Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Interviu cu Mircea Lubanovici realizat de Octavian D. Curpas, corespondent pentru Gandacul de Colorado
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

 

 
 

"Decat sa fiu un parlamentar singuratic, ce mananca banii statului si sta pe un fotoliu cald, pacalindu-se ca este independent, cand de fapt este legat si de maini si de picioare, am ales sa merg cu partidul al carui program de guvernare se identifica cel mai bine cu doleantele romanilor din diaspora."  

Mircea Lubanovici candideaza, din partea PD-L, pentru Camera Deputatilor, reprezentandu-i pe romanii stabiliti pe cele doua continente americane. Mircea Lubanovici este editor si fondator al ziarului “Romanian Times”, din Portland, statul Oregon, si presedinte al organizatiei “Romanian American Society”, din acelasi oras american, al carui rezident este, impreuna cu familia, din 1992. Lubanovici, care detine firma de produse textile “Continental Textiles”, a sustinut ideea deschiderii unui Consulat Onorific al Romaniei in orasul Portland, fiind de asemenea, organizatorul a numeroase activitati social-culturale si sportive, in comunitatea romaneasca de aici.  

Vreau sa ascult pasurile fiecaruia, sa iau aminte la nevoile comunitatii si sa fiu vocea tuturor romanilor de buna credinta din diaspora, atat in Parlamentul Romaniei, cat si in relatiile cu institutiile statului roman si american”, spune Lubanovici, ale carui pasiuni sunt oamenii si fotografia. „Iubesc oamenii si ma simt confortabil lucrand pentru ei”, afirma el. Mircea Lubanovici este casatorit si are cinci copii. Mai multe detalii despre candidatura lui Mircea Lubavonici se gasesc la www.LUBANOVICI.us  

Ati ales sa emigrati in SUA, impreuna cu sotia, inainte de evenimentele din 1989, din Romania. Stiu ca ati fost obligat sa renuntati la cetatenia romana, pe care ati redobandit-o apoi, in 1993. Si pentru ca orice inceput este dificil, as vrea sa ne spuneti cateva cuvinte despre cum a debutat viata dvs. in America.  

Desigur, despartirea de familie, de parinti, frati, surori si de prietenii cu care am copilarit, a fost extrem de grea. A trebuit insa, sa iau aceasta decizie, deoarece am intrat in conflict cu securitatea, datorita unor fotografii facute unei biserici sortita de comunisti pentru daramare. Fotografiile mele au ajuns in America si au fost publicate. Fiind tanar si fotograf autorizat intr-o zona rurala, respectiv comuna Ipotesti, judetul Suceava, in acel an de gratie 1983, credeam ca nimeni nu se va lega de faptul ca am fost vazut fotografiind momentele in care acesti peste o suta de enoriasi ai bisericii in cauza erau fie in biserica, fie in jurul ei sau pe acoperis, protejand-o de furia celor ce au legat cladirea cu lanturi, gata de demolare. La acea varsta de 26 de ani, pe de o parte fiind cuprins de teama conflictului cu securitatea romana si pe de alta parte, afland de posibilitatea de emigrare in SUA, am decis sa-mi depun actele pentru emigrare.Oportunitatea care o aveam a fostcererea dictatorului Ceausescu de a obtine Clauza Natiunii Celei mai Favorizate. In momentul cand am depus cererea de plecare definitiva din tara, aceasta a fost inclusa in micul val de familii sortite libertatii vestice. Aprobarea plecarii insa, a avut pretul renuntarii fortate la cetatenia romana.

A fost dificil sa va adaptati la realitatile sociale de aici, avand in vedere ca veneati dintr-o tara comunista? Daca da, cum ati reusit sa depasiti dificultatile intampinate?  

