Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Anca Goja         Publicat în: Ediţia nr. 67 din 08 martie 2011        Toate Articolele Autorului

INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Jumătatea de măsură îmi repugnă!"(BKD) 
  
Născută în 1942 în Seini, Betty Kirchmajer Donca este o poetă, romancieră şi traducătoare valoroasă, fiind membră a Uniunii Scriitorilor şi o reprezentantă de seamă a grupării de scriitori din Maramureş. Lucrează ca profesoară, activând atât în Maramureş, cât şi în judeţul Satu Mare şi a fost declarată cetăţean de onoare al oraşului Seini. Este o femeie ambiţioasă, care apreciază valorile şi nu acceptă compromisul în cultură şi care speră ca succesele ei să fie un îndemn de autodepăşire pentru colegii săi creatori. În interviul de mai jos, scriitoarea povesteşte despre recenta sa întâlnire, la Cluj, cu romanciera franceză Rachel Hausfater, unde amândouă au fost sărbătorite de Centrul Cultural Francez în urma obţinerii unui important premiu, despre proiectele sale literare, despre respectul şi afecţiunea pe care i le-a purtat regretatului poet Ion Burnar şi multe altele.  
  
„Vocaţia o am, talentul trebuie cultivat"(BKD) 
  
Anca GOJA: Sunteţi poetă, prozatoare, traducătoare, profesoară. Care dintre aceste preocupări vă defineşte mai bine? 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: În cele trei ipostaze, de poet, prozator şi traducător, care împlinesc, rotunjesc statutul unui scriitor mă simt când scufundată într-un lirism de nevindecat, când narator, descriptiv, observator, psiholog, când omul care doreşte să penetreze literatura franceză prin traduceri, în literatura română. Vă pot răspunde că, în ceea ce mă priveşte, vocaţia de profesor o am, talentul trebuie cultivat prin multă muncă şi pasiune. Dacă acestea două ar lipsi, rezultatul ar putea fi doar jumătate de măsură, ceea ce îmi repugnă. Care mă preocupă mai mult? Toate deopotrivă; lucrez (mai ales noaptea) concomitent la poezie, proză şi traduceri, în funcţie de starea sufletului. Am început cu mulţi ani în urmă poezia. Rămân calată în lirismul poetic, deşi îmi ador proza… Cele trei genuri literare fac bună casă împreună! 
  
Sărbătorită la Cluj 
  
Anca GOJA: Povestiţi-ne despre întâlnirea dvs. cu romanciera Rachel Hausfater-Douieb şi despre bucuriile pe care vi le-a adus traducerea cărţilor ei. Ştiu că anul trecut aţi obţinut un premiu important, iar de curând aţi întâlnit-o pe scriitoare la Cluj. 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Urmare a obţinerii premiului HENRY JACQUIER, din partea Centrului Cultural Francez şi a Uniunii Scriitorilor, Cluj, pentru traducerea romanului “Dansul interzis”, autoarea Rachel Hausfater din Paris a fost invitată să-şi prezinte opera şi să poarte un dialog benefic pentru ambele ţări pe tema literaturii pentru tineret, pe care ea o abordează, şi care în Franţa este foarte căutată. Personajele principale au fost, fireşte, scriitoarea şi traducătoarea. Aş specifica faptul că acest premiu se acordă o singură dată, unei singure cărţi… 
  
Programul bine gândit, desfăşurat doar în franceză, al CCF, la care au luat parte şi dir. d-l Bernard Houliat, o gazdă minunată, Raluca Ghervan, responsabila segmentului comunicare, drd. Valentina Gîdea s-a derulat în mai multe locaţii: mediateca Centrului Cultural Francez, Liceul “M. Eminescu”, unde a avut loc o întâlnire cu elevi şi profesori, “Librarium Book Corner”, una dintre cele mai moderne biblioteci, Facultatea de litere (franceză), prin grija profesoarei Ana Coiug, unde au avut loc întâlniri cu publicul iubitor de literatură, în special interesat de traduceri, cu profesori universitari şi unde au fost realizate interviuri pentru TVR Cluj etc. 
  
