Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Mirel Horodi         Publicat în: Ediţia nr. 88 din 29 martie 2011        Toate Articolele Autorului

INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Între 20-25 februarie 2011, a avut loc cea de-a 25-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte de la Ierusalim, la care au participat 22 de ţări, printre care: Anglia, China, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Statele Unite etc. România a fost prezentă cu două standuri, unul al Ministerului Culturii şi al Patrimoniului Naţional, prezentând 27 de edituri, şi celălalt al Institutului Cultural Român. Târgul are loc la fiecare doi ani. 
  
Unul dintre cele mai importante evenimente ale Târgului este decernarea prestigiosului Premiu Ierusalim unui scriitor care a exprimat sau a promovat ideea libertăţii individului în societate. Din lista de laureaţi ai premiului îi citez pe Bertrand Russel (1963), Jorge Luis Borges (1971), Eugène Ionesco (1973), Simone de Beauvoir (1975), Sir Isaiah Berlin (1979), Graham Green (1981), Milan Kundera (1985), Mario Vargas Llosa (1995), Arthur Miller (2003), Leszek Kolakovsky (2007). Anul acesta, premiul i-a fost atribuit scriitorului englez Ian McEwan, cunoscut publicului românesc prin volumele de nuvele şi romanele traduse în româneşte: „Grădina de ciment”, „Câinii negri”, „Pe plaja Chesil”, „Amsterdam”, „Durabila iubire”, „Ispăşire”, etc. Juriul şi-a motivat decizia afirmând că eroii lui McEwan luptă pentru dreptul de a-şi exprima ideile lor şi de a trăi în conformitate cu aceste idei, într-un mediu politic şi social agitat. 
  
Evenimente deosebite în cadrul tîrgului, pe lîngă obişnuitele lansări de carte şi întâlniri cu scriitorii, au fost dezbaterile din cadrul „Cafenelelor literare“. De aceea, în cele ce urmează, mă voi referi la cîteva dintre „Cafenelele literare“ cu participarea unor oaspeţi din România. 
  
Seria acestor „Cafenele literare“ a fost deschisă de profesorul Solomon Marcus, membru al Academiei Române, care a dezvoltat tema „Dacă literatura contemporană are destulă imaginaţie – pornind de la o provocare a lui Eugène Ionesco“. 
  
În volumul „Între viaţă şi vis” (1966) – discuţii purtate cu Claude Bonnefois –, Eugène Ionesco afirma că literatura şi teatrul nu mai sînt capabile să dezvolte imaginaţia pe care o aveau în trecut, cînd erau cu un pas înaintea ştiinţei şi a tehnologiei. Altădată, scriitorii, poeţii erau consideraţi nişte vizionari, nişte profeţi. Aveau o anumită intuiţie, o sensibilitate mai ascuţită decît a contemporanilor lor, iar imaginaţia lor o lua înaintea a ceea ce ştiinţa avea să descopere şi să stabilească mai tîrziu. În epoca modernă, astfel de opere literare, de o mare imaginaţie, au fost, după părerea conferenţiarului, „Muntele vrăjit” de Thomas Mann şi În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. 
  
Remediul pentru decăderea actuală a literaturii este ca oamenii de litere să asimileze imaginaţia ştiinţei şi a tehnologiei contemporane. De altfel, în trecut, mulţi dintre marii poeţi şi scriitori au fost şi oameni de ştiinţă. Profesorul Solomon Marcus subliniază că nu există o deosebire esenţială între imaginaţia scriitorului şi cea a omului de ştiinţă. Conferenţiarul a făcut o incursiune fascinantă în istoria dezvoltării literaturii şi a ştiinţei, insistînd asupra paradoxurilor în domeniul cunoaşterii. Domnia sa a pornit de la enciclopediştii francezi de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, amintind observaţia lui d’Alembert, că, de îndată ce ne apropiem de proprietăţile sensibile ale obiectelor, se instalează obscuritatea, continuînd cu „paradoxul actorului“, enunţat de Diderot, care afirma că un actor inteligent nu trăieşte simţămintele personajului interpretat, el numai îi dă spectatorului această impresie. 
  