Se spune ca ori de cate ori te muti dintr-un loc in altul, mori cate putin. Pentru mine, emigrarea din Romania in Statele Unite a fost o mare provocare. In primul rand, a fost impedimentul limbii engleze, care trebuia depasit atat de mine, cat si de sotia mea. Apoi, o aveam cu noi pe fiica noastra, care avea numai un an. Ajuns pe pamantul fagaduintei si al libertatii, am incercat sa-mi continui meseria, insa am realizat destul de repede faptul ca era aproape imposibil sa-mi intretin familia din arta fotografica. Astfel, am inceput sa frecventez cursuri intesive de limba engleza, am urmat cursuri de calificare in meseria de CNC operator pe masini automatizate, care era foarte cautata si bine platita in vremea aceea. La terminarea cursurilor, am si fost angajat la una din cele mai renumitefirme din acest domeniu in Chicago, firma de prototipuri in industria automobilelor. Aici am lucrat mai bine de patru ani si am prins curaj invatand limba engleza tot mai bine. Pentru ca eram inconjurat de romani sarguinciosi, atat in fabrica cat si in vecinatate, am fost atras de munca in constructii dupa orele de serviciu, pentru a incerca si alte oportunitati. Asa am ajuns ca in scurta vreme sa-mi deschid propria firma de constructii, in 1987.

Foto: Mircea Lubanovici cu delegatie senatoriala (Sen. Gheorghe David - PD, Senator Viorel Duca PRM) si reprezentanti ai Consulatului General al Romaniei din Chicago in vizita la Scoala Romaneasca din Chicago (Norwood Park Christian School - acum numita Logos Christian Academy) - elevii clasei 1-a - Aprilie 2005

Exista vreun moment important despre care ati dori sa ne vorbiti ? Cum ati caracteriza perioada Chicago sau prin ce se remarca cei sapte ani petrecuti in aceasta metropola?  

Au fost multe momente speciale in viata mea de imigrant, insa cele care mi-au dat satisfactia cea mai mare a fost binecuvantarea pentru mine si sotia mea Monica, primita de la Dumnezeu prin copiii nostri (patru din cei cinci copii ai nostri fiind nascuti la Chicago). Am gasit biserica Betania, care a contribuit mult la implinirea noastra spirituala. Acolo am experimentat binecuvantarile de a incerca lucruri mari cu Dumnezeu. Firma pe care o avem astazi, Continental Textiles, deschisa in Chicago in 1989, este cunoscuta si azi prin specificul inedit de design si productie a celei mai variate game de baticuri si esarfe. Nu mi-a fost usor sa intram intr-un domeniu relativ necunoscut, insa am prins curaj si datorita sprijinului moral primit din partea sotiei, care a devenit inima si promotorul acestei afaceri. Monica a preluat si continua afacerea familiei cu succes deosebit.

A urmat apoi, un nou inceput. Ce anume v-a determinat sa luati decizia de a renunta la Chicago? De ce neaparat Portland, Oregon?  

La aproape trei ani de la deschiderea magazinului de cadouri, dupa o vizita intreprinsa in cel mai frumos si cel mai verde stat american, Oregon, care seamana mult cu zona Brasovului sau Vatra Dornei, am decis sa ne mutam cu familia si afacerea noastra in metropola Portland. Clima si relieful zonei mi-au dat impresia locurilor natale, simtindu-ma ca la Ipotesti, judetul Suceava (unde m-am nascut si copilarit). Mai era un aspect, pe care l-am avut in vedere atunci cand am optat pentru orasul Portland, si anume, emigrarea masiva din anii 1991 si 1992 a multor est-europeni din alte state, spre metropola Portland-Vancouver (Orasul Vancouver din statul Washington, despartit de Portland doar prin fluviul Columbia). De asemenea, zona de nord-vest a Statelor Unite in acea perioada a fost foarte atractiva din punct al vedere al preturilor cladirilor comerciale si rezidentiale.  

