Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Indreptatit prin jertfa lui Hristos
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

Vom începe prin a urmări cuvintele apostolului Pavel din Epistola către Romani 5: 6-8:  
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 
  
1.   Ce este surprinzător în fragmentul pe care l-am citit în legătură cu atitudinea pe care Dumnezeu a avut-o faţă de noi, oamenii răzvrătiţi ai acestui pământ? 
În mod normal, Dumnezeu ar fi trebuit să ne pedepsească fără milă, iar acest lucru ar fi fost cu totul drept. Trebuie bine înţeles că păcatul nu reprezintă doar un simplu act de nesupunere, ci el este manifestarea unei răzvrătiri premeditate împotriva Creatorului nostru. Deşi noi Îi datorăm tot ce priveşte viaţa şi existenţa, atitudinea pe care am manifestat-o de-a lungul istoriei a fost una de nerecunoştinţă şi ură împotriva Celui ce ne-a creat. Cu toate acestea, reacţia Sa a fost una de iubire, care a mers până la sacrificiul suprem prin intermediul jertfei lui Isus Hristos, Fiul Său preaiubit. 
  
2.   Cum diferă reacţia lui Dumnezeu faţă de noi, în comparaţie cu atitudinea pe care noi o avem atunci când vedem nedreptate în jurul nostru? 
Spre deosebire de atitudinea pe care noi o manifestăm faţă de semenii noştri când ei greşesc faţă de noi, Dumnezeu a reacţionat într-un mod cu totul neaşteptat prin faptul că deşi eram într-o atitudine de răzvrătire, El a trimis pe Fiul Său să-Şi dea viaţa pentru noi. O astfel de iubire este inexplicabilă, de o măreţie ce nu poate fi egalată de nimic altceva, descoperind o slavă fără de egal şi un caracter de neegalat. 
  
3.   Cum putem exprima principiul jertfirii de sine, aşa cum este el redat prin jertfa lui Hristos? 
Prin jertfa lui Hristos a devenit clar faptul că natura divină se caracterizează prin iubire, iar Dumnezeu nu îşi găseşte plăcerea în condamnarea celui vinovat, ci mai degrabă caută să-l aducă la viaţă pe cel căzut în păcat, făcând tot ce se putea pentru salvarea acestuia. Jertfirea de sine a Dumnezeului nostru este principiul care a stat la baza întocmirii universului, aceasta fiind piatra de temelie pe care a fost construit tot ce există. 
  
Să citim mai departe concluzia la care ajunge apostolul Pavel în continuarea a ceea ce am citit aşa cum este redată în Epistola către Romani 5: 9-10:  
9 Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 
  
4.   La ce se referă expresia „socotit neprihănit” pe care o foloseşte apostolul Pavel? Care este legătura cu „mântuirea de mânia lui Dumnezeu”? 
A fi socotit neprihănit înseamnă a fi îndreptăţit, adică a-ţi fi atribuită sfinţenia, slava şi toate meritele câştigate de Isus Hristos. Practic, înseamnă să fii tratat aşa cum El trebuia să fie tratat, beneficiind de roadele unei vieţi de deplină ascultare de Dumnezeu. Acest lucru a devenit posibil fiindcă prin jertfa Sa, Hristos a fost tratat aşa cum noi trebuia să fim trataţi, adică primind o pedeapsă directă, neamestecată cu milă din mâna lui Dumnezeu. În acest mod, mânia lui Dumnezeu a fost revărsată asupra lui Isus Hristos ca înlocuitor şi garant al nostru, cu directă consecinţă aceea de a fi îndreptăţiţi prin meritele Sale, la care noi nu am contribuit cu nimic. 
  
