitator of Live Poets Society Poetry Readings of Lancaster & York, PA, USA 

“Celebrating her beloved Romania and her adopted America, Adela-Adriana clearly delights in ordinary events, and is able to articulate her wistfulness and dreams.” - Debberae Streett & Rich Hemmings - Founders of Poetry Brew, USA 

"Paseste parca pe valuri de romantism, plutind intr-un dans al trairilor dense, discret presarate cu un voal ce cade lin in urma - amintiri si ganduri de dragoste invaluind si conturand un radical subsiduu: misterul unei femei remarcabile.”  Andrei Ghejan - Poet, ROMANIA 

“As spune ca - precum o CLIPA - sufletul poetei Adela-Adriana Moscu marturiseste POEZIA IUBIRII IN LUMINA UNUI VIS... ca o «NEVOIE DE PACE», ca «O ZI ROZ» intr-o «DARUIRE TOTALA» a simtirii si apropierii «PRINTRE STRAINI», pana «LA MARGINEA ALBEI VERI» din «MINUNEA JOCULUI DE CUVINTE»... cand toata «NATURA DANSEAZA CU MINE».” Ing. RATIU IOAN - Poet, Bucuresti, ROMANIA 

“Adela-Adriana's THE DANCE OF LONGING is a poetic refrain, an annotated journal of love and longing continuously implicated in each poem. Weaving images of longing and searching through the hours and seasons of her life, moments of both human tragedy and triumph, her poetic quest is in itself the cure... the panacea.  In the poem «Where I come from», she turns full circle to the utopic consummation of her cravings. Akin to the poetic masterpiece «Gitanjali», by Rabindranath Tagore, Adela-Adriana offers the human crisis of love and longing as the most intimate, sacred and universal expression of the human soul.” - Jan Protopapas – PhD, York, PA, USA. 

“Adela-Adriana MOSCU - un nume, un suflet sensibil, un militant pentru inefabilul lumii paravanat de metaforele care fac referire la visurile despre pace si libertate, un reprezentant al românimii din diaspora si, nu în ultimul rând, un om a cărui viziune despre viaţă se împleteşte subsidiar cu multitudinea de calităţi dobândite dimpreună cu experienţele pe care le-a parcurs, dăruindu-i speranţa şi ambiţia de a-si continua «dansul» în lumina generatoare de zâmbet si armonie; printre multe altele, femeia care a purtat în pântecul creatiei rezultatul dragostei pentru cultură, pentru frumos.” - Ing. Dan SÎRBU - Poet, Timisoara, Romania 
  
- In “Podul indestructibil” faci urmatoarea afirmatie: “Intentia mea nu e limitata/in a inalta cu o zestre a limbajului poetic elevat”. 
- Daca imi aduc bine aminte titlul acelei creatii era PODUL SPERANTEI. Da, idea este sa invit oamenii la o existenta mai sanatoasa, nu doar sa creez un sunet frumos pentru a delecta doar de dragul sunetului unui cuvant sau a scrie doar o metafora ce creeaza o imagine frumoasa. Daca cineva, dupa ce imi citeste una din creatiile scrise, va avea inspiratia sa respecte mai mult, sa devina mai romantic, sa ajute un copil in suferinta, sa isi aduca aminte de parinti si sa le ofere iertarea si ajutorul, sa faca un gest pentru a crea Pace in lume, atunci voi simti o imensa placere si satisfactie. 
  
- Ti-ai format deja un stil al tau, elevat, inconfundabil, care a reusit sa depaseasca anumite limitari? 
- Nu-mi dau seama daca ceea ce scriu are un stil anume... nici nu ma gandesc la acest lucru atunci cand scriu. Uneori ma incearca o frustrare lingvistica in ambele limbi dar, cu fiecare cuvint, invat, pentru a putea scrie mai complex si corect. Uneori incerc sa-mi traduc creatiile in diverse limbi si pentru ca nu intotdeauna reusesc o traducere impecabila, apelez la ajutor. 
  