Studenţilor, care mi-au adresat întrebări pertinente, eu le-am vorbit cu deosebire despre dificultăţile transpunerii unui text în altă limbă, sensurile denotative, dar mai cu seamă cele conotative ale cuvintelor sau sintagmelor lexicale, pentru care traducătorul trebuie să se transpună nu de puţine ori în starea autorului cărţii în limbă străină, să simtă, să “intre în pielea lui”, să procedeze la conexiuni din cele mai nebănuite ale limbii, dar şi despre satisfacţia unui lucru bine făcut, împrejurarea în care am luat decizia de a traduce aceste romane. În interpelări, nu puţine, publicul adult a făcut aprecieri asupra traducerii romanului pentru care am fost premiată.  
  
Anca GOJA: Urmează noi traduceri? 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Altminteri, Rachel Hausfater a luat pur şi simplu avionul şi a venit la Bucureşti, când a aflat de lansarea primului ei roman “Drumul de fum” tradus de mine. Lansarea a avut loc în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti, iar traducerea mea a fost prezentată de criticul Geo Şerban. Scriitoarea se află a doua oară în România, şi asta datorită romanelor traduse de mine, ceea ce s-a subliniat deseori la Cluj, deci aprecierea nu-mi aparţine. Bucuria revederii a fost una sinceră. 
  
D-l Ion Cristofor, scriitor reprezentant al Uniunii Scriitorilor, excelent vorbitor al limbii franceze, şi în calitate de director al Biroului pentru Cultură şi Învăţământ Cluj a afirmat, printre altele ”…"Dansul interzis"este o excelentă traducere a d-nei Betty Kirchmajer-Donca, scriitura domniei sale dovedeşte mult talent…”, iar d-l Bernard Houliat mi-a lansat deja şi alte invitaţii la acţiuni de acest fel, şi nu numai. 
  
Surpriza, care a îmbucurat-o pe Rachel, a fost aceea că, în toiul unei acţiuni, i-am înmânat două manuscrise ale altor două romane ce-i aparţin: „Mordechai Anielevicz” şi „De ce doare?” şi un CD cu imagini, ecouri mediatice, fotografii din timpul primului său sejur în România. Va reveni în noiembrie… Centrul Cultural Francez, prin Programul Iorga, va sprijini editarea celor două traduceri (susţine d-l director al CCF Cluj). Mă simt obligată să vă mărturisesc şi traduceri ale altor scriitori: Jean Molla, Xavier Petit Laurent, Leon Daudet, Anne Percin, Anne-Laure Bondeaux, Contesa de Segur etc., care toate au fost tipărite. 
  
„Cunosc eu un poet maramureşean mai talentat decât Burnar?” (BKD) 
  
Anca GOJA: Ştiu că l-aţi stimat în mod deosebit pe regretatul poet Ion Burnar. Partea văzută a relaţiei dvs cu el este că v-a scris câteva prefeţe. Care a fost partea nevăzută a acesteia? 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Îmi produce, mai mult decât stimă, bucurie şi durere, doar rostirea numelui Ion Burnar… Cine ar putea vorbi despre Ion al Împăratului poeziei maramureşene în doar câteva propoziţii?! Prefeţele scrise pentru câteva din cărţile mele mă onorează, îmi dau încredere, mă îndeamnă la mai bine, la mai mult, mai frumos, scriitoriceşte vorbind. Este partea văzută cum remarcaţi în mod sensibil, dar vă ispiteşte se pare, cea nevăzută. 
  
Mărturisesc cu asupra de măsură de sinceritate că mi-a fost dat rar să cunosc o personalitate literară atât de complexă: prestigiu intelectual, cultură solidă, generozitate, punctualitate, o cizelare până la scânteie a modestiei, a dăruirii, a cultivării valorilor, blând, dar aspru cu mediocritatea, cu non-valoarea, omul potrivit la locul şi momentul potrivit, persuasiv, care se bucura fără disimulare de succesul unui prieten de condei, stimula un talent descoperit. Fără a vorbi despre fetişizare, mă întreb: cunosc eu un poet maramureşan mai talentat decât Burnar? Răspunsul se subînţelege… 
  
