Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Nuante > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 818 din 28 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Indelung rabdatoare, dragostea ...

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dragostea este indelung rabdatoare, dragostea este binevoitoare, nu invidiaza, nu este laudaroasa, nu se umfla in pene, nu este necuviincioasa, nu umbla dupa ale sale, nu se supara, nu tine socoteala de rau, nu se bucura de nedreptate, ci se desfata de adevar. (Imn in cinstea dragostei I corinteni, cap. 13, vers. 4-6)

In viata ne ghidam dupa preferinte si dupa lucruri placute pe care le cunoastem si stim ca daca le urmam indeaproape ne-ar crea placerea si/sau fericirea pe care ne-o dorim. Prea putin asociem fericirea cu lucruri pe care nu le cunoastem dupa cum imi zicea un prieten intelept, ce preciza ca exista o fericire mereu pe care n-o cunoastem, de aceea poate nici nu suntem fericiti. In acord cu ea, cumva nici nu prea avem cum sa stim ca ceva anume ne-ar crea macar confortul psihologic, ori ca ne-am adapta cu el in viata noastra ne-ar fi bine cu el. Cumva da, deseori ne limitam la ceea ce stim si presupunem ca stim uneori ceea ce de multe ori nu.  

 

A sti ori a nu sti despre iubire?

In domeniul iubirii totul pare arhicunoscut. Toata lumea cunoaste despre ea si parca nu mai trebuie nimic nou. Daca as incepe cu simpla intrebare ‘ce este iubirea?’, adresata indiferent oricui ar fi, as fi automat apostrofat chiar de ‘breasla mioritica’ “cum, nu stii?”. Nu, nu stiu, dar nu stiu in sensul ca n-ar fi suficient ce stiu deja, de a fi vreodata asa, dar nu se intampla! Nu stiu in sensul de a nu-mi crede stiinta mea despre iubire si despre viata satisfacatoare, ca impanandu-ma 'stiu eu!' dorinta mea de a cunoaste sa se inchida astfel. Atotstiinta, confortul rezultat dintr-o comoditate de a sti tot si totusi dintr-o pseudostiinta de si despre iubire?! Pentru ca, inchiderea dorintei de a cunoaste inseamna autosuficienta (chiar o superioritate afisata ori mascata, dupa foarte multe masti de altfel, modeste chiar!), lancezeala si egoism, doua atitudini foarte intalnite, manifestate printr-un comportament activ si in aparenta altruist. Ori demonstrabilitatea altruismului are foarte multe aspecte, mai ales intr-o modestie si falsa pudoare (considerarea unor subiecte tabu). De pilda, un baiat care vrea sa se insoare, cauta mai intai sa-si construiasca o casa (se intampla mai ales in anumite zone rurale, ce si-au fixat aceasta ca pe o lege nescrisa) ori mai ales sa aiba o oarecare situatie in functie de posibilitati, dar mai ales in functie de cerintele ‘mediului ambiant’. Societatea actuala are foarte multe resurse de a impune aceste ‘cerinte’ sau posibilitati individuale, ce sunt determinate si influentate de factorul societal, insa iubirea...ea unde ramane? Toata lumea presupune ca tocmai in acestea consta stiinta depre iubire. Mie insa imi pare ca este ca si cu analogia cu un barbat “exemplu”, care considerand ca daca si-a indeplinit toate indatoririle familiale poate, mai ales daca este discret si nu afla sotia, sa mai aibe si alt fel de relatii, deci exercitarea a ceea ce stii ca este corect intr-o relatie, dar exercitarea ei de a ajunge sa fie formala fara conjtinutul necesar—afectiunea!!  