- Ai o imagine cheie, o metafora care ar descrie in cateva cuvinte poezia ta, care ti-ar defini stilul?  
- O pasare alba – poate un porumbel.... "white dove". Am multe imagini. Se schimba mereu. Probabil este o metamorfoza continua... Este evident ca ceea ce am scris acum treizeci de ani are o anumita esenta dar, cu trecerea timpului, nuantele se schimba, precum parul si pielea. Probabil sunt scriitoarea fara un stil aparte, probabil sunt, pur si simplu, femeia ce scrie cu pasiune. Frazele se nasc si devin independente, sculptandu-si imprevizibila forma, apoi ajung acolo unde trebuie, cand trebuie si la cine trebuie. 
  
- Descrie-ne procesul aparitiei unui poem. Preferi sa fii singura atunci cand scrii sau sa asculti muzica? Petreci un anumit timp pentru a rescrie un vers sau iti iese din prima?  
- Uneori, ma trezesc auzindu-mi soaptele si simt ca trebuie scrise imediat. Pe orice: hartie, oglinda, palme, etc. Ideile vin mereu, indiferent daca sunt singura sau inconjurata de oameni, liniste, muzica, murmur de izvor sau simfonia pasarelelor din spatele casei, unde-mi place sa stau pe terasa inconjurata de flori. Uneori iau idei si sugestii din dialoguri cotidiene si le notez repede pe orice imi vine la indemana. 
  
- Cum procedezi pentru a ajunge de la o foaie de hartie alba la un poem finalizat? Cand si cum iti dai seama ca un poem e finalizat sau consideri ca un poem nu e niciodata cu adevarat incheiat?  
- Creionul trebuie sa fie cu mine mereu :). Cred ca prima idee si primul suflu a unei creatii este foarte puternic si important. Cand editez sau editez prea mult cred ca devine o alta poezie si uneori este frustrant. Cred ca fiecare creatie are valoarea si importanta acelui minut cand a fost creata. Unele poeme raman neterminate. Alte poeme devin prea lucrate. Si in pictura poate fi o experienta similara. Daca tot corectezi o panza isi pierde din farmecul original, putand chiar deveni a lucrare caraghioasa. Cateodata ma simt chinuita de o poezie... la un moment dat sau intr-un anumit vers nu suna bine, oricat incerc sa o retusez, apoi o las deoparte. Unele le-am rupt. Am fost sfatuita sa nu mai distrug nici o creatie. Acum le pastrez pe toate. 
  
- In “Dor din nou dor” am remarcat o intrebare – “ce rugaciune imi va fi auzita”? Faptul ca scrii reprezinta o rugaciune ce ti-a fost auzita? 
- Interesanta intrebare... Da, cred ca da..... Mereu am dorit si m-am rugat sa devin capabila de a avea o contributie benefica pentru omenire, de a crea o diferenta remarcabila in societate. Ar fi frumos si sper ca ceea ce scriu si impartasesc lumii sa atinga sufletele, sa schimbe vietile in mai bine. 
  
- Ai fost incurajata de cei din jur sa scrii sau se poate vorbi mai degraba de o incredere in Dumnezeu si in capacitatile proprii?  
- Increderea in Dumnezeu este mai presus de orice. Este cel mai pretios dar ivit in drumul meu. Multe persoane m-au incurajat sa scriu, sa cant... n-am ascultat. Mai bine zis n-am ascultat cand ar fi fost mai bine.. Unori am urmat sfaturile tarziu, mult prea tarziu. Prima prietena din SUA, Kathy, a fost prima persoana care m-a incurajat sa public, inca din anul 1977. In anul 1979, profesorul de psihologie, Dr. Mathew Erdelyi, m-a incurajat sa scriu. In anul 2003 trei prietene romance din Lancaster au insistat sa public. Ele mi-au fost de un sprijin poetic minunat: Mihaela Olteanu Alexe, Elena Bibire Damian si Viorica Stoica Trihena. Multi cititori sperau sa-mi vada poeziile intr-o carte. De data asta i-am ascultat. Inca simt ca mai am ceva de spus, de daruit... 
  
- In ce masura sentimentele pe care le exprimi in poezie reprezinta diferitele fatete ale personalitatii tale, sa spunem ca femeie, ca iubita, ca mama, ca romanca? 
- Interbarile tale acopera surprinzator de multe fatete ale poetei din mine! Oare voi mai putea pastra vreun mister despre creatiile mele? In mare masura, sentimentele exprimate in poezie ma reprezinta pe mine in totalitatea existentei iar uneori este rezultatul imaginatiei. Alteori, reprezint nuantele si deznadejdile celor ce nu pot fi auziti sau cititi. 
  
