Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Înmormântarea (fragment din romanul MOROMEŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Peste câtva timp se dete un comunicat către ţară care-i încremeni pe toţi. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej e pe moarte. Gurile rele vorbeau în surdină că îl luase patriotismul pe dinainte şi oprise cu mâna lui o conductă de petrol de la Făureni-Reni care ducea în URSS, apoi luase atitudine fermă împotriva planului lui Valeev care făcea din România grânarul CAER-ului, condamnând ţara la agricultură. Avuseseră o adunare pe la Varşovia şi-zicea lumea- că l-ar fi radiat pe saun, altfel n-avea când dracului să se îmbolnăvească el aşa repede de cancer ? Numai ruşii i-au făcut-o ! şi atunci pe patul de moarte i-a chemat pe toţi ai lui pe lângă el şi le-a spus : ,,Băăă, voi să-l puneţi pe Niculae în locul meu, ăsta e fiu de ţăran, încă din copilărie a cunoscut puşcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Şi tu, Niculae, să-i dai dracului pe ruşi că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,,Fac, tovarăşu’ Gheorghiu, cum să nu fac !…”,a răspuns Niculae şi cică ar fi îngenunchiat şi i-ar fi pupat mâna. Atunci s-au supărat ceilalţi pe Niculae, de ce să-i pupe numai el mâna şi ei nu, a vrut să facă acest gest şi Verdeţ, dar Dej i-a spus să stea la locul lui că nu calcă pe urmele lui Niculae. Ceilalţi, când au auzit, au zis că s-au dat dracului cu Niculae ăsta care e turc, o să-i dea pe toţi afară şi-o să rămână el cu clica lui să conducă.  

La câteva zile Gheorghiu –Dej muri şi toată ţara intră în doliu naţional, se făcură şedinţe de condoleanţe, statul pusese la dispoziţia cetăţenilor trenurile gratuite să meargă cine vrea la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el. Ţăranii nu mai puteau de bucurie : ,,cine o veni în locul lui poate desfiinţează colectivele şi le face un trai mai bun, fără cote şi impozite”. Carol al Dii făcu şedinţă cu toţi sa lariaţii şi, plângând, le spuse că ţara a pierdut pe cel mai mare om şi trebuie să lase toţi capetele în jos un minut în semn de respect, Ion al Oaţii îngenunche şi se rugă pentru sufletul mortului, toţi luaseră o mască de oameni trişti, câţiva comunişti se smiorcăiau într-un colţ de mila tovarăşului…  

Imediat ce terminară şedinţa, Carol cu Ion al Oaţii plecară la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el şi să transmită condoleanţe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluţu să le facă o cuvântare pe care s-o citească acolo. Neluţu le puse pe hârtie câteva cuvinte : « Tovarăşe Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la dumneavoastră ! Noi şi întreaga ţară suntem profund îndureraţi de dispariţia atât de neaşteptată a dumneavoastră… » Carol şi Ion al Oaţii se urcaseră repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis până la Bucureşti şi înapoi. Toţi tăceau şi se priveau unii pe alţii cu suspiciune. Ion al Oaţii scosese hârtia din buzunar şi încerca s-o descifreze, îi era frică să n-o păţească ca odată într-o adunare când n-a mai putut să descifreze scrisul şi a rămas ca prostul cu gura căscată la hârtia din faţă ; acum lua literă cu literă şi o descifra să nu se facă de râs în faţa poporului. « Carole, îl întrebă el pe prietenul lui, cum vine chestia asta cu ţara îndurerată ? De ce să fie ţara îndurerată, să tăiem ţara şi să rămânem doar noi îndureraţi ! » « Tai-o, Ioane, şi lasă-ne numai pe noi îndureraţi ! » « Cum să taie ţara, domnule, sări un călător de lângă ei, şi ţara e îndurerată de dispariţia tovarăşului… » « Da, da, aveţi dreptate, sări Carol, toată ţara e cu durerea în suflet… » « Domnule, sări Ion al Oaţii, dar ţara n-are suflet… » Râseră toţi, cum să aibă ţara suflet ! şi ce caută ei cu această cuvântare acolo ? Acolo nu se ţin cuvântări, domnule, acolo trece fiecare prin faţa catafalcului, îşi ia la revedere de la tovarăşul şi merge mai departe… ,,Dar pomană s-o face ?” ,,L-or îngropa cu popi ?” ,,Cum să se facă pomană ? De unde iau ei atâta mâncare să dea la o ţară întreagă ? Ar însemna să întindă mese pe toate străzile Bucureştiului… şi cum să-l îngroape cu popi ? Ăsta e ateist ! Nu crede în religia noastră, el a crezut în religia « Manifestului Partidului Comunist » al lui Marx ! Aia a fost biblia lui ! N-am învăţat noi la învăţământul politic că membrii de partid sunt ateişti ?” ,,Adică cum ateişti ?” ,,Ei, cum…adică fără Dumnezeu…Domnule, vorba asta populară, fără Dumnezeu, nu sună bine…Sună, nu sună, aşa sunt comuniştii !” Din vorbă-n vorbă ajunseră în Gara de Nord, aici vărsau trenurile puhoi de lume care se încolona sub supravegherea miliţienilor şi coloane-coloane plecau spre sediul comitetului central, unde era depus corpul neânsufleţit la lui Dej. Carol cu Ion al Oaţii priveau uimiţi la solemnitatea acestei ceremonii şi se întrebau în sinea lor dacă trebuie să aprindă lumânări la capul lui, le dăduse Oaţa un pachet cu lumânări să le aprindă acolo ! Alţii aveau coroane, alţii buchete cu flori şi ei se luaseră după proasta aia de Oaţa, credea că e la biserica ei din sat să aprindă lumânări la morţi ! Trebuia, domnule, să cumpere şi ei o coroană de flori de undeva că se fac de râs ! Carol aruncă pe trotuar pachetul cu lumânări şi merse mai departe cu gândurile amestecate.  

Ajunseră în comitetul central, descoperiră, făceau şi ei ce făcea toată lumea, treceau prin faţa catafalcului, se opreau o clipă la capul lui, stăteau aşa puţin şi plecau mai departe. « Bă, Ioane, tu ai văzut, mă , că nu-l jelea nimeni ? El n-o fi având şi el copii şi nevastă ?” ,, Ba are, cică are două fete, nevasta l-a lăsat de când era în puşcărie la Doftana ! » Asta fusese toată treaba pe care o făcuseră ei ca delegaţi la moartea lui Dej. La plecare auziseră şi ei ce se zvonea că în locul lui o să vină unul Niculae, ofiţer de armată, care a făcut academia militară în URSS, la Frunze. Pe ăsta cică nu-l scoţi din ale lui, o ţine una şi bună cu construirea socialismului…  

Referinţă Bibliografică:
Înmormântarea (fragment din romanul MOROMEŢII / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 762, Anul III, 31 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!