5.   Care este principala consecinţă a acestei îndreptăţiri prin „sângele lui Hristos”, prin jertfa Sa? 
Principala consecinţă a îndreptăţirii prin sângele lui Isus Hristos este exprimată prin iertarea care ne este acordată, indiferent de mulţimea păcatelor noastre. Această iertare este concretizată în mod direct prin viaţa care ne este pusă la dispoziţie pentru a putea cunoaşte planul de mântuire şi a fi salvaţi. Să nu credem că iertarea pe care ne-o oferă Dumnezeu este un lucru simplu, constând doar într-o simplă declaraţie. Păcatul reprezintă un lucru deosebit de grav, încât iertarea sa a presupus aplicarea pedepsei asupra lui Isus Hristos, astfel încât noi să fim eliberaţi de condamnare. 
  
6.   Ce făgăduinţă puternică ne este oferită de Sfânta Scriptură cu privire la siguranţa mântuirii celor care se încred în Dumnezeu? 
Asigurarea pe care o primim citind aceste versete este că dacă Dumnezeu a dat pe Fiul Său pentru păcatele noastre, deşi noi eram într-o răzvrătire făţişă împotriva autorităţii Sale, atunci cu atât mai mult acum, când am acceptat mântuirea Sa, referirea fiind la cei credincioşi, vom avea siguranţa că vom fi mântuiţi. Este deosebit de important să nu uităm acest lucru când trecem prin diferite probleme sau încercări, sau când Satana ne întunecă drumul pe care mergem. Mântuirea prin har, prin credinţă în jertfa lui Hristos, este sigură pentru cel credincios. 
  
Vom urmări în continuare cât de zadarnice sunt pretenţiile omului cu privire la mântuire, altfel decât prin credinţa în Hristos, aşa cum citim în Epistola către Romani 3: 19-24: 
19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.  
  
7.   De ce eforturile omului de a dobândi mântuirea prin intermediul faptelor este sortită eşecului? 
Chiar şi cele mai bune eforturi depuse de om cu scopul de a dobândi mântuirea, nu sunt suficiente pentru a îndepărta vinovăţia cauzată de păcat. De fapt, purtăm o datorie pe care nu o putem plăti, iar faptele bune nu pot să compenseze neascultarea dovedită de-a lungul vieţii. În plus, dacă facem referire la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, de Legea Sa, nici chiar aceasta nu ne poate oferi siguranţa mântuirii, fiindcă aceasta nu se poate acorda decât în baza atribuirii meritelor lui Hristos, adică prin intermediul credinţei în jertfa Sa. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu ne aduce, atunci când efortul nu este însoţit şi de puterea sfinţitoare a Duhului Sfânt, doar conştiinţa unei vinovăţii tot mai mari, fiindcă ea adaugă o mulţime de lucruri pe care ar trebui să le îndeplinim, şi pe care noi nu le realizăm, fiindcă în puterea noastră noi nu putem să ascultăm pe deplin de poruncile divine. 
  
8.   De ce ascultarea de Legea lui Dumnezeu nu ne poate aduce dreptul de a intra în Împărăţia cerurilor? Oare nu mai trebuie să acordăm atenţie respectării poruncilor lui Dumnezeu? 
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este obligatorie pentru a intra în Împărăţia cerurilor, dar dreptul de a intra în această împărăţie ne este acordat doar prin intermediul jertfei lui Isus Hristos. Dacă am putea intra în ceruri doar pe baza ascultării de porunci, atunci jertfa Sa ar fi inutilă. Pe de altă parte, ascultarea deplină de poruncile divine nu este posibilă în puterea noastră, ci doar prin intermediul prezenţei Duhului Sfânt, care vine în inima noastră doar în urma exercitării credinţei în jertfa lui Hristos. Aşadar, ascultarea de poruncile lui Dumnezeu vine în urma atribuirii meritelor lui Isus Hristos, dar din păcate oamenii tind să inverseze lucrurile. 
  
Să vedem mai departe ce spune apostolul Pavel cu privire la acest subiect aşa cum citim în Epistola către Romani 3: 21-24: 
21 Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege despre ea mărturisesc Legea şi prorocii 22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. 23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. 
  