- Dintre poemele pe care le-ai scris pana in prezent, exista unul preferat? 
- Uneori, imi simt creatiile artistice precum proprii prunci. Tot ce am scris, tot ce am creat reprezinta un aspect extrem de important pentru mine, simbolic pentru acel moment al creatiei. La fel de important este si faptul ca a existat aceasta dorinta intensa de a-mi impartasi gandurile, pasiunile. Imi vine sa cred ca ar fi greu sa alegi copilasul preferat, nu-i asa? As spune chiar imposibil. 
  
- Ce anume te-a ajutat sa te concentrezi pe scris? Au existat si momente cand ai fi vrut sa abandonezi? 
- Toate intrebarile tale ma inspira la raspunsuri atat de complexe! Fiecare din ele ar putea da nastere unui intreg capitol de carte. Nu, nu-mi place sa ma opresc in mijlocul drumului. Zabovesc intr-un loc datorita relativitatii in forma de exprimare, de creare. Imi schimb telul de la un proiect artistic la altul din curiozitate si pasiune dar si (intr-o mare masura) datorita necesitatii imprejurarilor. Sunt momente in viata cand ma pot concentra numai pe o anumita poteca artistica. De exemplu, cand mi-am rupt glezna, nu am mai fost capabila a dansa un timp. De asemenea, o vreme inchisa imi infraneaza mobilitatea si gratia. Cand corzile vocale mi-au fost afectate, nu am mai cantat. Cand am fost afectata de distonia cervicala, nu am mai lucrat in domeniul psihologiei si am hotarit reprofilarea, scriind povestiri scurte, cu scop terapeutic, in loc sa lucrez direct cu pacientii. 
  
- Care a fost cea mai mare provocare de pana acum, ca poet? 
- Acest interviu :). Glumesc, desigur, desi recunosc ca nu-mi este usor. Am avut cel putin doua interviuri emotionante: interviul la Radio din Cluj-Napoca, dupa lansarea de la Cluj si interviul la televiziunea din Brasov, dupa lansarea din acelasi oras. Lumea imi spune ca nu se percepe dar sunt extrem de timida si emotiva. Am plecat din tara natala cu multi ani in urma si am fost inconjurata de vorbitori de limba romana mult prea putin timp, acestea fiind, pentru mine, motive puternice de exprimare oarecum anevoioasa in limba romana. In plus, sunt parte a acelui mare procentaj al oamenilor inhibati la vorbirea in public. Partea optimista este ca nu am lesinat niciodata pana acum. Ma simt stanjenita uneori ca eu insami sa ma numesc poeta. Eu doar scriu ce simt ca trebuie sa existe scris. Cea mai mare realizare a fost cand, dupa ce am citit publicului ceea ce am scris, parte din cei prezenti m-au imbratisat si mi-au spus ca sufletele le-au fost atinse adanc. 
  
- Cum iti promovezi poemele? 
- Sunt invitata la diferite festivaluri de arta, cenacluri de poezie, programe de radio, le public in reviste electronice. 
  
- Ce surse de inspiratie ai? 
- Aceasta lume si viata intreaga este o inspiratie fara de sfarsit. 
  
- Cine e poetul tau preferat? 
- Ah, ce intrebare dificila! E ca si cand ai intreba un pictor care-i culoarea lui preferata. Ca pictorita, imi plac toate culorile. Primul poet iubit si preferat a fost, si cred ca va ramane, Eminescu. In acelasi timp, sunt foarte multi care-mi plac foarte mult: Rumi, Ana Blandiana, Ada Milea, Hafez, Andrei Codrescu, Florin Valentin Predescu, Carmen Firan, Sorin Anca, Omar Khayam, Sylvia Plath, Liviu Mircea, Jeff O. Rath, Emily Dickinson, Ioan Ratiu, Bacovia, etc. Cred ca-mi place fiecare poet, atunci cand ii citesc versurile. Fiecare floare are frumusetea ei, fiecare poet mesajul si maiestria lui. 
  
