Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Înţelepciunea este Dumnezeu, iar iubirea idealul, prefaţă de Voichiţa Pălăcean Vereşla romanul INELUL DE IARBĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prefaţăla romanul INELUL DE IARBĂ DE Al.Florin ŢENE  
 
„Înţelepciunea este Dumnezeu,  
 
iar iubirea idealul“  
 
Spirit neliniştit, creator fervent şi scriitor fecund, Al. Florin Ţene – ce a debutat şi s-a impus în literatura română ca poet – abordează o mare varietate de genuri literare, exersând nenumărate formule de expresie artistică, primenindu-se în permanenţă, oferind de fiecare dată imaginea unui scriitor modern, deschis la nou, deşi se revendică, structural, din clasicism. În anii din urmă, a semnat cărţi de poezie, eseuri, biografii, volume de critică literară, dar şi romane.  
 
Inelul de iarbă, cu care vine prozatorul înaintea noastră, este al cincilea său roman, urmând după foarte cunoscutele Chipul din oglindă, Insula viscolului, Orbul din Muzeul Satului şi Geamănul din oglindă – apărut cu mai puţin de un an în urmă.  
 
Aşa cum ne-a obişnuit, Al. Florin Ţene îşi construieşte scrierea romanescă folosindu-se ca temelie pentru edificiul artistic de câteva motive/ simboluri/ metafore care îl definesc: geamănul, oglinda, creatorul, iubita, duşmanul din umbră.  
 
Subiectul romanului urmăreşte anii de maturitate ai lui Dorin Moisescu. El este, asemenea lui Florin/ Constantin, eroul (mai exact cele două feţe ale eroului) în jurul căruia se ţese Geamănul din oglindă, scriitor de vocaţie. Intriga o constituie tocmai această meserie nobilă a lui, care îi aduce momente inegalabile de satisfacţie artistică şi personală, însă şi clipe de durere ori disperare.  
 
Harul creator îl ajută pe Dorin Moisescu să îşi trăiască existenţa pe mai multe planuri. Al. Florin Ţene articulează protagonistul din reflectarea aceluia în multiple oglinzi paralele, în încercarea de a ne prezenta un erou complex, cu o personalitate puternică, memorabilă. Astfel, îl vedem pe Dorin trăindu-şi propria viaţă – în realitatea concretă, obiectivă –, dar şi jucând rolul eroilor săi din paginile scrise (inclusiv rolul său, ca personaj de carte) – adică trăind mai mule existenţe subiective. În fond, protagonistul romanului se caută pe sine cu febrilitate în oglinzile conştiinţei celor din jurul său – indivizi din lumea materială, însă şi locatari ai universului mistic datorat sensibilităţii sale aparte şi bogatei imaginaţii artistice. Drama exterioară constă în faptul că scriitorul este în permanenţă hărţuit de un urmăritor deloc discret, un fost securist probabil, lipsit de talent în exercitarea meseriei. Drama interioară consistă în dihotomia înţelepciune – iubire. Fiindcă, în cazul lui Dorin Moisescu, problemele conştiinţei nu se pot pune în acord cu problemele inimii; raţiunea, demersurile logice nu îşi găsesc locul în viaţa sentimentală sau în procesele psihice ale personajului (de fapt, ale personajelor, întrucât, într-un fel sau altul, şi eroii scrierilor lui traversează aceleaşi probleme ca şi Dorin Moisescu însuşi, plăsmuitorul lor).  
 
Romanul Inelul de iarbă are o construcţie circulară: se deschide cu o notiţă seacă referitoare la protagonist („Înainte de a muri, autorul acestui roman a plecat cu acce¬le¬ratul spre oraşul natal“; ulterior cititorul află că acesta merge să-şi ascundă manuscrisul romanului în Dealul Mohâia) şi se încheie cu un Epilog ce îl prezintă pe Dorin Moisescu Jr. dând autografe la lansarea cărţii postume a tatălui său. Dacă de-a lungul naraţiunii îl descoperim pe scriitorul Dorin Moisescu în ipostaza unui bărbat tonic, împlinit, fericit, în punctul culminant el este surprins într-o stare de degradare rizibilă: ajuns om al străzii, îşi alimentează energia interioară cu rememorarea clipelor sale de glorie literară şi cu amintirea fericirii alături de cea lângă care a trăit mai bine de o jumătate de veac. Motivul dublului/ geamănului, ca şi al oglinzii conferă şi ele circularitate romanului: întâlnirilor dintre scriitorul Dorin şi editoarea Vasilica de la început şi de pe parcursul cărţii le corespunde întâlnirea din final dintre tânărul Moisescu şi Victoriţa, geamăna Vasilicăi.  
 