9.   Ce măsuri a luat Dumnezeu pentru a contracara puterea păcatului asupra noastră şi pentru a ne oferi mântuirea Sa? 
Neprihănirea pe care ne-o oferă Dumnezeu se referă la acordarea meritelor vieţii şi jertfei lui Isus Hristos celor care primesc Evanghelia mântuirii prin credinţă. Această neprihănire se referă la tot ce ţine de sfinţenia, curăţia şi inocenţa vieţii lui Isus Hristos, o atribuire ce se realizează prin tratarea noastră ca fiind sfinţi şi nevinovaţi, ca rezultat al faptului că Isus Hristos a fost considerat în locul nostru pentru a fi pedepsit din cauza nelegiuirii. În plus, acordarea meritelor lui Isus Hristos are un impact imediat şi asupra vieţilor noastre, fiindcă acest lucru se realizează prin prezenţa Duhului Sfânt ca reprezentant al lui Dumnezeu în inimile noastre. 
  
10.           Cum este exprimată oferta harului divin ca singură soluţie pentru mântuirea noastră? Ar fi putut arăta Dumnezeu îndurarea faţă de noi dacă nu ar fi existat jertfa Fiului Său? 
Cuvântul cheie în ce priveşte mântuirea noastră este cel de răscumpărare, adică de eliberare din robie prin efectuarea unei anumite plăţi. Mai concret, noi eram robi păcatului, fiind sub condamnarea poruncilor lui Dumnezeu, adică o situaţie fără ieşire în absenţa răscumpărării. Această eliberare nu trebuie gândită ca fiind obţinută printr-o plată făcută faţă de Satana, sau ceva în genul acesta. Plata la care ne referim este moartea pe care trebuia să o gustăm cu toţii, o moarte fără înviere, o pedepsire şi anihilare deplină a celor păcătoşi. Aşadar, prin jertfa lui Hristos această pedeapsă a fost aplicată Fiului lui Dumnezeu în locul nostru, printr-o divină substituţie. Nu exista o altă cale de a ne demonstra îndurarea Sa faţă de noi decât prin intermediul acestei jertfe, prin care vinovăţia a fost transferată de la cel păcătos la Cel neprihănit. 
  
Să mergem mai departe pentru a urmări modul în care lucrează harul lui Dumnezeu şi vom citi din Epistola către Romani 5: 18-21: 
18 Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.  
  
11.           Care a fost consecinţa neascultării primilor noştri părinţi în grădina Edenului? De ce păcatul şi vinovăţia s-au extins asupra tuturor oamenilor? 
De îndată ce primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au refuzat să mai asculte de Dumnezeu, moartea a intrat în acţiune, ca urmare a condamnării ce a venit peste întreaga rasă umană şi practic peste întregul pământ. A fost de ajuns o singură cădere, pentru ca toţi să ajungem sub această condamnare, fiindcă în calitatea noastră de fii şi fiice ale lui Adam, am moştenit firea sa căzută, iar în acelaşi timp, pentru că fiecare dintre noi a reluat în mod individual modelul lui Adam de neascultare de voinţa lui Dumnezeu. Nu este vorba de un păcat strămoşesc, la care nu am luat parte, ci de continuarea principiului neascultării de către fiecare dintre noi, lucru dealtfel inevitabil în absenţa lucrării lui Dumnezeu asupra inimilor noastre. 
  