Foto: Pe scarile Pentagonului cu ministrul american al apararii Donald Rumsfeld, precum si colegi din presa romaneasca din SUA (Lia Lungu si Vasile Badaluta din New York, Bogdan Grigore din Portland)  

 

V-am ruga sa ne descrieti activitatea dvs. de aici, in ce a constat, ce rezultate ati obtinut, dar si ce anume va nemultumeste, ce credeti ca ar mai fi de facut si cu ce ar trebui sa se continue ? Ne-ati putea caracteriza pe scurt, comunitatea romana din Portland, Oregon ?  

In 1992, cand am venit in Portland, am gasit romanii avand prioritati diferite in viata lor, cautandu-si in primul rand existenta, iar timpul ramas liber era suficient doar pentru a merge la bisericile din zona. Peste ani, veniturile s-au mai rotunjit si oamenii s-au asezat mai bine pe la casele lor si au inceput sa simta si nevoia unor asocieri si activitati in afara bisericii, care sa raspunda dorului de tara, de locurile natale dar si dorintei de relatii cu conationalii. In preajma sarbatorilor de Craciun, in anul 1999, am fost invitat de un prieten american, care lucra in administratia unei banci mari din oras, la o serbare oferita de primaria orasului, unde au participat mai multi oameni de afaceri si lideri din comunitatile etnice. Spre surprinderea mea, am fost singurul roman care a fost invitat la acest eveniment, ceea ce mi-a trezit un sentiment de ingrijorare legata de comunitatea romaneasca din zona. Nu au fost deci, nici alti oameni de afaceri, dar nici lideri spirituali din comunitate. Atunci am realizat faptul ca romanii inca nu erau suficient de cunoscuti si desigur nici apreciati la adevarata lor valoare, de autoritatile locale. Imi parea rau ca realizarile extrem de vadite si importante ale conationalilor mei erau foarte putin cunoscute. Desigur ca am plecat de la acea masa festiva dornic sa incep a face ceva pentru ca romanii sa fie pusi la locul lor de cinste in fata autoritatilor primariei orasului Portland. Cateva luni mai tarziu, impreuna cu bunii mei prieteni Cristian Ioanide, cunoscut scriitor si ziarist roman, si Beni Lucescu, cunoscut om de afaceri, patron al firmei “American Capital Mortgage”, am hotarat deschiderea unui ziar romanesc, “Romanian Times”, ce era menit de la bun inceput sa contribuie la unitatea tuturor romanilor de toate confesiunile religioase, din aceasta metropola. Ziarul totodata, raspundea si nevoii de a comunica oferte de locuri de munca sau alte informatii utile traiului vorbitorilor limbii romane din aceasta metropola. Astfel, din 2000 incoace, am trait foarte multe evenimente ce au avut loc tocmai datorita existentei acestui mod de comunicare. Actiuni sociale, culturale, sportive, dar si caritabile, care i-au unit pe membrii comunitatii si le-au dat satisfactia unei impliniri deosebite, tocmai prin relatia si parteneriatul pe proiecte, intre romani. In diferite ocazii, am reusit sa contribuim la strangerea de fonduri pentru ajutorarea celor nevoiasi din Romania, iar in ultimii patru ani, am avut cateva proiecte de ajutorare a sinistratilor din tara in urma inundatiilor.  

Stiu ca in 2005 ati avut initiativa infiintarii primei asociatii comunitare care ii intruneste pe toti liderii spirituali romani din Portland. Cum a evoluat acest proiect? In ce stadiu se afla in prezent? Ce planuri de viitor aveti ? Cum intentionati sa il promovati mai departe ?  

