Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



 Începuturile lecturii şi cum îţi vine pofta de ea ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când prin clasa a doua doamna învăţătoare m-a notat la o dictare cu calificativul „excelent” (sistemul de evaluare fiind de la 1 la 5), de teamă să n-o păţesc cu cei de-acasă m-am pus pe un plâns care a uluit pe dascăl şi a descumpănit evident clasa, cea din urmă mirată că n-auziseră în vieţişoara ei de acest calificativ, unii colegi au pufnit în râs crezând că e vreo înjurătură sau metodă a catedrei de a pune la punct cine ştie ce abateri de la reguli necunoscute până atunci, alţii priveau cu compasiune „martiriul” în timp ce puţini radiau că în sfârşit mi s-a înfundat şi că a fost bine „potcovit talanul”- cu toate că nu mi se potrivea deloc uzuala poreclă, dată îndeobşte cailor închişi în obor sau lăsaţi de către stăpâni slobozi, să pască pe miriştile şi uliţele satului, la adăpostul nopţii ...  
  
Văzând că nu mă opresc din plâns s-a aşezat lăngă mine în bancă, m-a mângâiat pe creştet şi a încercat să-mi explice că „nota” asta este, zicea, ceva de bine, de foarte bine, de peste foarte bine, adică deasupra lui 5 însă eu, nu şi nu, îi dădeam înainte cu râuri de lacrimi adevărate, înciudat că n-am luat ca mulţi (sau puţini?) „cinci-ul pentru premu” şi care dădea posibilitatea beneficiarului să recite straşnic şi cu baritonală intonaţie (la „chermeza din grădina publică” de azi) pe scena pavoazată cu ghirlande de cetină de brad, în prezenţa nelipsită a tablourile dragilor conducători şi a plancartelor cu „traiască pmr şi rpr”, tra-la-la şi tra-la-la ...  
  
Al doilea moment întipărit îm memorie, care m-a apropiat într-un fel de lectură este asociat cu prima fremătare (frământare?) şi indiscreţie (!) culinară care mi-au furnizat sinistre senzaţii tactile, gustul ardeiat foc şi înecăcios al unei linguriţe de muştar cu care mă momise şi păcălise fârtaţii mei dând-o drept dulceaţă de nu ştiu care şi pe care eu, neam de neamul meu, nu o văzusem şi gustasem, darămite să o şi mai mănânc ...  
  
Într-o lume care târa încă vizibil nevolniciile marii conflagraţii, privaţiunea de orice fel era cuvântul de ordine al zilei, cumpătarea era recomandarea autorităţilor iar raţionalizarea era măsura acestora cea mai la îndemână, a părinţilor către odrasle, chivernisirea nu era un moft, gogoaşă sau himeră propagandistică (noile rânduieli abia se înfiripau şi în lumea satelor) iar copiii îşi exibau naivităţile la aproape orice manifestare cu public (uliţe, şcoală, „cască gura” la horă, cete de colindători, cu ursul, cu brezaia, pluguşorul etc), contactul cu altă lume şi ieşirea în lume erau pentru săteni poveşti cu care adormeau seară de seară. 
  
Nici măcar difuzorul nu ne era la îndemână, iar despre televiziune abia câţiva ani buni mai târziu, ne mulţumeam cu lumea văzută prin ochii dascălilor noştri şi lumina cărţii transmisă de ei, dar şi supuşenia clamată a activiştilor de partid cu „învăţătura” şi exaltările lor darwinist-miciurinist-stahanoviste, completate cu fetişuri reprezentând personagii exisente aevea sau măsluite, translatate din spaţiul sovoietic dar şi un românaşi îmbrăcaţi în haine de oţelari, metalurgişti, zeţari sau din lumea rurală, colhonici cu secera pe ogoarele patriei, cu salopetă, cocardă şi tricolor la manifestaţiile Marii Revoluţii din Octombrie pentru a ne deveni pilde de urmat ( Pavel Korceaghin, Ştefan Tripşa, maistru oţelar, erou al ... de la Reşiţa sau Hunedoara, vreun Bozan de-al lui Sahia şi Mitrea Cocor de-al bardului de la Paşcani), la început amestecaţi ca naţii, ulterior discriminaţi, că unii se dovediseră nedemni de calitatea de „avangardişti ai proletariatului”, deviaţionişti, reacţionari şi trădători ... În rest ne mai „mulţumeam” cu câte un Kirov, Oleg Coşevoi, pilotul fără picioare Meresiev, personagiile lui Ostrovski, Şolohov, dar şi de-ai noştri : Bela Brainer, Iosif Rangheţ, Olga Bancic, Filimon Sârbu, Vasile Roaită, Ilie Pintilie şi, îşi făceau cu seriozitate „încălzirea” pentru a intra în arena victoriei sigure a „omului asupra lupilor” dar şi asupra lui Dumnezeu (!) alţii şi alţii şi care mai târziu s-au dovedit că nu era chiar aşa. Dar de unde să fi ştiut noi ce-i cale pe vale !?... 
  
