Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



 Încrâncenări hippy şi Cheiul pescarilor din Frisco
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Totuşi, locul cel mai aglomerat şi pulsând de viaţă şi nu doar ca loc de „plimbăreală la plictiseală” rămâne Il Embarcadero, locul de câteva sute de metri de-a lungul coastei glofului unde activitatea artistică în aer liber este intensă, nu ştiu dacă regizată de cineva dar parcă secvenţele „producerii” actului artistic în sine, individual sau de grup, urmează o curgere ritualică şi nu o brodeală pur şi simplu, trubaduri cu chitare, grupuri de mimi care-şi imaginează poziţii decente şi flash-uri ale activităţilor de peste zi, pictori care-şi transmit arta talentului direct pe trotuar şi la cerere, tineri si chiar copii negri a căror însuşire a tam-tam-ului strămoşilor lor africani pare că le curge prin sânge, mici orchestre înşirate din 20 în 20 de metri executând bucăţi muzicale ale unor hituri celebre în toată lumea, muzică country, fără a se amesteca stilurile, unii cu alţii ca sa nu mai înţelegi nimic, şi-au delimitat cu siguranţă spaţiul fonic pentru a nu agresa şi teroriza rătutitor trecătorii, cei care nu sunt doritori o iau pe trotuarul celălalt al bulevardului. Un fel de Lipscani cu mărfuri până-n trotuar, cu ofertă de „3,4,5 bucăţi la 5 sau 10 dolari”, tricouri, baticuri, amulete cu înscrisuri ale oraşului, matricole cu heraldica Repubicii California de-acum 15o de ani şi mai bine, mărunţişuri cu iz de suveniruri ca să nu pleci cu mâna goală, cu pozari sau caricaturişti care „te fac la minut” din câteva tuşe şi-o „tuşită” cum s-ar zice, un hâm mai prelung şi tule-o la următorul peisaj sau pasaj. Embarcadero a fost iniţial un proiect de 150 milioane dolari cu o derulare pe zece ani şi care a urmărit demolarea şi înlocuirea unei porţiuni de drm liber avariat în timpul ultimei mişcări seismice mai serioase, cea din 1989. Câte ceva despre Il Debarcadero prin prisma naturii şi intensităţii “pulsului străzii”, a stării de spirit a populaţiei îndeosebi tinere, faţă de “politica” autorităţilor federale, statale sau metropolitane,, bună sau rea, formele nemulţumirii şi hainele pe care le îmbracă, ecoul şi urmările acestora. Semn că “vulgul” este interesat de orice tip de politică, de chivernisirea banului public, de natura responasabilizării aleşilor, de profilul moral şi civic al acestora dar şi al străzii, care dă îndeobşte “tonul” şi care se raliază primele “avangardei” şi modei, în orice domeniu s-ar produce şi unde se va producâ pionieratul! O “undă” care s-a propagat şi a devenit la mijlocul anilor 60 în aproape toată lumea, o “modă”, cu o capacitate de recurenţă în ziua de azi posibilă - cel puţin anumite simptome îi pregătesc “renaşterea” - este mişcarea hippie, îndeosebi în aceste locuri, deocamdată sub forma contestară şi deloc firavă a “mişcării gay”, care se bucură de simpatii nedisimulate, de solidaritate în diferite straturi sociale, de o legislaţie protectoare, de un cadru adecvat de manifestare şi acces liber la massmedia, cu lideri “charismatici”, cu o “recuzită” pentru manifestări bine întreţinută, cu parăzi “triumfaliste” şi chiar de “oficieri” la Primărie ale legăturilor lor matrimonial-transexuale ... Se spune că San Francisco este locul libertăţilor extreme, în ce mă priveşte de câteva ori fiind în mijlocul lor şi căscând gura, unele exprimări mi-au dat impresia că în aer pluteşte, deloc vag, o înverşunare fără obiect, o aşteptare a ceva încă nedefinit şi a cărei cristalizare se va produce curând, se pot deduce nu numai din atitudinea prea libertină a expresiei vocabularului, a hainelor, a “jucăriilor” şi instrumentelor cu care îşi ilustrează muzical “petrecerile”, tonalitatea înaltă şi piţigăiată a dialogurilor, parcă cineva i-adună la un semnal numai de ei ştiut şi începe sporovăiala ... Păsurile şi gesturile şi le comunică rapid printr-o uitătură peste umeri şi o vorbă schimbată din aceeaşi poziţie, nu mai există răgaz pentru meditaţie când “timpul” se dilată numai pentru unii - se crede, trec direct la “consumul” rapid şi executat lasciv al plăcerii printr-o antrenare otova a corpurilor în mişcare, mici neînţelegeri între grupuri pe care nu le-ai bănui, numai cei dinăuntru pot să le prevadă când, cine şi unde, însă sunt neputincioşi atunci când ele capătă forma directă a violenţei şi bănuiesc că se bucură