Sunt “reguli” care actioneaza in societatea actuala ca o autostiinta. ‘Cerintele’ societatii actuale pentru ca un individ sa fie macar recunoscut ca om actioneaza de multe ori ca si criterii de selectie. Nerespectarea lor la fel de tacita duce la dezapropriul mediului, al prietenilor/cunoscutilor ori chiar al familiei de provenienta, de aceea este foarte puternic si aproape nimeni nu-si doreste sa-l simta. A accepta aceasta lege nescrisa echivaleaza de fapt cu a fi liber de cele mai multe ori! Si, posibil trebuie ‘implinita’ aceasta lege, in sensul de a avea “strictul necesar”, dar ramanand tot la latitudinea societatii ce inseamna acest ‘strict’!! Si, daca ma inclin in fata permanentului “simt al realitatii”, pot comenta ca nu mai mult, pentru ca altfel nu mai este vorba despre iubire! Nu mai mult cat de a nu mai sti de tine, nu mai mult de a nu mai sti pentru ce faci toate acestea; nu mai mult ca sa nu faci mecanic ceea ce trebuia sa faci din si pentru iubire, uitand chiar scopul, pentru ce cauti sa agonisesti, caci nu mai mult de a sti ca inainte de a ‘agonisi’ iubirea, trebuie s-o daruiesti! Altfel, devine ceea ce in economia de piata se cheama cerinta fara oferta de altfel si-ai putea sa ceri mult si bine in acest caz, chiar de-ai incerca sa ‘fortezi'.  

Societatea actuala centrata pe consumism, se intampla intr-adevar sa ‘automatizeze’ mecanismele sub/inconstiente ale indivizilor, ei centrandu-i aiurea pe lucruri materiale, mai ales ai acelor indivizi ce nu se mai intreaba “pentru ce?”, permanentizand astfel in mod tacit legea ei centrata pe a verbul “a avea”! In momentele noastre constiente toti fara de exceptie depistam ca este ceva in neregula, vazand ca ne epuizam si nu ne traim viata sub imperiul acestui verb. “A fi” vedem de foarte multe ori ca trece in subordinea verbului “a avea” de unde rezulta si foarte multe pseudo-atasamente. Acest lucru inseamna ca daca in viata un atasament normal pentru o persoana reprezinta afectiune, iubirea si chiar dependenta fata de ea in functie de cat de autonoma este persoana ce depinde de o alta. Si totusi, chiar si atasamentele firesti intre doua persoane cu acelasi grad de autonomie (desi este indoielnic acest fapt, pentru ca mai mereu exista unu' intr-un cuplu care iubeste mai mult decat celalalt!) mai au si un aspect negativ ce-l voi comenta ulterior. Ori posibil ca unul mai mereu isi catara problemele pe celalalt ca pe un copac? Sper ca nu intotdeauna!!  

 

Prima conditie a iubirii

Cu alte cuvinte trebuie sa am anumite cunostinte specifice pentru ca sa iubesc, cum sa iubesc si de ce anume trebuie sa ma feresc pentru a o aduce la indeplinire iubirea. Chiar de a sti pentru a evita influentele negative ale societatii actuale. Nu pot zice ca iubirea nu se gandeste, nu se planifica, nu se pregateste, nu pot zice nici macar ca atunci cand gandesc despre ea nu mai iubesc pentru ca ar fi strict doar vorba de legea inimii, caci exista de fapt o interinfluentare permanenta intre gandire si iubire, avand ca justificare prima simplul fapt ca aleg ceea ce-mi place! Cunoastem legatura dintre afectivitatea si ratiune, pentru ca suntem fiinte strict rationale prin care ne separam de alt regn animal. Trebuie sa stiu inainte de orice ca iubirea este o arta!! Iar la fel cum ma pregatesc pentru orice aspect al vietii, dupa cum ar fi o profesie, tot la fel trebuie sa ma pregatesc si pentru ea. Dar in primul rand trebuie sa devin constient de aceasta necesitate. Ori nu pot sa devin constient daca deja am perceptia ca, ajungand astfel la prima conditie de a deveni chiar si numai constient de necesitatea iubirii pentru mine insumi, pentru semeni si pentru lumea intreaga si ce anume mi-ar trebui sa am ca unelte de lucru in faurirea omului ce trebuie sa fiu pentru a iubi—umilinta!!  

Referinţă Bibliografică:
Indelung rabdatoare, dragostea ... / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 818, Anul III, 28 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!