Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Intelepciune practica
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

  

  1. Eficienţă şi chibzuinţă în ceea ce faci
  
1.     Ce părere aveţi despre versetul 1 "Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!" ? Nu este aparent o risipă în această idee a "aruncării pâinii pe ape"? Ce vrea să ne spună şi ce vrea să nu ne spună acest verset? Cum putem să îl înţelegem corect? 
În acest verset avem ilustrată legea cauzei şi a efectului, sau cum se spune în altă parte a Scripturii „daţi şi vi se va da”, sau „cu ce măsură judeci pe alţii, vei fi judecat”. De fapt, legea conservării de sine se exprimă prin legea dăruirii, fiindcă aşa a întocmit Dumnezeu universul: nimeni nu trăieşte pentru sine însuşi, ci pentru a-i susţine pe ceilalţi. Păcatul a perturbat această lege în aplicarea ei pe pământ, şi de aceea avem tendinţa de a acţiona în sens opus ei, plătind pentru consecinţe. În Isaia 30:20 suntem îndemnaţi să „semănăm pe lângă ape”.  
  
Prin actul semănării, „pâinea” este aruncată, de fapt avem reprezentată metafora semănării boabelor de grâu. Pentru a germina, este necesar ca pământul să ofere umezeală acestor seminţe, astfel ca „bobul să devină tulpină”, iar după aceea spic, pentru ca în final să se ajungă la „grâu deplin în spic”. Aşadar, prin semănare, creştere şi rodire pâinea se întoarce la cel care a pus-o în pământ udat de ape. 
  
Astfel, avem o lecţie vie înaintea ochilor noştri, minunea înmulţirii „pâinii”, o taină ce se repetă în fiecare an, şi fără de care, cu toată dezvoltarea tehnologică, nu am mai putea trăi. Aceasta este pâinea vieţii fizice pe care Domnul ne-o asigură zilnic prin dăruire, un simbol al principiului spiritual al jertfirii de sine. În concluzie, a semăna pe lângă ape, înseamnă să fructifici la maximum ocaziile prezente, cu asigurarea unei recolte viitoare de succes. 
  
2.     Stimate cititor al acestor rânduri, ce părere ai despre acest principiu al "aruncării pâinii pe ape"? Credeţi că este valabilă afirmaţia lui Solomon, sau este doar o figură de stil, o vorbă care sună bine, dar nu are prea multe în comun cu realitatea? 
  
3.     Dar ce puteţi spune despre versetul 2 "Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ."? Cum adică să îţi împarţi pâinea? Nu este din nou o risipă, care mai degrabă te adânceşte în probleme decât să aducă soluţie? 
Sfatul pe care îl primim din acest verset se poate rezuma în două cuvinte: „fii chibzuit”, sau cu alte cuvinte „asigură-ţi provizii pentru viitor”. Avem un simbol al celor 7 zile ale săptămânii, pentru care trebuie să te asiguri, împărţind „pâinea” pe care o câştigi într-un anumit moment, ceea ce înseamnă să fii prevăzător pentru fiecare zi. Chiar mai mult, dacă poţi să mai asiguri o rezervă, partea a 8-a, este bine să o faci pentru situaţiile neprevăzute care pot apărea. Prin urmare, a doua lege a eficienţei este cea a prevederii pentru viitor.  
  
Oamenii nechibzuiţi cheltuiesc totul din prima zi, însă cei prevăzători îşi repartizează resursele pentru a face cât mai bine faţă situaţiilor neprevăzute ce pot apărea în viitor. Într-un mod similar primei legi, cea a investirii cu maximă eficienţă, cel înţelept priveşte nu numai către prezent, dar şi spre viitor. Pe de altă parte, omul ce nu este înţelept trăieşte doar clipa prezentă, fără a se gândi la ce va urma. El investeşte la întâmplare, dacă face cumva acest lucru, şi cheltuieşte totul acum, eventual se şi îndatorează pentru a cheltui mai bine, jefuind viitorul de resursele necesare. Acest mod de a fi, ilustrează foarte bine filozofia consumismului, orb faţă de viitor, orientat doar pe clipa prezentă. 
  
Pe lângă risipă, o astfel de concepţie te lasă nepregătit pentru viitor şi compromite orice dezvoltare temeinică de mai târziu, generând în permanenţă haos şi nelinişte. În opoziţie, logica prevederii înţelepte şi a investirii pentru viitor, să ne gândim că religia este o astfel de investiţiei, ne va conduce la rezultate superioare, care vor rodi spre binecuvântarea celor care au respectat legile spirituale puse de Dumnezeu în univers. 
  