atunci când sunt solidari şi şi le îndreaptă împotriva poliţiei, a autorităţilor. Acceptarea periferiei într-un top neconvenţional ar fi un comportament josnic, “conformismul n-a adus niciodată nimic bun pentru oameni!” era înscris pe tricourile unor tineri, încearcând să iasă în faţă, pentru a-şi radicaliza poziţiile, motive li se dau cu duiumul şi cel mai abitir şi expresionist mod de a te dezinhiba este “sloganul”, strigat şi scris, pe ziduri cu graffiti sau vopsea, peste afişele oficiale ale municipalităţii, de la un capăt la altul al ultimelor etaje ale clădirilor înalte din downtown, ca să se vadă din orice colţ al oraşului, acum cât am fost acolo şi de un slogan lipit pe “burta” unui balon zburător la o înălţime vizibilă, ăsta era unul de solidaritate cu haitienii din Port-au-Prince, greu loviţi de catastrofa seismică din 12 ianuarie 2010 pe care şi străbunicii lor au “trăit-o” la fel de dramatic aici, în urmă cu peste o sută de ani ... Când în stradă au ieşit porta-vocile şi caii, atmosfera s-a încins, răbdarea şi-a ieşit din “ţâţâni”, dialogul civilizat a fost înlocuit cu “scrâşneala” şi ascuţitul baionetelor, cu “scăpăratul” plachielor, pintenilor şi cărâmbului cizmelor pe caldarâm şi asfalt, mârâitul şi lătratul fioros al câinilor lupi cu botniţe şi ţinuţi deocamdată în lesă, cu dislocarea din caldarâm a pietrelor de pavaj pentru a se opune forţei tăioase a apei împroşcate de tunurile pompierilor, cu scuturi împrăştiate şi bastoane aruncate în capul bine “bumbăcit” al manifestanţilor, cu feţe tumefiate şi însângerate, nasuri sparte ... Ca şi pe continentul european, la francezi, când mişcarea hippyotă nu mai avea în anii aceia o componentă antirăzboinică făţişă a ţarii lor faţă de evenimentele din Algeria şi aici ecoul războaielor americane în Vietnam, Granada se stinseseră de mult, Sadam fusese pus cu “botul pe labe”, în Afganistan şi Irak lupta cu mişcarea de guerilă era departe de a se fi încheiat, tributul de sânge se plătea în continuare scump, contestatarii şi protestatarii aveau şi revendicări civile sau laolaltă: într-o demonstraţia antiNATO în Frisco s-a cerut “Jobs, nor war!” iar demonstranţii aruncau cu sticle incendiare şi pietre smulse din pavaj, distrugeau cu bâtele de baseball vitrine iar poliţiştii reacţionau cu gaze lacrimogene, spray-uri cu piper, gloanţe de cauciuc, tunuri de apă, bastoane. Merseseră şi mai departe, cu “NATO, egal terrorism”(!). În ce priveşte plaja atitudinală în stradă, aici lucrurile erau de natură să te rătutească, unii duceau steaguri alb-albastre de pace, alţii agitau steaguri roşii cu “secera şi ciocanul”, câţiva îşi arătau muşchii de sub tricourile cu chipul lui “Che” Guevarra şi Martin Luther King, simboluri de pe timpul părinţilor manifestanţilor de azi, încă vii în memoria colectivă. Aici marketingul politic şi social mai trebuie să se aplece la finisarea sloganului politic, la adaptarea lui, pentru a-şi preciza clar poziţiile faţă de tot ce se întâmplă,, de evenimente, partide, personalităţi, simpatii sau anateme ... Sloganuri cu mesaje variate, amuzante, afişate sau exprimate în diferite moduri, în locaţii cheie în Parcul Golden Gate, pe Il Debarcadero, în apropierea Primăriei oraşului şi care mergeau de la ofensa înscrisă pe tricouri “Hai sictir!”, la cele adaptate job-urilor şi securităţii muncii, “Ne aşteptăm să plecăm de-aici, cu acelasî număr de degete avute când ne-am angajat!”, unele chiar privind calitatea ei, toate însă reliefând o angoasă existenţială, nesiguranţă şi o dorinţă de schimbare care întârzie să se cristalizeze programatic. Bâjbăielile, trenările, demonstrează nu doar inconsecvenţe ci şi jumătăţile de gând, suficienţa, carenţe ale unui câmp de idei incrongruente, dizarmonice, poate facile şi inoportune. The Embarcadero este acum un bulevard larg în zona portului, amenajat cu zeci de palmieri de o parte şi de alta, debarcadere istorice, apartamente luxoase, minimagazine de desfacere şi artizanat de obiecte deja confecţionate in micro sau care pot fi prelucrate sub ochii tăi la comandă, rafie sau un fel de fir de cânepă sau in sau curele împletite cu ajutorul cărora sunt confecţionate măşti aparţinând culturilor amerindiene, africane, asiatice sau chiar europene, un clop din Oaş pe capul unui negru mi s-a părut o înfăţişare oarecum originală, fără să-i pot însă asocia şi o învârtită şi bătută de pe aceleaşi