- Ce le-ai spune celor care abia acum incep sa scrie? 
- Citeste cat mai mult posibil, traieste-ti viata, urmeaza-ti dorinta inimii, imbratiseaza sinceritatea cu tine insuti, realizeaza ca esti unic si scrie, scrie, scrie, apoi fa-ti curajul sa impartasesti lumii intregi ceea ce scrii. E mai bine ca harul sa fie daruit, la randul lui. 
  
- Cat de frecvent vizitezi Romania? Cand ai fost ultima data in tara si cu ce impresii ai plecat de acolo? 
- Vizitele-mi sunt insuficient de frecvente. Mi-ar place sa vizitez Romania in fiecare anotimp. In vara anului 1979, am vizitat-o timp de o luna. In toamna anului 2006, dupa treizeci de ani de plecare initiala din Romania, am revenit pe meleagurile natale cu ocazia publicarii primei carti. Am dorit, mai bine zis am insistat, sa-mi public prima carte in Romania, in onoarea radacinilor mele romanesti. De asemenea, mi-am indeplinit puternica dorinta de a-mi imbratisa familia si prietenii ramasi acolo. Am fost tratata minunat. In decursul intregii vizite de o luna in Romania, am avut senzatia ca am plutit pe bratele divinitatii. Pina si oameni necunoscuti m-au tratat deosebit de cald si frumos. 
  
- Tii legatura cu comunitatea romana din orasul unde locuiesti? Cum ai caracteriza aceasta comunitate? Exista comunitati de romani si in alte orase sau doar aici? 
- Am inteles ca exista aproximativ o suta cincizeci de romani in Lancaster, PA. II cunosc cam 30 dintre ei. Pe cat posibil, oamenii se intanlesc si se ajuta. Romanii sunt harnici, in general, iar cei de aici muncesc foarte mult sau invata la fel de mult. Exista comunitati de romani in multe locuri din Statele Unite. O comunitate romaneasca de admirat se afla in Atlanta, Georgia. Am acolo o prietena minunata pe care o consider Ingerul meu din Georgia, un personaj ce-si pune amprenta puternic pe intreaga comunitate. Un izvor de bunatate si caldura, Doamna Doctor Liliana Morosanu mi-a fost recomandata de Domnul Parinte de la Biserica Ortodoxa, neomitand specificarea “toata lumea o indrageste”. Dupa ce am intanlit-o, am inteles imediat de ce. 
  
- Am inteles ca iti place sa calatoresti. Ce tari ai vizitat si care dintre ele ti-a placut cel mai mult (si in ce luna/an ai facut vizitele respective)? In ce mod au constituit aceste calatorii o sursa de inspiratie pentru poezia pe care o scrii? 
- Ah, cum as putea, in doar cateva cuvinte, sa-mi exprim trairile prin care am trecut in fiecare calatorie? Fiecare tara este frumoasa... ar mai fi o pagina intreaga de adaugat la acest interviu: Belgia, Canada, Elvetia, Franta, Germania, India, Italia, Mexico, Morroco, Olanda, Pakistan, Spania, Ungaria, SUA (in care as mai avea multe state de vizitat). Romania ma cutremura prin frumusetea ei naturala, prin amintirile coplesitoare ce-mi navalesc fiinta cand pasesc pe pamantul stramosesc, prin nostalgia in care ma cufund, cu fiecare gind la ea. Dupa fiecare vizita, o perioada lunga sunt intens tulburata si indurerata. O parte din inima mea va fi pe veci in Romania.
  
In masura posibilitatilor, prefer sa calatoresc cand e cald. Frigul imi afecteaza negativ starea fizica si dispozitia. Natura fiecarei tari, obiceiurile, muzica, mancarea cu aromele ei, florile cu miresmele lor, pana si culoarea pamantului, toate ma inspira sa scriu. Fericiti sunt cei ce pot calatori! Am scris impresii despre multe din aceste calatorii, voi incerca sa public cat de curand. 
  