4.     Cum putem să enunţăm adevăratele legi ale eficienţei şi chibzuinţei în lumina versetelor anterior studiate? Cum se potriveşte cu modelul pe care ni-l oferă zilnic lumea şi societatea în mijlocul căreia trăim? În ce sens există, poate, o asemănare, dar în ce sens există şi diferenţe între concepţia biblică şi cea seculară, nereligioasă? 
  
  1.  Cauză şi efect, a folosi ocaziile şi lucrarea tainică a lui Dumnezeu
  
1.     În ce sens versetul 3 "Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.", ne aduc o învăţătură practică despre legătura între cauză şi efect în viaţa pe care o trăim? Există vreo legătură între legile naturii şi legile morale ale lui Dumnezeu? Cum se leagă primele de ultimele sau mai bine zis, putem învăţa despre principiile morale ale lui Dumnezeu pe baza observării lumii naturale? 
În continuare vom analiza mai multe exemple din natură asupra legii cauzei şi a efectului. Astfel, să privim la peisajul pe care ni-l oferă norii pe cer: ei nu pot rămâne la nesfârşit plini de apă, ci undeva vor trebui să o reverse pe pământ. Este o reluare a principiului „ceea ce semeni, aceea vei culege” şi „nimeni nu culege fructe din mărăcini”. Aceasta este o lege a cerului, vizibilă în cazul norilor, ideea de bază fiind că dacă vei alimenta cauza, efectul este sigur, totul fiind doar o chestiune de timp. 
  
Al doilea caz menţionat, este cel al copacului care unde cade, acolo rămâne, un fel de lege a „pământului”. Suntem învăţaţi că dacă un lucru a căzut, prin el însuşi nu poate să se mai ridice, fapt cu aplicaţii spirituale deopotrivă.  
  
Reluând, primul caz ne reprezintă caracterul schimbător al lucrurilor din această lume, iar al doilea, ne spune despre finalul lor, şi anume că totul are un sfârşit, dincolo de care nu se mai poate face nimic. Aşadar, există un timp al schimbării continue şi altul al rămânerii definitive, când schimbarea nu mai este posibilă şi fiecare va rămâne aşa cum a ajuns să fie: cel sfânt rămâne sfânt, iar cel păcătos rămâne păcătos pentru vecie. 
  
2.     Stimate cititor al acestor rânduri, cum înţelegi principiul că tot ceea ce facem va atrage după sine efecte pe măsură? În ce sens vom culege rodul faptelor noastre? Cum se realizează sau cum se va realiza acest lucru? Aveţi exemple în acest sens? 
  
3.     Dar ce putem spune despre versetul 4 "Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera."? În ce sens trebuie să fim atenţi la timpul fiecărui lucru şi să fructificăm ocaziile? Dat fiind faptul că semănatul şi seceratul au timpul lor stabilit de Dumnezeu, cum trebuie să înţelegem timpul acţiunilor pe care vrem să le întreprindem? Şi iarăşi, de ce nu este bine să avem o atitudine pasivă în faţa vieţii? 
În continuare avem o aplicare a legii cauză-efect în experienţa zilnică şi avem astfel enunţarea legii pierderii ocaziilor: pasivitatea te face să pierzi momentul stabilit pentru începerea unui lucru (semănatul de exemplu) şi deopotrivă cel pentru finalizarea lui (seceratul). A te uita „după vânt” sau „după nori”, înseamnă să dai atenţie unor lucruri ce nu pot fi controlate (vântul, norii etc.) şi a nu acorda atenţie lucrurilor pe care le poţi face (semănat, secerat etc.). Înseamnă să te concentrezi pe lucruri prea mari pentru tine, în timp ce desconsideri lucruri prea „mici” pe care ai putea să le faci, ceea ce conduce la pierderea ocaziilor. 
  
4.     Dacă însă vorbim despre taina lucrurilor ce ne înconjoară, ce putem spune citind versetul 5 "Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate."? Dacă un lucru atât de obişnuit, cum ar fi adierea vântului, nu putem să îl înţelegem pe deplin, ce putem spune despre capacitatea noastră de cunoaştere?  
Să vedem acum „legea lucrării lui Dumnezeu”, ilustrată prin două lucruri minunate: modul în care vântul îşi schimbă direcţia, fără să avem o explicaţie clară, sau dezvoltarea copilului înainte de a se naşte. Noi nu putem vedea decât efectul lucrării lui Dumnezeu: vântul care bate, copilul ce se va naşte, dar cauzele ne rămân ascunse.  
  