În aceeaşi perioadă, Condorcet a atras atenţia asupra unui paradox psihosocial: din faptul că o majoritate preferă pe A lui B şi o majoritate preferă pe B lui C nu rezultă că o majoritate preferă pe A lui C. Există enunţuri, cum ar fi postulatul paralelelor al lui Euclid, pentru care şi afirmaţia, şi negaţia lor conduc, fiecare în parte, la situaţii coerente (geometriile euclidiene şi neeuclidiene). Exemplele date de conferenţiar au fost numeroase şi din domenii diferite. Mă voi limita să amintesc metafora cognitivă a lui George Lakoff, paradoxul mincinosului (enunţul „mint“ se află în situaţia de a fi în acelaşi timp adevărat şi fals), principiul de incertitudine al lui Heisenberg (1927) etc. 
  
În această lume de paradoxuri, teatrul şi spectacolul au o importanţă deosebită. Dezvoltînd concepţia sa despre spectacol ca paradigmă universală, profesorul Marcus consideră că spectacolul, în cel mai larg sens al său, este o desfăşurare de evenimente capabile să ne scoată din rutina cotidiană, să ne surprindă uneori simţul comun, aşteptările intuitive, să ne placă, să ne încînte prin imprevizibil, prin răsturnări de situaţii sau/şi printr-o măiestrie de un fel sau altul, prin modul în care sînt puse în dificultate limbajul şi logica de fiecare zi, printr-o tensiune emoţională neobişnuită şi o deosebită capacitate de problematizare. Desigur, există grade de spectaculos, nu de fiecare dată se regăsesc toate trăsăturile enumerate. Reacţia noastră în faţa unui spectacol poate merge pînă la starea de vertij, de beţie intelectuală şi spirituală, de smulgere din contingent. 
  
O atare înţelegere a spectacolului se degajă din modul în care cuvîntul „spectacol“ este folosit azi în cele mai variate contexte, nu numai în relaţie cu teatrul, ci şi în relaţie cu tot ceea ce este omenesc: competiţii sportive, conflicte de orice fel, tablouri ale naturii, educaţie, cercetare, artă, ştiinţă, invenţii, descoperiri, dezbateri filozofice, confruntări politice, viaţa străzii, Internetul, mass-media etc. 
  
Savantul, în vîrstă de 86 de ani, spirit enciclopedic şi transdisciplinar, autor a zeci de cărţi în domenii precum matematica, semiotica, informatica, antropologia culturală, a răspuns provocării lui Eugène Ionesco, prin considerarea spectacolului ca paradigmă universală. Desigur, Ionesco ne atrăgea atenţia, în 1966, asupra unei stări de fapt cu privire la imaginaţia limitată a literaturii, în comparaţie cu cea a ştiinţei şi a tehnologiei. Nu trebuie să uităm însă că imaginaţia ştiinţei contemporane nu se mai poate baza pe intuiţie, ceea ce, de altfel, a subliniat şi profesorul Marcus, într-un colocviu la Universitatea din Haifa, vorbind despre paradigma neeuclidiană. Aşa cum amintea dr. Lucian-Zeev Herşcovici la încheierea întîlnirii, chiar şi Ionesco, cu ocazia primirii Premiului Ierusalim, în 1973, le recomanda scriitorilor, pur şi simplu, să scrie, să scrie, să scrie… 
  
Întîmplarea a făcut ca următorul oaspete al „Cafenelei literare“ să fie scriitorul israelian Aharon Appelfed, originar din Cernăuţi. Venerabilul scriitor, în vîrstă de 79 de ani, laureat al Premiului Israel pentru literatură (1983), le este cunoscut cititorilor de limbă română prin romanele Pe neaşteptate dragoste şi Badenheim 1939. Părerea lui Appelfeld despre literatură este diferită de cea expusă în conferinţa profesorului Marcus. Scriitorul israelian, considerat de Philip Roth ca un scriitor de talia unor Kafka şi Bruno Schulz, afirmă că literatura nu este nici istorie, nici sociologie, nici psihologie, nici politică. În secolul al XIX-lea, scriitorul credea că ştie tot. Acest lucru, spune Appelfeld, nu mai este adevărat. Fiecare om este un secret, care cu greu se înţelege pe sine. Scrisul a fost pentru Appelfeld o necesitate, prin scris şi-a găsit identitatea. Ziarele scriu despre tot. Scriitorul, după părerea lui Appelfeld, trebuie să scrie numai despre lucruri pe care le ştie. Appelfeld, care este un om credincios, fără să fie religios, mărturiseşte că atunci cînd termină de scris o carte, înainte de a o publica, o ţine pe raft timp de cinci ani, pentru a se întoarce şi a şterge tot ce nu este bine sau de prisos. Iată o altă abordare a problematicii literaturii contemporane! Din toate şi de la toţi avem ceva de învăţat! 
  