12.           Ce remediu a prevăzut Dumnezeu pentru recuperarea oamenilor acestui pământ, a „fiilor şi fiicelor lui Adam”? 
Remediul prevăzut pentru mântuirea noastră urmează un traseu similar, în sensul în care Isus Hristos a devenit Noul Adam, noul nostru părinte şi model, dacă este să mă exprim într-un mod similar calităţii deţinute de Adam. Astfel, Isus Hristos a dovedit o ascultare deplină de poruncile lui Dumnezeu, chiar în condiţiile concrete şi neprielnice ale acestei lumi căzute în păcat. În mod similar, prin atribuirea meritelor lui Hristos, noi devenim părtaşi naturii Sale umane şi divine în acelaşi timp, ceea ce conduce la eliberare de vechea viaţă de păcat. Practic, condiţionarea noastră ca fii ai lui Adam este dată la o parte de către legătura nouă creată prin Isus Hristos, cu consecinţe exact opuse, în sensul în care curăţia şi sfinţenia lui Hristos ne sunt transferate într-un mod similar păcatului şi nelegiuirii care ne-au fost transmise de la Adam. Aşadar, recuperarea este completă şi sigură. 
  
Să vedem acum ce rol a avut Legea pe care Dumnezeu a dat-o lui poporului Israel după ce a fost eliberat din robia egipteană, aşa cum citim din Epistola către Romani 5: 20-21: 
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru. 
  
13.           De ce prezenţa Legii a condus la înmulţirea păcatului? Este vorba de o înmulţire a faptelor rele sau de dezvoltarea conştiinţei cu privire la comiterea a ceea ce este rău? 
Acordarea Legii nu putea să aducă o îmbunătăţire a situaţiei celor păcătoşi, în absenţa prezenţei Duhului Sfânt, care să ne conducă la o deplină ascultare. De aceea, experienţa lui Israel, care a încercat să asculte de o Lege sfântă, dar prin intermediul puterii omeneşti, nu putea să conducă decât la înmulţirea fărădelegii, adică a conştiinţei datoriilor neîmplinite faţă de Dumnezeu. Prin urmare, cunoştinţa de Dumnezeu, a cerinţelor Sale, nu are cum să ne aducă mântuire, în absenţa unei lucrări mai profunde, de natură spirituală. 
  
14.           Cum este anihilată puterea păcatului prin cea a harului lui Dumnezeu dat prin Isus Hristos? 
Harul lui Isus Hristos anihilează pe deplin puterea păcatului, fiindcă în viaţa celui credincios se manifestă Duhul Sfânt, care are capacitatea de a ţine sub control şi de a distruge tendinţele către rău din inima noastră. Nu este vorba doar de dreptul nostru de a intra în ceruri, câştigat prin atribuirea meritelor lui Isus Hristos, ci de o deplină manifestare a puterii lui Dumnezeu, care creează în noi o viaţă nouă, o fiinţă ce poartă chipul lui Hristos. Mai precis, cel credincios intră sub incidenţa unei autorităţi superioare păcatului, capabilă să îl conducă la o deplină predare în mâna lui Dumnezeu şi la o efectivă respectare a poruncilor divine. 
  
Să urmărim acum un alt fragment ce redă lucrarea lui Dumnezeu în Isus Hristos, ce se extinde în viaţa fiecărui credincios, aşa cum citim din Epistola către Coloseni 1:26-28 
26 Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, 27 cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. 28 Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. 
  
15.           De ce jertfa lui Hristos reprezintă o „taină ascunsă din veşnicii”, dar descoperită prin mesajul Evangheliei? 
Jertfa lui Hristos a fost o taină până la întruparea Sa ca om, fiindcă momentul istoric al prezentării Fiului lui Dumnezeu ca „miel care ridică păcatele lumii” a fost ales în mod special, atunci când se părea că nu mai exista nici un fel de soluţie pentru planeta pământ. Domnul Hristos a intrat în istoria umanităţii atunci când răutatea, viciul şi nelegiuirea erau la maxim, în timpul celui mai răzvrătit imperiu din istoria umanităţii: imperiul roman. Când se părea că judecăţile divine aveau să distrugă încă o dată pământul, ca la potop, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său şi a descoperit planul de mântuire. Momentul a fost aşadar ales pentru a reliefa cel mai bine îndurarea lui Dumnezeu manifestată prin Fiul Său. 
  