La fel este şi sfinţirea vieţii: „naşterea din Duh Sfânt” este rezultatul unui proces la fel de misterios ca adierea vântului (vezi Ioan 3). Cauza rămâne invizibilă, dar rezultatul este lămurit: o transformare progresivă a caracterului, o schimbare a vieţii, chiar dacă nu putem distinge cauza: acţiunea Duhului Sfânt. Într-un mod similar, acţiunea providenţei rămâne misterioasă, totuşi vizibilă ca efecte: oamenii nu pot vedea decât rezultatul susţinerii pe care ne-o acordă Dumnezeu zi după zi, dar pe El, cine Îl poate vedea? 
  
5.     Care trebuie să fie atitudinea noastră în faţa unui univers pe care nu putem să îl înţelegem decât în parte? Dar faţă de Dumnezeu, Cel care a creat totul? Unde mai este loc pentru mândria şi înălţarea de sine a omului? 
  
6.     În concluzie, ce putem să cunoaştem despre Dumnezeu privind la lucrurile pe care El le-a creat şi în mijlocul cărora trăim? La ce atitudine ne conduce acest studiu al lumii noastre? 
  
  
  1. Vrednicie, optimism şi lumina vieţii
  
1.     Trecem acum la alte principii de înţelepciune practică. Ce putem spune despre versetul 6 "Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune."? Este bine să fii vrednic şi să investeşti în mai multe lucruri? Ce putem spune despre cei care se axează pe un singur lucru, dar şi despre cei care se împrăştie în prea multe lucruri? 
Vom merge mai departe pentru a analiza „legea vredniciei”, sau a „investiţiei multiple”: este bine să nu fii unilateral. Deşi la un moment dat nu poţi să faci decât un singur lucru, totuşi activitatea trebuie să fie diversificată în timp. Atunci când ne concentrăm exclusiv pe un lucru, vom pierde mult din vederea de ansamblu, iar detalii nesemnificative vor căpăta o importanţă exagerată. În caz că lucrul în cauză nu va fi finalizat, dezamăgirea ce va urma va fi deplină. Dar dacă activitatea va fi diversificată, fapt ce reclamă obligatoriu un plan, şansa de a face un lucru durabil sporeşte foarte mult. 
  
2.     Stimate cititor al acestor rânduri, cum înţelegi acest principiu al vredniciei şi al investirii în cât mai multe lucruri cu putinţă? În ce sens trebuie să avem totuşi o limită a lucrurilor cărora le acordăm interes? Care este locul lucrurilor spirituale între tot ce pot face "mâinile noastre"? 
  
3.     La ce fel de lumină se referă Solomon în versetul 7 "Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele."? Ne putem gândi la lumina soarelui sau şi la alt gen de lumină? Cum se leagă de faptul că primul lucru pe care Dumnezeu l-a făcut a fost lumina? De ce este atât de importantă lumina? 
Lumina şi soarele sunt motorul vieţii pe pământ; fără ele totul ar fi pustiu şi gol, ca la începuturile planetei Pământ. Atât fizic, cât şi spiritual, lumina ne descoperă adevărata înfăţişare a lucrurilor. În sens spiritual, lumina care vine din Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă imaginea realităţilor veşnice, pline de slavă, ale Împărăţiei cerurilor. Vedem o lume nespus mai bună, care în cele din urmă va veni şi pe pământ. Îl vedem pe Domnul Hristos mijlocind pentru noi înaintea Tatălui ceresc, distingem jertfa Sa de pe Golgota, precum şi multe alte realităţi viitoare. 
  
4.     Dar dacă mergem la versetul 8, vom citi "Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune. " Nu este totuşi o motivaţie tristă pentru îndemnul pe care îl face Solomon în a ne bucura de viaţă? Putem avea totuşi o motivaţie pozitivă pentru bucuria pe care trebuie să o avem de-a lungul vieţii? 
Să explorăm acum necesitatea de a menţine în permanenţă o atitudine pozitivă, optimistă. Indiferent de situaţie, este util să manifestăm o atitudine constructivă, care să aducă lumină celor cu care intrăm în contact. Acest lucru va fi asemenea unei raze de soare pentru noi şi deopotrivă pentru ceilalţi.  
  
Există prea multă tristeţe, supărare şi nesiguranţă în lumea noastră. Nu te poţi bucura de viaţă dacă atitudinea este cenuşie, de descurajare. Avem multe motive să privim cu speranţă către viitor. Împărăţia cerurilor ne aşteaptă, nunta Mielului este gata. Încă puţin şi Domnul va veni să ne ia în acea lume nespus mai bună pe care ne-a promis-o şi atunci fericirea va fi deplină pentru totdeauna. 
  
