Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

INTERVIU CU CEZARINA ADAMESCU - realizat de ANGELA BACIU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

Interviu cu Cezarina Adamescu  

 

 

Sunt şi câteva regrete care stăruie…  

Dar le acopăr repede cu nisipul clepsidrei…”  

* „Povestea primului manuscris este minunată, ca orice poveste…”  

* “Am cunoscut o sumă de scriitori şi poeţi remarcabili: Cezar Ivănescu,  

Ioanid Romanescu, Emil Brumaru şi mulţi alţii. Dar, mai cu seamă, am avut  

privilegiul să întâlnesc şi să colaborez cu oameni de marcă din Galaţi: Ion Chiric, Simon Ajarescu, Coriolan Păunescu, Violeta Ionescu, George Bârligea, Paul Sân-Petru şi mulţi alţii…”  

* “Drumul continuă, cu alte manuscrise care aşteaptă cu sufletul la gură.  

Şi nici acum nu mi se pare mai uşor, dimpotrivă. E un urcuş sisific, cu o povară mare în spate şi vârful muntelui nu se întrevede. Dar nu mă las bătută şi o iau mereu de la capăt...”  

****  

 

A.B. Inceput de an 2014, “La multi ani!” draga Cezarina Adamescu, suntem la o cafea cu gust de menta aici la “Cafenea la Fani”, dupa incheierea primei seri de “Poeme la Fani”- un proiect pe care l-am gandit alaturi de actorul Vlad Vasiliu dedicat tuturor poetilor si artistilor - , parca am incepe sa depanam o Poveste despre oameni si cartile lor, despre oameni si vietile lor…  

 

 

C.A. La mulţi Ani tuturor în această iarnă primăvăratică. Da, cafeaua de la Fani e foarte gustoasă fiindcă are aromă de Poezie. Şi e îndulcită cu esenţă de prietenie. Proiectul e foarte generos şi aţi realizat deja multe întâlniri interesante, exact aşa cum trebuie să se întâmple între autori, într-un oraş de prestigiu, aşa cum este Galaţiul, aici, într-un loc plăcut şi intim de socializare între creatori. Obiecte vechi, recuzită din piese, imagini, afişe, lumini de candelă şi de felinar, ceasornice cu pendulă, totul crează o atmosferă de boemă de altădată. Boema artiştilor este cea mai frumoasă. În plus, gazda noastră, minunatul actor Vlad Vasiliu este omul surprizelor. El scoate din cufărul cu poezii, bijuterii lirice ale autorilor gălăţeni, ale clasicilor români şi ni le oferă ca pe nişte prăjituri cu frişcă. Ne răsfaţă de fiecare dată cu picături de poezie recitată admirabil. Dar nu numai el, ci mulţi actori din trupa Teatrului Fani Tardini vin aici să ne ofere câte un regal actoricesc, spre bucuria sufletelor noastre, ale celor care iubesc deopotrivă, teatrul, poezia,muzica, picture.  

Ca să nu mai vorbim despre tine, dragă Kiră Kiralină, care eşti o amfitrioană perfectă: generoasă, caldă, plină de surprize, deschisă tuturor creatorilor, fie el poeţi, actori, pictori, muzicieni. Cum Dumnezeu să nu ne simţim bine într-un astfel de cadru care reînvie boema bucureşteană? Aici se desfăşoară, aşa cum bine ai spus, poveşti de viaţă, poveşti despre cărţi şi destinele lor, relatate chiar de către autori.  

 

 

A.B. Cum a fost aceasta seara? Ai fost si tu invitata sa citesti?  

 

C.A. Seara aceasta a fost magică într-un mod cu totul inedit pentru că a fost dedicată Zilei Culturii Naţionale şi Sărbătoririi lui Mihai Eminescu. Am citit şi eu un poem realizat ad-hoc şi un grupaj de poeme în spirit eminescian, din cartea antologică “Ecouri viitoare”, Poeme de duh şi duh de poeme.  