Deci, după ce mi-a tăiat răsuflarea şi aproape că leşinasem, spre a mă împăca şi a ţine numai între noi întâmplarea, fraţii Dobrin m-au cadorisit cu o carte veche (din podul casei rudei lor, neuitata învăţătoare Lucia Lixăndroiu), aproape ferfeniţă, cu nişte poze mari, alb-negru fireşte, care înfăţişau o privelişte dezolantă, cvasiruinată a oraşelor germane după bombardamentele aliate în timpul celui de-al doilea război (Dresda, cel mai lovit dintre ele),. Ruine de la un capăt la altul, ici-colo câte un peisaj ce-ar fi putut fi asemuit cu o încercare timidă de refacere, grupuri împrăştiate ciorchine de oameni cu roabe, târnăcoape, lopeţi, praf, moloz, schele căţărate pe clădirile gata să se prăbuşească ...  
  
După mică mea „apocalipsă”, cadoul care-mi răsplătea tăcerea şi răbdarea în confruntarea la limită cu „otrava din borcan” mi-au deschis orizonturi nebănuite, a declanşat în mine resorturi de care nu m-aş fi crezut în stare, frisonul morţii avusese iată o formă atât de domestică, prietenoasă şi aparent tentantă. Se produsese cumva, pe nesimţite şi negândite, acel flash de licăriri ascunse ce aşteptau să irumpă lumină clară şi neţărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” şi să-i expunem dedesubturile şi întunericul ungherelor care ne ţintuia într-un şir consistent de interogaţii şi răspunsuri. 
  
Auzind eu că pot da de necaz cu o astfel de carte „la vedere”, am „chitit-o”-n pod, era scrisă în germană şi engleză, limbi socotite „imperialiste”(!) şi găseam scuze când ai mei mă observau adesea că urc scara, le spuneam că „dau fân la vacă” sau „iau ouăle din cuibar”, cu toate că găinile aveau coteţul lor şi nici n-aveam vârsta care să-mi fi permis singur să fac pe gospodarul casei. Noaptea îmi „transferam” „literatura conspirativă” „sub sarică”, la lumina slabă a unei lanterne „Elba-Focus” cu care mă mândream şi lângă care dormeam, ca o fetiţă lângă păpuşa ei cea mai dragă. 
  
Al treilea moment care mi-a stârnit curiozitatea de a ştii mai mult despre atâtea câte se petreceau şi zvoneau, îmi va fi stârnit de un contact „exterior”, de o realitate existentă aevea (nu departe de graniţele de vest ale României), încropită într-un melanj ludic al unor băieţandri de ţară la marginea unei seri de sfârşit de octombrie 56, pe o bancă în faţa porţii, când, vorbind fel de fel, nişte „percepţii extrasenzoriale” păreau a se fi năpustit asupra simţurilor, potopindu-le cu o alertă ce se insinua într-o stare de beligeranţă efectivă şi iminentă., pe care n-o declaraseră în nici un fel. 
  
Bieţi ignoranţi, auziserăm că în Ungaria vecină (pentru noi aceasta era „aşezată” imediat „dincolo de culmea Pleaşei, valea Arşiţei şi vărfurile Măgurei sau Tâlvei”, nimerisem doar orizontul, nu şi distanţa!) au intrat tancurile sovietice să pună la punct răzmeriţa de-acolo care ameninţa securitatea „lagărului socialist”, cuceririle revoluţionare ale poporului „frate şi prieten ungar” ... Credeam atunci că ruşii făcuseră un „act de dreptate” pedepsindu-i pe trădători iar mulţi dintre noi coroboram întâmplarea de mai sus cu poziţia complice a unui rucărean de-al nostru de a adăposti în munţi o „iscoadă”, un „duşman al poporului” (simpatizant sau chiar legionar, ţărănist, liberal sau regalist), gest care l-a costat ani buni de închisoare. Alt frison, altă primejdie va „unelti” pentru a-mi străpunge carapacea „lentorii şi pasivităţii”: marele incendiu din Rucăr din 25 martie 1953, la doar trei săptămâni după ce-l bocisem pe „tătucul” Stalin ...  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Începuturile lecturii şi cum îţi vine pofta de ea ... / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 159, Anul I, 08 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!