Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 586 din 08 august 2012        Toate Articolele Autorului

ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
„Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare”–  
Georges Clemenceau  
Zilele acestea mi-am amintitde un tablou care mi-a plăcut când am vizitat Muzeul National de Artă al României, tabloul pictorului de Octav Băncilă, intitulat „Încurcat în socoteli”. Un şcolar în faţa unei table pe care este scrisă o înmulţire: 249 x 87. Şcolarul este descurajat,stăpânit de un sentiment de neputinţă, de neîncredere în sine,este depăşit de problema unei înmulţiri cu atâtea cifre!!, lasă capul în jos. Dacă ne gândim, este reacţia corectă a unul suflet curat, care preferă să nu scoată nici un cuvânt, evidenţiindu-se neputinţa dar totodată sinceritatea copilului.El nu încearcă să fabuleze sau să mintă. El este onest. Desigur se simte detaşat emoţional de ceea ce se întâmpla cu el faţă de ceilalţi colegi din clasă. Pe de altă parte, de vină poate fi învăţătorul şcolii care nu a ştiut să-l înveţe, sau capul bietului băiat care nu a putut pricepe! Ce va face în viitor? Probabil învăţătorul va avea mult de muncit cu el spre a nu rămâne repetent, a nu părăsi clasa… Dar ceea ce ne interesează este reacţia corectă a copilului, şi în general a tuturor copiilor, de a fi incapabili să înţeleagă minciuna sau perfidia oamenilor, iar când se izbesc de ele, li se pare că cei maturi văd lucrurile diferit de cum văd ei. Bunul simţ încă îi ghidează pe copii la acea vârstă fragedă, după care intervine educaţia prin care se încearcă a-i face să înţeleagă că trebuie să discearnă între adevăr şi minciună, atenţionându-i totodată asupra repercusiunilor respective. Încurcat în socoteli, bietul copil!  
În zilele noastre, vai!, citesc în ziar, un licean de 16 ani dintr-un cartier bucureştean se dovedeşte a fi cel mai tânăr votant din ţara noastră. Preşedinta secţiei de votare l-a primit cu braţele deschise, se menţionează în articol. I-a luat buletinul şi l-a trecut pe o listă separată, deşi CNP-ul şi celelalte date probau clar vârsta tânărului. Şi biatul a glumit: „N-au ce să-mi facă pentru că-s minor. Am fost la vot pentru că aşa a vrut muşchii mei, că-s mai şmecher. Le-am demonstrat că-s mai deştept”. Iată factorul educaţional al tinerei sau, şi mai tinerei generaţii. De la cine iau exemplu toţi aceşti tineri?  
Despre mizeria oamenilor maturi, incapabili, vanitoşi, nesinceri, mincinoşi, se poate vorbi mult. Când ai în faţă astfel de indivizi simţi că te afli în faţa unor case ruinate, din care cu greu s-ar mai putea reface ceva. Şi te cuprinde sentimentul amărăciunii.  
Să ne amintim de „simpaticul” Ghiţă Pristanda, personajul din piesa de teatru „O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale - comedie realistă de moravuri sociale şi politice, în care este ilustrată dorinţa de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputaţi. Caragiale a satirizat sclipitor incultura, imoralitatea, corupţia şi, până la urmă, prostia omenească. Oamenii politici se agitau şi pe atunci în campania electorală, se iscau conflicte între reprezentanţii opoziţiei - Caţavencu şi grupul „intelectualilor independenţi” - şi membrii partidului de guvernământ - Ştefan Tipătescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu, personaje ridicole prin tot ceea ce spuneau şi făceau.  
Piesa s-a jucat prima oară în 1884. Iată a trecut aproape un secol şi jumătate şi politicienii vremurilor noastre manifestă aceleaşi trăsături de caracter. Se pare că am trăit şi trăim în aceeaşi epocă caragialească, foarte puţin altfel nuanţată. S-au mai mişcat nişte „fluturi”, da, au mai bătut din „aripi”, dar am rămas trăitorii lumii lui Caragiale, o lume acum mai puţin naivă şi mult mai perfidă!  
Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului, este tipul slugarnicului, prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. El este ridicol, „Scrofulos la datorie”, conştient că trebuie să-şi servească şeful, nu din conştiinţa datoriei, ci mai ales dintr-o etică susţinută de interesul personal: „famelie mare, renumeraţie mică, după buget”. Funcţionar servil, încalcă legea din dispoziţia superiorilor. Este dual, arogant sau umil, în funcţie de împrejurări, pendulează cu o şiretenie primitivă având ca scop propriul interes. Lipsit de demnitate şi de coloană vertebrală, se pune bine şi cu Nae Caţavencu în eventualitatea că acestuia i-ar izbuti şantajul; îl „perie” de câte ori are ocazie. Se pretează la mici furtişaguri, ghidându-se după spusele nevestei: „Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă-i tot…”. Comicul situaţiei este ilustrat în scena numărării steagurilor pe care ar fi trebuit să le cumpere pentru a pavoaza oraşul, în cinstea apropiatelor alegeri. Pristanda primeşte bani pentru patruzeci şi patru de steaguri, însă el cumpără numai „vreo paişpce... cinşpce”. Ca să justifice modul de cum „a tras frumuşel condeiul”, Pristanda numără steagurile arborate de câte două ori şi adună greşit, numai ca să-i iasă la socoteală patruzeci şi patru: „Două la primărie, optşpce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci”. Ticul verbal precum cel „curat” frizează prostia, servilismul, făcându-l penibil şi ridicol: „curat mişel”, „curat murdar” etc. Numele său comic (atenţie!) - Pristandasugerează principalele sale trăsături de caracter - servil şi lipsit de personalitate; Pristanda articulat - pristandaua - fiind un joc popular, caracterizat prin lipsa progresului, prin baterea pasului pe loc.  
Oamenii legii din ţara noastră au indicii că numeroase persoane au votat de mai multe ori la referendum şi în ziarele din aceste zile se specifică: „Pentru că referendumul să fie validat cu numărul de persoane care s-au prezentat la urne duminică, ar trebui ca din listele electorale pe baza cărora s-a organizat acest scrutin să dispară 1.374.412 de persoane. La urne s-au prezentat 8.459.052 persoane, ceea ce a reprezentat 46,24% din numărul celor înscrişi pe liste, adică 18.292.514. Pentru ca cei 8,45 de milioane de alegători să întrunească majoritatea celor prezenţi la vot, ar trebui ca numărul total al cetăţenilor cu drept de vot să se reducă la 16.918.102, ceea ce înseamnă că din listele actuale trebuie să se evaporeze 1.374.412 de votanţi.”  
Băiatul lui Băncilă se încurcase la o înmulţire, oamenii noştri maturi se încurcă la adunări şi scăderi. Încurcaţi în socoteli, mai sunt, Doamne! Şi Pristanda le-ar spune: „Grea misie, misia de poliţai... Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile... ”  
De regulă, se spune că „minciuna se consideră o acţiune intenţionată pentru a produce confuzie, a oferi false speranţe, a determina o anume acţiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care serveşte într-un fel sau altul mincinosului”. Sunt minciuni spontane şi minciuni premeditate. Despre minciunile premeditate se spune ca sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare şi de neiertat.  
Capacitatea de a minţi a fost observată de multă vreme în dezvoltarea umană. Toţi filozofii au condamnat minciuna: „Când unul minte, compromite încrederea în societate”.  
Oare nu se poate renunţa la minciună şi la ipocrizie? Şi cum ar arăta atunci societatea noastră? Sfinţii Părinţi ne învaţă că minciuna demonică nu este opusul adevărului ci pervertirea acestuia. Doar cunoaştem celebra deviză folosită în politică „Scopul scuză mijloacele”, atribuita lui Machiavelli. Ori minciuna demonică se pare că se suprapune perfect pe instinctele oamenilor. Iar„oamenii, mai ales în politică, se ghidează nu după nevoi, ci după instincte…” Doar un pic de raţiune şi demnitate ne trebuie pentru a înţelege că scopul nu poate scuza mijloacele.  
Cu numai câţiva ani în urmă scriam despre acest glonţ – minciuna -, din revolverele celor care luptă împotriva adevărului, într-un volum de versuri:  
 
Minciuna stă cu toţi la masă!/ Ne scăldăm toţi în minciuni;/ cu minciuni încercăm/ să ne salvăm/ din încrengătura altor minciuni./ Adevărul nu ne mai este/ demult prieten!/ Ieri învăţam dedublarea,/ obedienţa,/ mimam prostia/ apărându-ne vulnerabilitatea,/ credinţa./ Astăzi,/ minciuna, obrăznicia/ au devenit boli incurabile./ Fericirea - redusă la sex, hrană şi-adăpost./ Animalitate! Falsă fericire!/ Oare din ignoranţă?/ Dintr-un melanj/ de credinţă şi necredinţă?/ „Atotputernicii” repudiază adevărul,/ când sunt descoperiţi/ spun că sunt greşeli reparabile/ perpetuând în necugetări,/ în lipsa de demnitate./ Cu nesinceritatea, şovăiala/ şi născocirile lor,/ pot deveni „nebunii caselor noastre”,/ iar noi ne putem întoarce/ de unde ne-am săturat/ a mai fi.  
 
Vavila Popovici  
Raleigh, Carolina de Nord  
 
Referinţă Bibliografică:
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 586, Anul II, 08 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!