Anca GOJA: Aveţi atâtea... planuri! 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Ceea ce n-au văzut unii, în momentul întâlnirii noastre la cenaclu, ori pe stradă, este gestul inconfundabil al braţelor deschise, uşoara aplecare ca semn distinct al respectului, cuprinderea mâinii mele, cu ambele sale mâini, ce se muiau dintr-odată, o privire caldă, drept în ochi, un zâmbet sincer al ochilor de sub rebelele-i sprâncene negre şi, exclamativ: „Oh! Săruut mâââna, doamna noastră contesă de Seini! Bine aţi venit!” Şi-mi săruta mâna…într-o manieră superioară. Şi faţa i se inunda de lumină, precum picturile lui Cezanne… Ultima prefaţă, scrisă la volumul de versuri ”Vitralii monocrome”, o consider un apogeu al talentului său de prefaţator de carte; am dus-o împreună la editură, unde cartea ieşea caldă de sub tipar. Ne-am bucurat împreună; m-a rugat să-l duc până la casa lui cea nouă, în drum spre Seini. Nu-mi explic de ce, dar m-am temut deodată că n-o va vedea gata, îmi părea obosit… şi avea atâtea planuri! 
  
„Nimeni şi nimic nu m-ar putea desprinde de Seini” (BKD) 
  
Anca GOJA: Aţi fost premiată pentru traducerile dvs. din limba franceză. Nu v-aţi dori să fiţi solicitată să traduceţi creaţii ale maramureşenilor în limba franceză, gest care le-ar asigura o circulaţie mai mare? 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Dacă am fost premiată pentru traducere din franceză e semn că CCF dispune de competenţa indubitativă despre calitate şi ştie ce face. Permiteţi-mi să vă completez paleta premiilor: vol. de poeme "Clepsidre", acum trei ani, romanul "Iubiri mărturisite"acum doi ani, iar "Dansul interzis", anul trecut. Iar ieri mi s-a înmânat diploma pentru activitatea editorială din 2010, din partea Direcţiei Judeţene pentru Cultură Satu Mare. V-aţi gândit cumva la judeţul nostru?! 
  
Cât despre solicitarea traducerii în franceză a unui autor maramureşean, nu mi s-a vorbit în mod expres, şi cred că timpul nu mi-ar permite - lucrez acum la trei cărţi, însă pentru colegii mei de cetate culturală aş face, cred un efort. Pentru a-mi întări spusele: aseară, la telefon, am refuzat elegant o româncă din Paris, care mă ruga insistent să-i traduc un volum de versuri în franceză… 
  
Anca GOJA: Chiar dacă activaţi şi în Baia Mare şi judeţul Satu Mare, sunteţi profund legată de oraşul Seini. Cum arată, subiectiv vorbind, Seiniul de ieri şi de azi? 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Predau la Liceul din Livada - Satu Mare, oraşul în care mi-am făcut studiile liceale, la „M. Eminescu", dar sufletul şi trupul îşi au rădăcinile în Seini, unde am văzut lumina zilei. Nimeni şi nimic nu m-ar putea desprinde de oraşul căruia îi aparţin. 
  
Subiectiv vorbind, ca să rămân pe palierul langajului d-voastră, Seiniul -cultural- de ieri era precum apele Someşului când se-ntâmpla să-şi iasă din matcă, mai nervos, mai tulburător, mai răzbătător, trăit mai de aproape şi făcându-se auzit de departe. Cred că sunt bine înţeleasă… 
  
„Succesele mele ar trebui să trezească impulsul spre un lucru bine făcut"(BKD)  
  
Anca GOJA: Faceţi parte din gruparea de scriitori maramureşeni, care vă iubesc, vă apreciază şi, probabil, vă invidiază puţin pentru succesele dvs. Cum aţi caracteriza această grupare? 
  
Betty KIRCHMAJER-DONCA: Este un sentiment aparte să te simţi iubit, preţuit de colegii de breaslă. Invidia este apanajul persoanelor astenice. Posibilitatea de a evada din această stare este punerea în funcţiune maximă a puterii de creaţie, altfel nu se motivează actul în sine. Succesele mele ar trebui să trezească impulsul spre un lucru bine făcut şi dorinţa să fii şi tu invidiat odată pentru asta. Cei care vor continua să se înfăşoare în această neagră pânză de păianjen, vor deveni victime ale propriilor acte. Gruparea de scriitori maramureşeni din care fac, cu mândrie, parte are nevoie, cred, de mai multă omogenizare, de un mai penetrant suflu comun, de o mai intensă trăire a evenimentelor literare de creaţie, de încurajarea realelor talente, şi nu a scriitorilor făcuţi, de implicare şi nu de închiderea în turnul de fildeş…  
  
Anca GOJA 
  
Baia Mare 
  
8 Martie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA / Anca Goja : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 67, Anul I, 08 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Anca Goja : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anca Goja
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!