- Cat de des vii in Arizona si ce iti place sa faci cand vii aici? 
- Prima si unica data cind am vizitat Arizona a fost in vara anului 1995. Am vizitat Phoenix-ul si imprejurimile lui, am fost la Prescot, Flagstaff, remarcabila Sedona, spectaculosul Grand Canyon, etc. In calatoriile mele, cu precadere vizitez muzee, galerii de arta, locuri rar calcate de turisti, restaurante, locuri de tamaduire, biserici, temple, ma intanlesc cu localnici si vorbesc cu ei despre viata si visele lor, mancam impreuna, dansam. Iubesc oamenii. Sunt extrovertita si am o mare pasiune de a invata mereu ceva nou. 
  
- Intentionezi sa locuiesti in PA pentru tot restul vietii sau ai lua in conisderare si alte state/tari?  
- As dori sa locuiesc pe meleaguri unde nu exista frig si unde florile infloresc tot timpul. 
  
- Ce hobby-uri ai? 
- Multe... poate prea multe :). Insetata de frumos imi place sa pictez, sa desenez, sa creez aranjamente florale, sa cant, sa compun cantece, sa creez bijuterii, sa scriu, sa vizionez spectacole de dans, sa dansez, sa joc ping-pong, biliard, popice, sa invat a canta la chitara... 
  
- Cum te relaxezi la sfarsitul unei zile lungi si obositoare? 
- Depinde de starea si de posibilitatile momentului. Uneori ascult Gheorghe Zamfir, George Enescu, Ciprian Porumbescu, sau... rapaiala ploii, trilurile pasarelelor. Cand conditiile imi permit, ma bucur de exercitii acvatice, bai caldute, reflexologie, Reiki, bioenergie, care sunt terapeutice pentru mine. 
  
- Cine este modelul tau in viata?  
- In mod special am o afinitate profunda pentru Maica Tereza din Calcutta, datorita iubirii ei extrem de complexe.. Admir oamenii ce se lasa calauziti de inima, ingemanand respectul pentru sacru. Incerc sa-mi mentin optimismul, in ciuda constantelor dificultati, inclusiv a celor ce apar pe neasteptate. Incerc, atat cat pot de mult, sa pasesc si sa-mi urmez drumul pe poteci sanatoase in viata. Sinceritatea, incepand cu cea fata de mine insami, este un alt aspect major dupa care-mi calauzesc viata. Atat cat reusesc, incerc sa ajut oamenii pentru ca ei sa se poate ajuta pe ei insisi si pe altii, la randul lor. 
  
- Ce iti place sa faci in timpul liber? 
- Nu exista timp liber in viata mea. Timpul meu e mereu solicitat. Timp liber... interesanta idee! Timpul e prizonierul dorintelor noastre, nu-i asa? ...al nevoilor noastre, a intelepciunii adoptate de-a lungul vietii, in diferite momente. Sunt mereu ocupata si cred am mentionat deja in cursul acestui interviu. Pentru mine, la momentul actual, cel mai important este timpul petrecut cu familia si cu prietenii, precum si cel petrecut in diverse activitati, mai mult sau mai putin artistice ca, de exemplu: imi place sa citesc, sa dansez, sa vizionez filme dramatice, romantice, documentare si comedii, sa pictez, sa creez de bijuterii, sa calatoresc, sa gatesc, sa vizitez muzee si locuri sacre, imi place muzica si sint convinsa ca am omis, desigur neintentionat, multe alte activitati. O suta de vieti de as avea, nu as reusi sa termin tot ce as vrea sa realizez. Nu am fost niciodata plictisita, nici macar pret de o secunda in viata, si nu am avut nici o clipa plictisitoare in viata mea. 
  
- In final, te-as ruga sa adresezi un mesaj romanilor din SUA.  
  
- N-as vrea sa dau senzatia ca eu le spun oamenilor ce au de facut. As vrea, mai degraba, sa invit toti romanii din lumea intreaga, nu numai pe cei din SUA, sa ne respectam, sa devenim mai uniti, sa ne ajutam si sa ne iubim mai mult. Sper sa nu ne pierdem niciodata credinta in Dumnezeu si in noi insine! VA IUBESC!!! 
  
Octavian Curpaş 
Surprise, Arizona 
Referinţă Bibliografică:
Interviu cu poeta Adela-Adriana Moscu, din Pennsylvania, SUA / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 115, Anul I, 25 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!