Protagonistul romanului Inelul de iarbă, omul de cultură Dorin Moisescu, este un spirit agitat, un creator ce nu-şi găseşte locul, deoarece se caută fără încetare. De aceea, ca să se afirme, dar, mai degrabă, ca să se descopere pentru sine ca individualitate, este într-o permanentă căutare. În încercarea nu de a se justifica în faţa celorlalţi, ci din dorinţa de a găsi în sine explicaţia pentru gesturi pe care le face parcă fără voia lui, sau din dorinţa de a găsi motivaţia germinaţiei în sufletul său a unor sentimentele năvalnice, neaşteptate şi copleşitoare, Dorin Moisescu se edifică în permanenţă ca personaj, re-creându-se sub mai multe chipuri. De altfel, această trăsătură o găsim şi la alţi eroi ai scriitorului Al. Florin Ţene, pentru care motivul dublului (al oglinzii, al geamănului) este recurent, exploatarea acestuia oferindu-i prozatorului (şi poetului) şansa nuanţării şi a cercetării tot mai profunde.  
 
Dorin Moisescu este căsătorit cu Maria, alături de care a trăit o existenţă frumoasă. Rememorând povestea lor de dragoste, derulată pe o durată de cincizeci de ani, îşi aminteşte de clipa când au schimbat, simbolic, inele de iarbă, jurându-şi astfel în faţa Universului (precum eroii din poemele lui Tagore ori îndrăgostiţii din Maitreyi, romanul lui Mircea Eliade) credinţă unul altuia şi iubire eternă. Derularea filmului iubirii înaintea ochilor minţii inepuizabilului scriitor îl conduce pe acesta pe o cale neaşteptată: se descoperă îndrăgostit de editoarea lui, Vasilica. („S-a oprit din scris. Gândul îi fugea la Vasilica. Pe de altă parte, Maria l-a chemat la masa de prânz. «Doamne! Cine sunt eu? Sunt Eu, sau Celălalt?», se chestionă în adâncul sinelui său Dorin.“) Această nouă iubire nu intră în contradicţie cu dragostea pentru Maria, nu este percepută de el ca o formă de adulter, ci ca o modalitate de potenţare a profundelor sentimente ce le simte pentru soţie. Unul dintre eroii scriitorului Moisescu îl citează pe George Bernard Shaw, care susţinea că „Viaţa nu este decât un şir de nebunii inspirate!”. Prin extensie, putem afirma că nebunia lui Dorin de a se îndrăgosti de editoarea lui se va dovedi inspiraţie, întrucât scânteia cea nouă din inimă îl ajută să întreţină viu focul iubirii conjugale. Moisescu nu se simte vinovat din cauza sentimentelor sale: „Această duplicitate îl caracteriza, fiind din Zodia Gemeni“. „Simţea că le iubeşte pe amândouă.“ Totuşi, parcă se jenează în faţa nevestei de iubirea condamnabilă ce o resimte profund şi intens: „Mă bucur că Maria nu a aflat despre relaţia mea”, îşi spune la un moment dat personajul, care în permanenţă, conştient ori nu, face comparaţii între cele două femei din viaţa sa. Ele sunt prietene şi, oarecum se completează, deşi, în fond, seamănă foarte mult ca structură psihică (inclusiv în ceea ce priveşte fascinaţia ce o simt faţă de el, fascinaţie amestecată cu puternice sentimente erotice).  
 
Dorin Moisescu nu are curajul să analizeze până la ultima esenţă dragostea sa pentru cele două femei, aşa că nu înţelege faptul că, în subconştient, el le contopeşte pe Maria şi Vasilica, pentru a obţine reflectarea în sine a imaginii Femeii/Muzei, care îl determină pe el să se simtă mereu tânăr, mereu pasional.  
 
„Dragostea îi face pe oameni inventivi“, spunea Molière. Dorin Moisescu, îndrăgostit de arhetipul feminin, în permanentă căutare a dublului său masculin, reinventează povestea sa iubire cu Maria, dându-i de fiecare dată altă formă. „Dacă ar veni Vasilica aici, mi-ar alina durerea din suflet”, îşi zice el. Totuşi, suferinţa sa nu aparţine planului concret al existenţei, ci este suferinţa creatorului aflat în travaliu artistic. El îşi scrie romanul consultându-se cu Maria la fiecare pas, confesându-i-se, găsindu-şi pacea sufletească şi confortul cotidian alături de ea, în vreme ce are senzaţia că poate păşi înainte doar fiindcă se reface periodic prin împlinirea poftelor trupeşti alături de voluptoasa Vasilica. Femeia mai tânără reprezintă pentru Dorin mai mult decât o ispită, dorinţele ce i le trezeşte în inimă şi trup sunt mai mult decât patimă, de aceea idila lor (condamnabilă moral şi social) nu are nimic murdar; cei doi lucrează împreună în biroul de la editură, Vasilica contribuind şi ea, altfel decât Maria, la naşterea operei lui artistice.  
 
În scopul de a-şi clarifica trăirile interioare, scriitorul Moisescu consemnează câteva poveşti de viaţă – poveşti de dragoste, în încercarea de a demonstra că fiecare cuplu este unic, că fiecare iubire este singulară.  
 