meleaguri, suprerstatui din gips sau materiale uşoare de culoarea abanosului marcând culturi materiale aborigene din extremitatea Oceaniei, Vanuatu, Tuvalu, sau a celor precolumbiene, aztece, incaşe, etc. Fisherman'warf sau Debarcaderul pescarului este o constantă a activităţii portuare la nivelul unei străvechi îndeletniciri a locuitorilor, pescuitul. Mai multe debarcadere erau la început înşirate cu bărci de toate culorile care aduceau pe malul peştele prins în năvoade, la ostie şi chiar cu undiţele din papură sau trestie sau beţe de pin sau alun iar comerţul se desfăşura simplu, uşor şi rapid. Odată cu creşterea activităţilor industriale poluarea a început să fie resimţită şi în acest sector, comerţul era mai greu de efectuat şi ocolea de regulă debarcaderele. Proiectul pus în practică de municipalitate a relansat pescuitul prin transformarea debarcaderelor şi a străzilor din împrejurimi într-un adevărat port turistic, cu concentrarea unor piese cu caracter istoric din domeniu care face obiectul tezaurizării lor la Muzeul Marinei. Docul pricipal din cadrul debarcaderului este Pier 39, complex înălţat pe două nivele, cu magazine, restaurante, carusel, acvariu din port care prezintă viaţa marină indigenă din California centrală şi de nord. Într-o vizită anterioară din 2005 ne-am desprins de ţărm în largul lui San Francisco Bay de la Pier 39, cu o barcă cu motor acoperită ţintind colonia de lei de mare care populează de câţiva ani această porţiune a ţărmului, cu urlete şi şuierături nazale sinistre şi unduiri băloase şi mirosind a baltă stătută, animale asemănătoare focilor dar şi morselor, fără mustăţile primelor sau colţii de os ai celor de-ai doilea - ca nişte colţi de mamuţi preistorici, aflate totuşi într-o captivitate abia sesizabilă, alături cu un grup gălăgios de fete tinere mexicance în costumele lor naţionale şi cu pălării sombrero ornate cu panglici şi flori multicolore la cordeluţe şi tare isterizate la vederea vietăţilor aparent înfricoşatoare. De pe atunci tânjeam la insula Alcatraz de care am trecut numai că n-am „atins-o”, însă cum se întâmplă de multe ori în viaţă nu este niciodată când îţi doreşti ci când nimereşti... Acvariul din San Francisco se găseşte pe Cheiul pescarilor, lângă Pier 39 unde te îmbarci cu diferite destinaţiui “locale”, ceva dincolo de Golden Gate unde curenţii oceanici puternici pun în pericol navigaţia vaselor mici, dar mai ales între ţărmul nordi şi estic al dealurilor Saussalito ale peninsulei Marin şi respectiv Berkeley, pe adevărata mare interioară care este San Francisco Bay. Acvariul este cu faţa către oraş şi a fost deschis acum ceva mai bine de 10 ani, în 1998. Încă de la intrare un acvariu cilindric te ia în primire, astâmpărându-ţi curiozitatea cu o “infinitate” de peştişori argintii care se “bălăceau” ca într-o “transă” feliată şi grupată compact pentru a evita agresiunea imediată a “mardeiaşilor marini” aşteptând la pândă din orice firidă de bolovani, pietriş, bureţi sau muşchi marini de pe fundul uriaşului recipient circular, apoi înşirate acvarii cu peşti multicolori de mărimi mici şi medii, caracatiţe, meduze fosforescente, toate aflându-se la parter. Sus se merge ca şi la cel din Monterey cu liftul sau scările rulante unde sunt instalate un fel de tunele de sticlă având din orice parte ai privi o privelişte subacvatică de o rară frumuseţe, animale marine care “ţâşnesc într-un vuiet” resimţit prin difuzoare, încoace şi-ncolo se petrec diferite specii de rechini, steluţe de mare, bancuri de peşti argintii, transparenţi sau poate că lumina proiectată să-i pătrundă până la schelete precum razele Roentgen, sturioni, ţipari, puzderie de peştişori multicolori. Tunelele sunt prevăzute cu bandă rulantă pentru ca vizitatorii să vadă exclusiv fauna acvatică dar şi relieful pe care îl populează şi la care s-a adaptat chiar în condiţii de captivitate. Către ieşire, un ghid de-al locului ne îndeamnă spre acvariul lung şi cu o adâncime a apei de până într-o jumate de metru pentru a atinge vietăţile pur şi simplu, rechini şi pui de mare la stadiul de ... pui, bineîţeles, unii încearcă, ceilalţi preferă să admire şi-atât!  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Încrâncenări hippy şi Cheiul pescarilor din Frisco / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 188, Anul I, 07 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!