16.           Care este finalitatea planului de mântuire, sau mai bine zis, cum înţelegem expresia „Hristos în voi – nădejdea slavei”? 
Finalitatea planului de mântuire este realizată prin refacerea chipului divin în noi, adică „Hristos în noi” şi prin intrarea în Împărăţia cerurilor, adică „nădejdea slavei”. Atunci când toţi cei sfinţi vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu, se va putea spune că planul de mântuire şi-a atins finalitatea. Până atunci, este necesar să aşteptăm împlinirea acestui mare eveniment istoric, prin primirea lui Hristos în vieţile noastre chiar de acum. Prima parte o pregăteşte pe a doua, adică primirea lui Hristos ca Domn al vieţii noastre este pregătirea şi garanţia intrării în Împărăţia cerurilor. 
  
Şi acum să citim din Epistola către Galateni 1: 4, pentru a vedea scopul principal al jertfei lui Isus Hristos: 
4 El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. 
  
17.           Ce înseamnă această „smulgere din veacul rău”? La ce se referă „veacul rău” menţionat de apostolul Pavel şi cum putem fi eliberaţi de el? 
„Veacul rău”, la care face referinţă apostolul Pavel, este lumea în care trăim cu tot ce ţine de ea, în sensul prezenţei păcatului, a Celui Rău şi a condamnării. Noi nu putem fi eliberaţi de sub influenţa acestuia decât prin „smulgere”, adică prin acţiunea directă a puterii lui Dumnezeu, care ne trage din focul distrugător, de care nu ne putem elibera prin noi înşine. Tocmai fiindcă nu avem capacitatea de a ne desprinde de acest veac rău, care ne domină conştiinţa şi inima, Dumnezeu trebuie să vină lângă noi, să ne prindă cu putere şi să ne scoată afară. Cooperarea noastră este esenţială, pentru a nu da drumul mâinii care ne cuprinde şi ne trage afară din mijlocul distrugerii şi a unei lumi care dispare în nelegiuire. 
  
Să citim în final expresia supremă a vieţii celor care Îl urmează pe Isus Hristos, aşa cum citim din Epistola către Galateni 2: 20: 
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. 
  
18.           Cum putem să ne alăturăm apostolului Pavel în trăirea unei astfel de experienţe? Cum devine jertfa lui Hristos o realitate vie pentru mine? 
Când manifestăm credinţă în Isus Hristos, atunci Duhul Sfânt vine în inima noastră şi ne face părtaşi vieţii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, Hristos începe să prindă chip în interiorul nostru, urmând ca viaţa noastră să dea mărturie asupra acestei noi realităţi. Jertfa lui Hristos devine astfel o realitate vie, fiindcă rezultatul ei ajunge să se întrepătrundă cu fiecare gând, cuvânt şi faptă a noastră, cu fiecare înclinaţie a inimii. Cugetând la importanţa acestei jertfe, la implicaţiile care decurg din ea, vom ajunge să avem o convingere temeinică, sigură, cu privire la planul lui Dumnezeu şi la viaţa viitoare care ne este acordată în dar, prin credinţă şi nicidecum datorită faptelor noastre nedesăvârşite. Mântuirea este darul lui Dumnezeu acordat în baza jertfei lui Hristos, manifestată prin respectarea de către cel credincios a tuturor poruncilor Sale, a întregii Sale voinţe, fiindcă viaţa lui Hristos ajunge să devină propria noastră viaţă. Fie ca această „sfântă” identificare a noastră cu Hristos să devină deplină şi veşnică, aşa cum a fost identificarea Sa cu noi pe Golgota! Amin. 
  
  
  1. Să credem în jertfa lui Hristos;
  2. Jertfa Sa să devină o realitate vie pentru fiecare dintre noi;
  3. Să chemăm şi pe ceilalţi la a deveni părtaşi acestei jertfe.
      
Referinţă Bibliografică:
Indreptatit prin jertfa lui Hristos / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 189, Anul I, 08 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!