În cadrul „Cafenelei literare“, Andrei Oişteanu a discutat cu profesorul Moshe Idel şi cu Leon Volovici despre cartea sa „Imaginea evreului în cultura română” (Humanitas, 2004), apărută în versiune engleză, anul trecut, la University of Nebraska Press şi, în versiune germană, la Editura Ştiinţifică Frank & Timme. Profesorul Moshe Idel a subliniat că, în carte, care este un studiu de imagologie, se prezintă un sumar al imaginii negative a evreului, care a dominat timp de secole în concepţiile, credinţele, tendinţele politice şi în folclorul românesc şi al altor popoare est şi central-europene. Prezentarea cărţii în cadrul Institutului Cultural Român, în diverse locuri de pe glob, este un lucru foarte pozitiv. 
  
Leon Volovici a scos în evidenţă faptul că, în timp ce alte cărţi ce tratează despre antisemitismul din România nu au fost, în general, bine primite în cercurile intelectuale româneşti, lucrarea lui Oişteanu a fost acceptată mai uşor. Acest lucru se datorează, după părerea lui Volovici, faptului că autorul a abordat fenomenul antisemit în mod ştiinţific, ca pe o boală, folosind un stil calm, fără acuze, bazat pe numeroase exemple şi fapte care nu pot fi negate. În plus, cartea pune contextul românesc în raport cu situaţia din ţările vecine. Cartea lui Oişteanu este o oglindă fidelă a societăţii româneşti, o carte deosebit de folositoare... 
  
De altfel, aceeaşi calitate, de a aborda o problemă delicată dintr-un punct de vedere ştiinţific, evitînd capcana unei tratări etice sau juridice, o are şi volumul lui Oişteanu „Narcotice în cultura română” (Polirom, 2010), lansat în următoarea zi, în cadrul standului românesc. Două cărţi care s-au bucurat de un mare succes. Andrei Oişteanu, în intervenţia sa, a explicat că evreul imaginar, în concepţia majoritarilor români şi a altor etnii, este diferit de evreul real. Stereotipurile, a căror existenţă nu poate fi negată, sînt parţial adevărate, făcînd însă o generalizare forţată. Chiar şi atunci cînd aceste stereotipuri sînt pozitive, ele sînt folosite în sens negativ. De pildă, stereotipul că evreii sînt inteligenţi este folosit ca bază pentru acuzaţia că această calitate este folosită de evrei pentru fraudă. Stereotipul că evreii sînt solidari este folosit pentru acuzaţia de conspiraţie etc. 
  
Din nou întîmplarea a făcut că, în aceeaşi zi în care a apărut Andrei Oişteanu la „Cafeneaua literară“, Umberto Eco a vizitat târgul, aşa că oaspetele din România s-a întîlnit cu oaspetele italian la standul Italiei. Umberto Eco a acordat, cu această ocazie, un interviu lui Oren Nahari de la Canalul 1 al Televiziunii Israeliene. În acest interviu, Eco s-a referit la ultimul său roman, Cimitirul din Praga (tradus deja în româneşte). Simonini, misteriosul personaj al romanului lui Eco, este un falsificator şi un rasist înveterat, care crede că în vechiul cimitir evreiesc din Praga se adună înţelepţii Sionului, punînd la cale conspiraţii pentru stăpînirea lumii. Potrivit lui Umberto Eco, problema nu este faptul că „Protocoalele înţelepţilor Sionului”, acest fals dovedit fără echivoc în 1921, au fost scrise, ci faptul că au fost crezute şi sînt în continuare. Explicaţia pe care o dă Umberto Eco fenomenului antisemit este nevoia oamenilor de a avea un duşman pe care să-l urască. 
  
Din păcate, antisemitismul există, nu numai în Est, ci şi în Vestul Europei. Recentul scandal legat de afirmaţiile antisemite ale lui John Galliano, principalul creator de modă al Casei Dior, sînt o dovadă în acest sens. Singura deosebire este că, în Franţa, cel care şi-a exprimat admiraţia pentru Hitler a fost imediat destituit.  
  
Mirel HORODI  
  
Observator cultural 
  
martie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM / Mirel Horodi : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 88, Anul I, 29 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mirel Horodi : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirel Horodi
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!