Da, aici totul miroase a Poezie şi are gust de Poezie. E foarte plăcut. Totul te inspiră şi te îmbie la scris. Abia dacă-ţi poţi ţine ideile în frâu. Condeiele alunecă pe hârtie, fără să mai ţină cont de mâna care abia le stăpâneşte. Aici s-au născut creaţii inedited care ulterior şi-au găsit locul în cărţi de versuri şi proză eseistică.  

Ceea ce cu adevărat frapează, în această plăcută locaţie este că, aici vin cei iubitori de poezie, cei interesaţi de cultură şi cu toţii ştiu să asculte, ceea ce pentru un autor şi chiar pentru un actor, este foarte important: să vezi că mesajul tău e receptat şi ajunge la urechile auditoriului.  

 

A.B. Cum a fost pentru tine anul 2013?  

 

C.A. Anul care a trecut a fost pentru mine, din punctul de vedere al creaţiei, foarte rodnic. Am editat cca. 11 cărţi de proză, poezie, poveşti pentru copii, critică eseistică, spiritualitate, memorialistică. Le-am prezentat pe toate la Târgul de carte “Axis Libri” din luna Mai, organizat de Biblioteca Judeţeană “V.A.Urechia” şi la Festivalul de Poezie “Prietenia cuvintelor” – organizat de ASPRA, Editura InfoRapArt şi Revista Boema. Trebuie să amintesc şi de cele patru cărţi de versuri, proză şi teatru pentru copii pe care le-am editat în luna mai 2014, la aceeaşi editură, lucrări de care sunt foarte mândră. De asemenea, o carte pe care am aşteptat-o 12 ani şi abia acum a ieşit din tipar: e vorba de “Gospa. Ucenici la Şcoala Fecioarei” – o carte de adâncă spiritualitate care, spunea duhovnicul meu, părintele Eugen Blăjuţ Senior, “aduce în sufletele tuturor oamenilor Mărire lui Dumnezeu şi Pace pe pământ, cu revărsare de credinţă, speranţă şi iubire faţă de toţi semenii şi de Tatăl Nostru”. Este, cred, cea mai valoroasă carte pe care am scris-o, alături de cartea “Iată Mama Ta!” – despre cultul marian în Bisericile Catolică şi Ortodoxă, lucrare apărută în 1998 şi care mi-a servit drept teză de licenţă la Teologie şi admitere la Doctorat în aceeaşi ramură: Teologie fundamentală şi dogmatică.  

Tot anul acesta, în luna noiembrie, am avut onoarea de a fi recompensată de ASPRA, de Editura InfoRapArt şi Revista Boema, cu premiul pentru toate cărţile publicate şi de premiul pentru cea mai bună carte de memorialistică. E vorba de cartea dedicată memoriei unuia dintre cei mai valoroşi poeţi ai Galaţiului, Poetul Simon Ajarescu, plecat de curând dintre noi, carte care se numeşte: “Simon Ajarescu. Între vocaţie şi destin”.  

 

 

A.B. Pentru cei ce nu e cunosc foarte bine, sa ne intoarcem putin in timp, cand ai debutat literar? Ce personalitati culturale ai cunoscut in acea perioada si cum ti-au “marcat” drumul?  

 