5.     Ştim bine că există foarte multă tristeţe pe pământ, lucru în mare parte datorat păcatului şi morţii. Putem totuşi să gustăm o anumită bucurie pe pământ în ciuda acestor realităţi triste care ne afectează la fiecare pas? Cum se poate realiza acest lucru? Ce perspectivă trebuie să avem pentru a putea să fim fericiţi pe pământ? 


 

  1. Bucurie şi judecată, izgonirea tristeţii şi trecerea vieţii
  
1.     Am ajuns şi la un îndemn clar exprimat de Solomon în versetul 9 "Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.". Cum trebuie să ne bucurăm de viaţă pentru a putea în acelaşi timp să fim priviţi cu bunăvoinţă de către Dumnezeu la judecată? 
  
A te bucura de viaţă reprezintă o formă de recunoştinţă pentru faptul că exişti, că ai fost creat de Dumnezeu cu o intenţie sfântă. Trebuie să alungăm din vieţile noastre tristeţea, depresia şi gândurile negre. Avem înainte o viaţă pe care să o trăim pentru Dumnezeu şi pentru împlinirea noastră ca oameni creaţi după chipul Său, pe pământ. Un urmaş al lui Hristos va avea acea bucurie lăuntrică ce izvorăşte din relaţia sa personală cu Dumnezeu. 
  
La judecată vom fi chemaţi cu toţii pentru a da socoteală de toate faptele noastre. De aceea, asupra noastră este aşezată răspunderea pentru tot ce am făcut de-a lungul vieţii. Acest lucru nu reprezintă o ameninţare şi poate fi chiar o veste bună pentru cei care Îl urmează pe Hristos şi depind în totul de meritele Sale. Judecata este însă sigură şi de aceea trebuie să ne pregătim pentru ea. 
  
  
2.     Stimate cititor al acestor rânduri, cum crezi că trebuie să se bucure cei tineri de viaţa pe care Dumnezeu le-a oferit-o, dar în acelaşi timp gândindu-se că sunt răspunzători înaintea Sa de tot ceea ce fac? 
  
3.     Dar ce spuneţi despre îndemnul din versetul 10 "Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare."? Cum putem să manifestăm o atitudine de bucurie şi plină de optimism în mijlocul acestei vieţi, în ciuda faptului că ea este trecătoare? 
  
Păcatul, supărarea şi amărăciunea nu au ce căuta în vieţile noastre. Lumea ne asaltează cu griji şi ne răneşte la tot pasul. Dezamăgirea este un sentiment încercat de toţi, iar atunci când cazi, de multe ori nu se găseşte nimeni să te ajute să te ridici. Dar chiar şi aşa, noi nu trebuie să ne lăsăm dominaţi de lucrurile negative. Răul trebuie învins prin bine. Multe probleme pe care le purtăm cu greutate şi murmur, ar deveni suportabile dacă ne-am schimba perspectiva, dacă am reuşi să vedem partea bună a lucrurilor. 
  
Viaţa este trecătoare, deopotrivă necazurile şi suferinţa, îndoiala şi descurajarea, toate trec. Dar înaintea noastră se află Împărăţia cerurilor pe care ne-a promis-o Domnul Isus Hristos. Privind la măreţia veşnică a celor ce vor crede până la capăt, putem gusta încă de acum bucuria vieţii viitoare. 
  
4.     Aveţi o soluţie, personală dar practică, pentru a menţine o atitudine luminoasă şi caracterizată de optimism, în ciuda realităţilor triste ale vieţii? Sau mai bine zis, credeţi că atitudinile negative, de descurajare şi depresie pot fi învinse? Ce rol ar putea avea în acest sens, studiul Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunea directă către Cel care ne-a creat? 
  
5.     Ce fel de studiu biblic recomandaţi pentru cei care doresc să cultive o atitudine de bucurie, speranţă şi optimism? În ce sens, acest lucru poate deveni un medicament pentru cei obişnuiţi să privească doar latura negativă a vieţii? Chiar credeţi că studiul Cuvântului, unit cu rugăciunea, ne poate ajuta să ne bucurăm de viaţă şi să fructificăm ocaziile pe care Dumnezeu în providenţa Sa, le pune înainte noastră, evitând capcanele Celui Rău? 
  

Referinţă Bibliografică:
Intelepciune practica / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!