Tot datorita efectului pozitiv al ziarului « Romanian Times » a fost posibila si infiintarea asociatiei. Odata ce initiativa editorilor ziarului a fost implementata printr-o invitatie la o masa de discutii, am avut deosebita placere sa remarcam faptul ca dorinta de legatura si unitate intre liderii spirituali exista in inima fiecaruia si doar asteptau ca cineva sa sparga gheata. Ajunsi la masa discutiilor, fiecare a venit cu idei constructive si aprecieri pentru ceilalti si parca lucrurile erau pregatite cu mult inainte. Am realizat desigur, ca Dumnezeu a ingaduit ca pacea si unitatea sa prinda contur in viata comunitatii romanesti de aici. Apoi, a urmat o alta intrunire deosebita, cand am reunit tot prin ziar un grup mai larg de oameni de afaceri cu nume bun in comunitatea romaneasca. Ca rezultat al celor doua intalniri s-a hotarat deschiderea organizatiei « Romanian American Society », cu doua consilii: unul spiritual si altul al oamenilor de afaceri. Primul este menit sa indrume si sa lege organizatia de fiecare biserica romaneasca, indiferent de culoarea confesionala, iar al doilea este menit sa ofere sprijinul financiar necesar desfasurarii proiectelor adoptate. Consiliul oamenilor de afaceri se intalneste lunar, iar cel spiritual se intruneste in functie de nevoile rezultate din proiectele organizatiei. Relatia stabilita intre liderii spirituali este demna de lauda si nadajduim ca in timp sa fie tot mai buna. Faptul ca acest concept de organizatie s-a dovedit functional ma face sa-mi doresc extinderea dorintei de unitate a romanilor si in afara coastei de vest, aceasta si pentru ca in ultimii ani am fost foarte activ participand si la evenimente ale altor organizatii sau grupari romanesti in California, Illinois, Michigan, Washington DC, Arizona si Georgia. Recent, am participat la un congres al romanilor din diaspora, ce a avut loc in Spania si am venit foarte incurajat ca urmare a sesizarii dorintei multor lideri de a fi in contact unii cu altii si de a se asocia pe proiecte comune si imparatsirea experientelor comune, benefice tuturor rominilor. As fi foarte bucuros sa organizam si pe continentul american o intalnire de asemenea anvergura, ce ar duce desigur, la o mai mare unitate a romanilor.  

 

Va numarati printre initiatorii ideii deschiderii unui Consulat Onorific al Romaniei in orasul Portland. Cum s-a nascut aceasta idee? Ce ecou a avut deschiderea consulatului in randul romanilor din Portland, in primul rand si desigur, al celor din diaspora? Cum au receptionat autoritatile romane si cele americane aceasta idee? Ati fost sprijinit in demersurile pe care le-ati facut? Care credeti ca a fost momentul cel mai important din istoria Consulatului Onorific?  

Ideea de deschidere a unui consulat onorific in orasul Portland nu imi apartine insa am fost printre primii care am considerat ca merita sustinuta si am depus tot efortul ca ea sa devina realitate. Desigur, ca fara sprijinul autoritatilor romane si americane acest proiect nu ar fi fost finalizat. La inceput, a fost o oarecare nedumerire in comunitate cu privire la alegerea unui consul onorific american, insa in timp, au ajuns toti la convingerea ca decizia a fost ideala. Consulul onorific al Romaniei din Portland, James Rudd, este foarte apreciat prin activatatea ce o desfasoara impreuna cu Societatea Romano-Americana, al carei presedinte sunt din 2005.  

In calitate de organizator al unor festivitati si manifestari la care ati chemat si politicieni americani, am vrea sa ne spuneti cum au fost primite acestea de catre cei care au raspuns invitatiei dvs.? V-am ruga sa enumerati cateva din cele mai importante. Stiu ca scopul dvs. era ca romanii sa fie remarcati in acest fel in spatiul american prin ceea ce pot ei oferi mai bun. Cum au fost cotate de catre conpatriotii nostri aceste manifestari?  