C.A. Ehei, e multă vreme de atunci. De scris, scriu de la 16 ani. Dar am debutat în reviste literare mult mai târziu, în anul 1982, în revistele vremii: Flacăra, Luceafărul, Convorbiri literare, Tomis, Familia, Ateneu, Cronica şi altele. Adevăratul debut editorial s-a petrecut în anul 1987, la Editura Litera, cu cartea de versuri “Arhipelagul visării”. Tot atunci am cunoscut o sumă de scriitori şi poeţi remarcabili: Cezar Ivănescu, Ioanid Romanescu, Emil Brumaru şi mulţi alţii. Dar, mai cu seamă, am avut privilegiul să întâlnesc şi să colaborez cu oameni de marcă din Galaţi: Ion Chiric, Simon Ajarescu, Coriolan Păunescu, Violeta Ionescu, George Bârligea, Paul Sân-Petru şi mulţi alţii. Da, aş putea spune că mi-au influenţat alegerile şi gusturile literare şi m-au deprins cu alfabetul Poeziei şi al prozei. Trebuie să menţionez aici un alt scriitor care a exercitat o influenţă pozitivă asupra mea şi a înfiinţat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi, Cenaclul literar Şcoala de Frumos. E vorba de prozatorul Octav Eniceicu, plecat şi el din lumea aceasta de mulţi ani. Îi păstrez o frumoasă amintire. Şi desigur, cărţile lui, pe care le recitesc cu plăcere. El a format serii întregi de prozatori şi poeţi între anii: 1981-2000, atât ca profesor cât şi ca îndrumător literar la NOUA ŞCOALĂ DE FRUMOS care-şi desfăşura lucrările la Casa de Cultură ori în diverse alte locaţii.  

Aici am avut primele lecţii de poezie, lecţii de estetică şi de stilistică literară. Nu trebuie uitaţi nici mentorii Salonului umoriştilor: Paul Dumitrescu, Florin Cristea, Ion Moraru de la Clubul “Verva” din Galaţi, unde am activat peste 30 de ani.  

 

 

A.B. Dar editorial? Cum a fost “povestea” primului tau manuscris?  

 

C.A. Povestea primului manuscris este minunată, ca orice poveste. În 15 februarie 1885, aflându-mă în Bucureşti, m-am dus la Casa Scânteii la Cenaclul “Numele Poetului” – condus de regretatul Cezar Ivănescu. Eram tânără, timidă, aflată la prima încercare de acest gen. Am întâlnit acolo scriitori consacraţi şi, la îndemnul magistrului Cezar Ivănescu am început să citesc din manuscrisul meu “Dioptrii pentru suflet” – un poem continuu – în proză poetică, dens, uluitor şi foarte original ca formulă stitlistică. Au răbdat şi au ascultat 28 de pagini din acest manuscris care trebuia să constituie debutul meu editorial. Nimeni nu s-a clintit, deşi eu i-am întrebat mereu, dacă e cazul să mă opresc. A fost un marathon liric. Ulterior, Cezar Ivănescu l-a prezentat la rubrica “Numele Poetului” pe care o susţinea în revista Luceafărul, de două ori. Aceasta a fost adevărata carte de identitate, pentru că mai apoi, m-am prezentat cu vorbele lui magice pe manşetă şi pe coperta a IV-a a cărţii. Desigur că titlul a fost schimbat pentru că nu trebuia să apară nicăieri cuvântul “suflet”. Aşa i s-a spus: “Arhipelagul visării” – şi a fost destul de cenzurat că n-a mai rămas aproape nimic din formula pe care o propusesem iniţial ca manuscris.  

Dar cartea a fost semnalată în revistele literare şi primită bine de critică.  

Poate, într-o zi, măcar din nostalgie, îl voi publica, aşa cum a fost iniţial, pentru că eu deţin cronologic, toate manuscrisele, indiferent de genul în care am scris.  

 

 

A.B. Ce a urmat?  

 