Costi, amicul familiei Moisescu, este apăsat de o durere cumplită; stimulat să le povestească Mariei şi lui Dorin ce îl apasă, el le mărturiseşte că, în pofida mariajului reuşit cu Sonia, a trăit, cu acceptul acesteia, decenii de-a rândul, şi cu Florica, sora nevestei, pierzându-le, într-un final, pe amândouă (se anticipează azi finalul tragic al iubirilor gemene ale lui Moisescu pentru Maria şi Vasilica). Ion idealistul, filosoful în jurul căruia se ţese una dintre naraţiunile lui Moisescu, moare singur, încondeiat cu denigratorul adjectiv calificativ „ciudat“, fiindcă singura fiinţă ce l-a înţeles – care a fost, ca el, de părere că omul are spirit, vise şi năzuinţe spre a se deosebi de restul vietăţilor – s-a căsătorit cu altul. Carol şi Antonia, personajele altui text, duc o viaţă grea în mediul rural, întăriţi în faţa greutăţilor de dragostea ce o simt unul faţă de altul. Iliuţă, fiul lor, visează să edifice în sat o fermă modernă, pentru ca agricultura făcută cu boii şi grapa să devină amintire. Altă istorie scrisă de Dorin Moisescu ne face cunoştinţă cu Costel Zorescu, un însingurat, în ciuda faptului că este căsătorit. Sorin, un proaspăt pensionar, suferă atât de intens faptul că nu o mai are pe soţia sa alături, încât îşi caută consolarea şi leacul pentru solitudine în jocul de şah; rând pe rând, ca în urma unui blestem, tovarăşii lui de joc mor. Rămas iarăşi singur, personajul lui Moisescu se îndrăgosteşte de o femeie mai tânără, ceea ce îl face să considere că viaţa merită trăită. Numai că idila eşuează în tristeţe, întrucât, după o vreme, femiea porneşte în căutarea altei iubiri. (să fi presimţit Dorin Moisescu sfârşitul iubirii interzise cu editoarea lui?) O altă povestire semnată de scriitorul-personaj ne-o aduce în atenţie pe profesoara Antonia, ce suspină de dorul iubitului ei Lazăr, plecat să profeseze ca medic veterinar într-o ţară din lumea a treia. Alt erou al lui Dorin Moisescu, Ion Netea , încearcă să umple o viaţă goală de conţinut cu satisfacţiile oferite de demnitatea politică pentru care luptă; însă, fiindcă n-a ştiut să-şi găsească iubirea (perechea), este descoperit mort în casă de amici, aproape dintr-o întâmplare. (A se vedea, în carte, modul în care romancierul Al. Florin Ţene se joacă cu numele: Constantin, Costi, Costel este „geamănul“ protagonist al precedentei sale opere romaneşti, Netea este anagrama lui Ţene A., „celălalt“ eu narativ.)  
 
Observăm, din această scrută trecere în revistă a cărţii din carte (marcată grafic cu ajutorul literelor cursive), că romanul lui Al. Florin Ţene Inelul de iarbă are ca subiect căutarea împlinirii individuale prin dragoste. În fiecare istorioară avem de a face cu o dedublare a eului, eul auctorial multiplicându-se, oferind alte şi alte chipuri ale „geamănului din oglindă“. „Imaginaţia galopează; judecata merge pas“, susţinea Voltaire, iar Al. Florin Ţene demonstrează cu prisosinţă acest fapt: naraţiunile sale curg una din alta, se intersectează cu povestea eroului central Dorin Moisescu, se întreţes cu aceasta, cititorul fiind atras într-un univers imaginar ce nu permite judecăţi apriorice, doar valorizări ulterioare. Al. Florin Ţene nu îşi condamnă eroii, îi aduce pe scenă, luminându-l pe fiecare în clipa metaforicului solilocviu, apoi lasă cititorii să descopere în ce măsură se regăsesc în personajele romanului.  
 
Fiecare poveste semnată de scriitorul Dorin Moisescu are în centru un cuplu a cărui soliditate stă sub semnul efemerului (chiar şi Dorin Moisescu ajunge să divorţeze la un moment dat de Maria, în pofida căsniciei lor solide şi îndelungate, întemeiate pe sentimente curate, durabile!), indivizii aspirând mereu la altceva decât la ceea ce au deja. De aceea consider că romanul se putea numi, la fel de bine, Inele de aer, Inele din văzduh. Evident, aşa cum ne-a obişnuit, romanul lui Al. Florin Ţene este ficţiune, dar este, deopotrivă, şi un document de suflet. Romanul Inelul de iarbă, dedicat soţiei, poeta Titina Nica Ţene, este în subtext o amplă declaraţie de dragoste adresată acesteia. Şi poate şi nouă, cititorilor săi fideli.  
 
Voichiţa Pălăcean-Vereş  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Înţelepciunea este Dumnezeu, iar iubirea idealul, prefaţă de Voichiţa Pălăcean Vereşla romanul INELUL DE IARBĂ / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 909, Anul III, 27 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!