Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Daniela Lăcrămioara Capotă         Publicat în: Ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Întâlniri
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Atunci când am terminat liceul, am hotărât să păstrez din multitudinea de amintiri o imagine definitorie, care să îmi aducă aminte atunci când melancolia mă cuprinde, de aceea etapă a vieţii mele. 
  
Aşa încât atunci când mă întorc în timp sunt adolescenta emoţionată într-un sarafan negru de şcoală cu o matricolă ce precizează numărul şi liceul, (cusută de jur imprejur căci dacă era prinsă în patru colţuri risca să fie tăiată în urma verificării matinale de intrare la ore de către doamna directoare), un sarafan întotdeauna prea scurt şi nu din cochetărie ci din cauza înălţimii mele, privind un soare la asfinţit strecurat prin uşa deschisă a holului liceului, tăind parcă întunericul într-o clădire paradoxal, pustie la acea ora. Această imagine este pentru mine ,,semnificantul'' cuvântului liceu dincolo de orice regulă de semiotică. Nostalgia acelor vremuri ,, mă aşează cu gândul ‘' la fel ca atunci, în faţa intrării şi preţ de câteva clipe mă transformă din nou în adolescenta veşnic tachinată din cauza picioarelor foarte subţiri , retrăind momentul despărţirii de adolescenţă, ca şi cum o uşă veche deschisă ar despărţi ,,timpul meu''. E adevărat că nici cele câteva straturi de vopsea de pe tâmplaria veche, nici cărţile din bibliotecă, aflate în spatele unor geamuri mari şi atât de ,,tremurânde'' în ramele prea subţiri atunci când încercam să le deschid nu pot spune că nu formează un tablou al acelor timpuri, dar pentru discursul poetic m-am hotărât să las imaginea soarelui la asfinţit ca fiind definitorie pentru amintirea acelei perioade. În timp am realizat că orice încercare de a povesti aceste lucruri copilului meu adolescent, era sortită eşecului căci nu aş fi reuşit să transpun o imagine vizuală petrecută şi trăită de mine, cu perfecţiune pentru altcineva deşi pot spune că îmi dorisem acest lucru şi nu din dorinţa de a aduce plictisitorul ,,pe vremea mea'' în discuţie cât pentru a evoca o altă lume. 
  
Am fost foarte bucuroasă atunci când ,,Tata'' M.O. colega mea poreclită aşa din cauza domnului profesor de limba română care privind-o de la catedră a folosit o formulă de adresare mai puţin obişnuită ,,măi , tată, măi'' şi aşa a primit botezul, a luptat să ne aducă pe noi cei care aproape tot timpul eram prea ocupaţi cu noi înşine în băncile părăsite de ceva vreme, pentru câteva ore. 
  
La douăzeci şi cinci de ani de la terminarea liceului ne-am întâlnit ca să ne facem planuri şi la douăzeci şi şase am deschis uşa vechii noastre clase, atâţi cât am putut veni. Dincolo de unele transformări fizice nu atât de majore, am constatat că am rămas aproape la fel, cei de gaşcă cu cei de gaşcâ, tocilăresele cu tocilăresele împărţirea pe grupuri şi pe afinităţi a mai adus însă şi unele tranziţii. Maturizarea unor copii care şi-au trăit adolescenţa în perioada de dinainte de 1989 am constatat că s-a făcut cu frumuseţe parcă neîncadrându-se în societatea românească contemporană. Aşa cum este obiceiul fiecare din cei prezenţi s-au ridicat din bănci cu timiditate şi şi-au făcut un scurt curriculum vitae. Pentru mine a fost o mare bucurie să văd oameni peste care anii au trecut, lăsănd şi păstrând aceeaşi frumuseţe interioară.  
  
Dacă ar fi să îmi amintesc de domnul profesor de limba română aşa mărunţel cum era deschidea uşa mare din lemn din colţul clasei se aşeza la catedră şi îşi deschidea tacticos stiloul de fabricaţie românească rotind capacul înfiletat, având mereu degetele pătate de cerneală şi răsfoia catalogul. Îmi plăcea căci nu aplica tactica ,,deschide la întâmplare''. Număram foile şi dacă trecea de trei răsuflam uşurată. Deseori ascultam minunatele sale poveşti despre scriitori . 
  
Orele de practică le făceam la o mare întreprindere sub îndrumarea unui maistru pentru care sintagma ,,dragoste de meserie'' devenise lozincă. Cine nu îşi făcea norma de piese sau strica cuţitul maşinii primea câte un patru. Nimeni nu pleca la sfârşitul orelor până nu curăţa locul de muncă de şpan, ulei cu o mână de câlţi. Azi când trec cu maşina pe lângă clădirile în care cu mult timp în urmă făceam ,,practică industrială'' întotdeauna privesc geamurile sparte. Sunt chiar la stradă. Locul este părăsit dar amintirile se încăpăţânează să se ascundă printre ruine şi nu au fost alungate încă de un posibil complex rezidenţial cel puţin la timpul în care scriu rândurile acestea. Aşa încât îmi place să cred că lucrurile vor rămâne la fel. Nu mă deranjează paraginirea căci ea face parte dintr-o trecere a timpului care îmi aduce persistenţa memoriei.  
  
Azi mă întorc alături de colegii mei de liceu în vechea noastră clasă. Este o călătorie care mă conduce în mai multe istorii paralele. Stau într-o bancă şi din vitrina unui dulap mă priveşte cu resemnare, Brad Pitt.  
  
Galaţi, Liceul Al.I.Cuza, promotia 1986,clasa a XII-a D 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Întâlniri / Daniela Lăcrămioara Capotă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 736, Anul III, 05 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Lăcrămioara Capotă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniela Lăcrămioara Capotă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!