C.A. Păi, ce să urmeze? Am scris în continuare, am scris, am şters şi iarăşi am scris. Mi-am desăvârşit ucenicia la revistele mari literare din ţară şi la revistele locale. (Pe atunci redactorii revistelor erau cu mult mai generoşi faţă de poezie şi faţă de debutanţi, în general). A urmat al doilea volum, surprinzător, un volum de carte pentru copii, “Primăvara face pozne” – cu ilustraţii de Anca Tofan, o artistă vizuală consacrată, volum care m-a consacrat şi pe mine ca autoare pentru copii şi care mi-a adus multe satisfacţii, pentru că a fost editat de Editura pentru Literatură şi Artă Geneze,într-un tiraj care ar părea astăzi incredibil: 50.000 de volume, cu policromie deosebită şi care a pătruns în toate librăriile, bibliotecile şi punctele de vânzare a cărţii din ţară. Anumite texte au fost introduse în culegeri, antologii de versuri pentru copii şi chiar manuale auxiliare pentru proiecte didactice. Şcolile la care merg la întâlnirile cu micii cititori, mai păstrează în bibliotecile lor, cartea “Primăvara face pozne”. A urmat o carte de versuri spirituale: “Dioptrii pentru suflet” apărut la Editura Porto-Franco, (eram deja în anul 1996); Cartea cu îngeri, Coperta şi ilustraţiile: Mariana Ştefanache, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1997; Mysterion, poeme epice, Editura Alma, Galaţi, 1997. Coperta şi ilustraţiile de Angela Cioltan; Iată Mama ta! Semnificaţia cultului marian în Bisericile Catolică şi Ortodoxă, Editura Alma, Galaţi, 1998. Drumul a fost lung şi destul de întortocheat. A trebuit s-o iau de multe ori de la capăt. O adevărată odisee, cu mersul pe la edituri în ţară şi în oraşul meu, cu aşteptări îndelungi, pentru că pe atunci cărţile apăreau mult mai greu, nu cu viteza la care apar astăzi. Numai perseverenţa mea a făcut să nu renunţ la ele, după ani de aşteptare. A trebuit însă să renunţ la unele manuscrise pe moment şi să le reiau după mulţi ani, să introduc altele care s-au impus pe scena vieţii mele. În orice caz, mi-am propus anul acesta să editez o carte care se va numi, nici mai mult, nici mai puţin: „Cartea celor o sută de cărţi” – în care voi spune povestea fiecărei cărţi editate sau rămase în manuscris din varii motive. Drumul continuă, cu alte manuscrise care aşteaptă cu sufletul la gură. Şi nici acum nu mi se pare mai uşor, dimpotrivă. E un urcuş sisific, cu o povară mare în spate şi vârful muntelui nu se întrevede. Dar nu mă las bătută şi o iau mereu de la capăt.  

 

 

A.B. Sa ne intoarcem la prieteni…sunt amintiri pe care le pastrezi in suflet, momente…intamplari (de povestit intamplari, nume de scriitori, locuri, ş.a.)  

 

 

C.A. Desigur, am crezut întotdeauna în prieteniile literare, în comuniunea de spirite ce se face pe anumite căi freatice care nu ţin întotdeauna de oameni, ci mai curând de destin. Fără să fiu deterministă, cred în întâlnirile spirituale, în întâlnirile providenţiale, esenţiale, care au rolul de a face să ţâşnească izvorul poeziei. Din acestea se poate naşte chiar şi o operă literară, s-au văzut cazuri în literatură. Am ţinut întotdeauna la acest fel de prietenii şi unul din prietenii dragi ai mei a fost, desigur poetul Simon Ajarescu, pe care de curând l-am pierdut, dar numai pe plan fizic, pentru că pe cel afectiv l-am câştigat prin cele două cărţi pe care i le-am dedicate în vara aceasta.  

Am avut şansa de a beneficia de atenţia şi prietenia unui mare om de spirit, cărturarul Artur Silvestri şi el plecat în lumea de dincolo de negură. El mi-a acordat prietenia lui şi m-a investit cu titlul de editor online, de redactor de revistă virtuală sau de consilier editorial şi redactor de specialitate. Prin proiectul lui “România tainică” a reuşit să focalizeze în jurul său, pe cei mai buni creatori în cele peste 25 de reviste aflate sub egida “Asociaţiei Române pentru Patrimoniu”. Din nefericire, după plecarea lui, în 2008, la puţin timp, revistele au dispărut şi oamenii şi-au văzut de treburile lor, risipiţi, fiecare în oraşul sau în ţara lui de adopţie. Pentru că trebuie spus că Artur Silvestri a reuşit o comuniune cu alte câteva zeci de reviste din diaspora românească. Acest lucru a reuşit să mă facă foarte cunoscută în ţară şi peste hotare, în mediul virtual şi nu numai.  