Din numeroasele actiuni, unele au avut un impact si o participare mai larga, iar altele mai putin, insa toate mi-au dat satisfactia unei impliniri in folosul comunitatii romanesti. Faptul ca azi, administratia orasului Portland este in stransa legatura cu romanii si delegati de varf ai primariei au participat la numeroase intalniri cred ca spune ceva. Romanii pot sa se mandreasca azi cu faptul ca existenta noastra pe aceste meleaguri este una ce s-a remarcat si a generat apreciere din partea autoritatilor. Intalnirile inaltilor reprezentanti ai guvernului Romaniei organizate de Societatea noastra au avut un impact deosebit de ambele parti. Mentionez aici doar cateva dintre ele: prima intalnire organizata cu ambasadorul Sorin Ducaru; vizita ministrului Cristian David si a senatorilor Radu Tarle, Gheorghe David, Valentin Bosneag; vizita (aproape la fiecare trei luni) in comunitatea noastra, a Consulului General al Romaniei la Los Angeles, in rezolvarea problemelor consulare. Evenimentele de acest gen au fost foarte bine primite de membrii comunitatii noastre, apreciate si folositoare relatiilor de ambele parti, economisind mult timp si multi bani.  

Daca ar fi sa vorbim despre multiplele activitati pe care le-ati organizat in cadrul comunitatii romano-americane am putea spune ca sunteti un militant pentru unitatea romanilor, indiferent de nuanta politica, apartenenta religioasa sau statutul social. Cum credeti ca va va permite pozitia de parlamentar sa va largiti domeniul de influenta, pentru a contribui la binele romanilor de pretutindeni ? Cum vedeti in perspectiva, evolutia dvs. in calitate de parlamentar ?  

Datorita faptului ca am ales sa traiesc printre romanii din America si nu printre americanii get-beget sau alte nationalitati, am reusit, evident, de-a lungul celor peste 20 de ani sa identific vrand nevrand, problemele reale ale comunitatii romanesti de aici. Cu putinele resurse pe care le-am avut la dispozitie si ignoranta celor de-acasa, am reusit totusi sa facem ceva bun. Acum privind la deschiderea si oportunitatea istorica de a imbunatati relatia romanilor cu institutiile statului, oferindu-ni-se sansa de a alege reprezentanti direct in Parlament cu autoritate in comunicarea cu toate institutiile statului, am decis sa candidez in primul rand, datorita experientei acumulate, dar si entuziasmat de posibilitatea de a avea o voce a diasporei in parlamentul Romaniei. Desigur ca obstacolele care le-am depasit de-a lungul anilor si realizarile comunitare obtinute sunt o fundatie pentru ceea ce promite a fi o constructie solida. Nu intentionez absolut deloc sa folosesc aceasta pozitie in interese personale, si nici nu as avea cum, ci vreau ca sa ma bazez pe greutatea acesteia, pentru a recompensa increderea si statornicia tuturor romanilor care au crezut de-a lungul deceniilor ca va veni vremea sa fim tratati toti cu respect, demnitate si egalitate. Vreau sa ascult pasurile fiecaruia, sa iau aminte la nevoile comunitatii si sa fiu vocea tuturor romanilor de buna credinta din diaspora atat in Parlamentul Romaniei, cat si in relatiile cu institutiile statului Roman si American.  

A ramas fotografia in continuare, o pasiune pentru Mircea Lubanovici?  

Foarte mult. Arta fotografiei isi are radacinile si satisfactia ei. Fiecare floare si fiecare culoare imi spune ceva, insa dincolo de ceea ce priveste ochiul imi place sa tratez viata si omul la cel mai inalt nivel. Iubesc oamenii si ma simt confortabil lucrand pentru ei, iar atunci cand pot sa fiu de folos cuiva am o satisfactie deosebita. Acesta nu este un slogan electoral ieftin, cisunt sincere simtaminte, pe care le experimentez si traiesc. Iar cei ce ma cunosc pot sa confirme lucrul acesta. Subiectele in fata aparatului foto, precum si ceea ce vad cu ochiul liber sunt pentru mine tot atat de vii si importante dupa multi ani, ca si in ziua cand am declansat pentru prima oara un aparat foto. Faptul ca fofograful de fapt, ingheata momentul si-l pastreaza intr-o amintire, pentru mine are o semnificatie deosebita,realizand aprecierile aievea ale celor ce se regasesc tineri si peste veacuri.  