Exceptând persoana de faţă, căreia îi acord interviul, au mai existat persoane din urbea mea cu care am avut privilegiul de a comunica pe căile poeziei. Sunt multe persoane despre care aş dori să vorbesc, nu le-am uitat, nu am dreptul să le uit, ele au trecut prin viaţa mea şi au lăsat, fiecare câte o urmă de lumină.  

 

 

A.B. Cum arata o zi din viata ta, a unei femei scriitoare? Ai regrete? E ceva ce nu ai facut pana acum si ti-ai dori?  

 

 

 

C.A. Cititorii ar fi uimiţi să constate că nu mă deosebesc cu nimic de celelalte persoane. Scrisul este însă un exerciţiu zilnic, aşa cum pentru alţii este mersul la serviciu. Pun mare preţ pe informare, citesc mult, ascult Radio România Cultural, răspund telefonic la întrebările diferitelor concursuri de cultură, iau nenumărate premii la aceste concursuri (Texte şi pretexte, Oaza de muzică, Ştiinţa în cuvinte potrivite, Cafeaua de dimineaţă ş.a.), îi citesc pe confraţii gălăţeni, merg la întâlnirile Clubului Seniorilor din cadrul Fundaţiei ÎMPREUNĂ, vin aici, la Cafeneaua artiştilor, La Fani, mă întâlnesc uneori cu scriitori şi poeţi la un ceai în diferite locante, aşa, ca să respect boema literară, joia frecventez Salonul literar Axis Libri de la Biblioteca Judeţeană “V.A.Urechia” şi…cam atât. Restul, treburi destul de prozaice. Aaaa…am două căţeluşe şi un papagal cu care-mi petrec duminicile, sărbătorile şi zilele aniversare. Regrete? Cine nu are regrete? Nichita Stănescu spunea: “Aş minţi dacă aş spune că nu regret nimic, dar iarăşi aş minţi dacă aş spune că regret ceva”.  

Sunt şi câteva regrete care stăruie…Dar le acopăr repede cu nisipul clepsidrei…  

 

 

A.B. Te rog sa ne reciti un poem drag tie…  

 

C.A. Mi-e greu să aleg. Dar o să încerc să găsesc ceva care se potriveşte cu atmosfera de aici, de la Cafeneaua artiştilor: “Zilnic / trecând o fărâmă din mine / la timpul trecut / şi răsuflând anevoie / din această pricină / ca după o naştere dublă, / cu buzunarele doldora / de suave secrete / străbătându-mi biografia / mă regăsesc, / timidă, / lunatecă, / legată strâns de speranţă / cu funia Cuvântului…”  

Da, cred că am fost legată ombilical cu această funie şi chiar dacă ar fi să mă pierd în larg, ea mă trage la mal…  

 

A.B. In incheiere, te rog sa transmiti un gand celor ce vor citi acest dialog..  

(poate si un gand Chirei..)  

 

 

C.A. Un gând, mai multe? Aş vrea să le zic celor care aspiră la gloria literară că e necesar să te dedici total, ca într-o iubire. Fără jertfă, fără muncă, exerciţiu, sudoare, dăruire, nu se ajunge la performanţă. Altminteri, poezia rămâne, un joc ca toate altele, ca să omori plictiseala. Ori, Poezia este altceva, altceva, altceva, cum bine spunea Nichita Stănescu.  

Îţi mulţumesc că te-ai gândit la mine în acest plăcut cadru, în aceste vremuri, când nimeni nu se mai gândeşte decât la sine.  

 

Interviu realizat de Angela Baciu,  

Ianuarie 2014  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
INTERVIU CU CEZARINA ADAMESCU - realizat de ANGELA BACIU / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1115, Anul IV, 19 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!