Foto: Mircea Lubanovici si cei 5 copii (Sept. 2008)  

Am dori sa ne spuneti cateva cuvinte si despre Mircea Lubanovici sotul si tatal. Cum a primit familia decizia dvs. de a candida in Camera Deputatilor?  

In primul rand, una din fiicele mele s-a opus categoric, insa la cateva zile si-a cerut iertare ca a fost prea egoista si m-a incurajat chiar, spunandu-mi ca va fi mandra de mine pentru toate realizarile noastre. Familia mea realizeaza foarte bine faptul ca eu pot fi de folos intregii comunitati romanesti din acest colegiu, iar pasiunea si experienta mea cu oamenii, relatiile interpersonale de peste ani vor putea fi benefice pentru multi.  

Ce v-a determinat sa alegeti sa candidati cu sprijinul PD-L?  

Alegerea a fost relativ usor de luat cand am luat in calcul faptul ca Partidul Democrat Liberal (PD-L) este singurul partid politic din Romania, care are in planul sau de guvernare un program ce ii include prioritar, pe romanii din afara granitelor tarii. Ba mai mult. Se stie ca la ultimele alegeri parlamentare din 2004, a castigat alianta D.A. (Dreptate si Adevar), care avea in plan initiativa Partidului Democrat (atunci era doar PD nu PD-L), care ar fi trebuit sa se concentreze prioritar pe tratamentul aplicat comunitatilor romanesti din afara granitelor si pe imbunatatirea comunicarii dintre comunitatile romanesti cu autoritatile publice. Din nefericire, odata cu debarcarea Partidului Democrat de la guvernare, cei ramasi la carma au ignorant insasi existenta comunitatilor romanesti din afara tarii. Cu toate ca au delegat un inalt reprezentant al Guvernului in acest sens, in persoana Printului Radu Duda, cu regret trebuie sa recunoastem ca romanii din afara tarii au fost totalmente ignorati. Sunt convins ca cetatenii romani ce vor participa la vot vor acorda grupului PD-L sansa sa-si implementeze programul destinat romanilor din diaspora.  

Mai este un lucru de spus vis-à-vis de posibilitatea candidaturii mele ca independent, pe care am descalificat-o imediat, realizand ca luptandu-ma de unul singur fara sprijinul unui partid si al celorlalti parlamentari din grup nu puteam reusi sa fac nimic. Decat sa fiu un parlamentar singuratic, ce mananca banii statului si sta pe un fotoliu cald, pacalindu-se ca este independent, cand de fapt este legat si de maini si de picioare, am ales sa merg cu partidul al carui program de guvernare se identifica cel mai bine cu doleantele romanilor din diaspora.  

Trebuie cunoscut faptul ca Partidul Democrat Liberal, ca partid popular, este o entitate politica deschisa tuturor cetatenilor romani care impartasesc valori si curente politice de origine democrata de centru, liberala si crestin-democrata. Partidul Democrat Liberal se situeaza programatic in partea de centru-dreapta a spectrului politic. Totodata, Partidul Democrat Liberal considera ca este nevoie de asumarea ferma a despartirii de trecutul comunist.  

In ceea ce priveste platforma Partidului Democrat Liberal, va rog sa vizitati pe internet pagina de prezentare a candidaturii mele unde veti putea citi atat obiectivele cat si programul de guvernare ce si-l asuma acest partid dupa aceste alegeri. Asa ca va invit la www.Lubanovici.us  

 

Octavian D. Curpaş  

Phoenix, Arizona  

octombrie 2008  

 

 
Referinţă Bibliografică:
Interviu cu Mircea Lubanovici realizat de Octavian D. Curpas, corespondent pentru Gandacul de Colorado / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 306, Anul I, 02 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!