Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Inaintea Domnului si inaintea oamenilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suntem poate surprinşi de cuvintele lui Solomon, care ne provoacă să ne schimbăm atitudinea faţă de valorile lumii în care trăim şi să ne dăm seama de „vremelnicia” tuturor lucrurilor. Cu toate acestea, cartea Eclesiast se constituie ca un îndemn în a ne apropia de ceea ce este etern şi valabil, de lucrurile spirituale pe care Dumnezeu ni le oferă în dar. Cum am putea să preţuim noi harul oferit în Isus Hristos, cât timp ochiul ne este îndreptat către bogăţie, mintea ne este plină de planuri pentru a face mai mulţi bani, iar timpul ocupat cu alergarea după lucrurile acestei lumi? 
  
Nu vorbim neapărat despre oamenii care desconsideră valorile spirituale, ci chiar şi de cei care deşi mărturisesc o anumită credinţă în Dumnezeu, totuşi viaţa lor dă mărturie despre lipsa lor de preocupare pentru cultivarea a ceea ce în final rămâne. Nu avem decât un timp foarte scurt în pregătirea caracterul pentru veşnicie, un timp care trece foarte repede. Şi atunci ce vom putea prezenta lui Dumnezeu? Bogăţiile pe care le-am strâns? Faima, inteligenţa şi puterea de care am dispus? Toate acestea nu au nici o valoare înaintea Celui care a creat cerurile şi pământul! Tocmai de aceea vom parcurge capitolul 5 din cartea Eclesiast cu scopul de a vedea deşertăciunea vorbirii, nedreptăţii, bogăţiei, lăcomiei şi a altor lucruri ce le cultivăm fără a ne fi de folos. Veşnicia este aproape, dar tu, cum te-ai pregătit? 
  
1.Atitudine şi comportament înaintea Domnului 
  
1.Am ajuns la nişte cuvinte care par mai degrabă un avertisment decât un îndemn de a ne închina cu încredere înaintea lui Dumnezeu. Ce părere aveţi despre versetul 1 „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta”? Înseamnă că trebuie să ne fie frică să ne apropiem de Dumnezeu şi de casa Sa, biserica? 
  
2.Dragi ascultători, ce părere aveţi despre următorul verset (2) „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe”? Puteţi să ne împărtăşiţi înţelegerea dumneavoastră asupra acestei învăţături?  
  
3.Dacă tot ne referim la vorbire, cum rămâne cu ideea de a jura înaintea lui Dumnezeu? Cum înţelegeţi versetele 4-6 „Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. 5. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. 6. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?”. Chiar nu trebuie să promitem nimic înaintea Sa? 
  
4.Dar cum credeţi că se aplică acest principiu general din versetul (3) „Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor”? Oare nu există vise care să vină de la Dumnezeu? Şi mai mult, trebuie să ne înfrânăm tot timpul atunci când vorbim? 
  
5.Şi în continuare, cum se leagă mulţimea viselor de cea a cuvintelor? Cum înţelegem versetul 7 „Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea viselor, nu mai puţin este şi în mulţimea cuvintelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu”? De unde îşi au izvoarele visele şi cuvintele? De ce trebuie să fim circumspecţi asupra sursei viselor şi să dovedim un control deplin al vorbirii? 
  
  
2.Nedreptatea, lăcomia şi bogăţia deşartă 
  
1.Vi se pare normală realitatea descrisă în versetul 8. „Când vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt”? Trebuie să nu ne mai mirăm de nedreptăţile ce se comit pe pământ şi să le acceptăm pasiv? Oare aceasta doreşte Dumnezeu de la noi? 
  
2.Dar despre versetul următor (9) „Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară”, ce părere aveţi? Ce înseamnă ca un conducător să fie preţuit de către supuşii săi şi cum influenţează aceasta nedreptatea ce se întâmplă într-o ţară? Poate un conducător drept să restrângă nedreptatea din ţară? 
  
3.Stimaţi ascultători, cum vi se pare versetul 10. „Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!”? Înseamnă că trebuie să nu ne mai intereseze valorile materiale? Sau este vorba despre a avea măsură în modul în care urmărim dobândirea de lucruri şi valori materiale? 
  
4.Care este paradoxul pe care îl experimentează cei care acumulează bogăţii? Mă refer la versetul 11. „Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănâncă: şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii”? Oare chiar să nu te poţi bucura de ceea ce dobândeşti? Toate acestea să fie pur şi simplu o deşertăciune? Chiar nu putem menţine un echilibru între modul în care ne bucurăm de ceea ce câştigăm şi ceea ce oferim celorlalţi? 
  
5.Cred însă că următorul verset ne oferă o imagine foarte clară asupra atitudinii pe care trebuie să o avem atunci când muncim: 12. „Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă”. Cine câştigă în cele din urmă mai mult: cel lacom şi bogat, sau cel umil dar sincer? 
  
3.Nestatornicia bogăţiilor şi lucrurilor acestei lumi 
  
1.Iată că am trecut la un subiect actual: bogăţia strânsă pe nedrept. Să fie de actualitate versetul 13. „Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor”? Oare este posibil ca acumularea de bogăţii materiale să aducă nefericire? La ce s-ar putea referi acest verset? 
  
2.Stimaţi ascultători, cum vi se pare versetul 14. „Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini”? Este posibil ca un părinte bogat să nu poată să îşi transfere bogăţia copiilor săi? Oare nu într-un fel strângem valori materiale pentru a le oferi copiilor noştri? Putem avea siguranţă că ei o vor duce mai bine prin ceea ce am strâns noi? 
  
3.Cum rămâne cu versetul 15. „Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui”? Vi se pare că există o legătură cu ceea ce este scris în cartea lui Iov? De ce nu putem lua nimic cu noi din această lume? Sau mai bine zis, care ar fi lucrurile pe care le-am putea lua? Să fie caracterul unul dintre acestea? 
  
4.În continuare, cum comentaţi versetele 16-17 „Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit în vânt? 17. Ba încă, toată viaţa lui a trebuit să mănânce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare”? Ce înseamnă să investeşti în lucruri care nu sunt de o valoare durabilă? Sau ce anume ar putea să reziste experienţei trecerii din această lume? 
  
4.Ce este bine pentru om să facă în această lume 
  
1.Să trecem acum şi la lucruri mai pozitive, aşa cum citim în versetul 18. „Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui”. Ce înseamnă să te bucuri de ceea ce câştigi prin muncă? În ce sens această bucurie este partea noastră? Ce înseamnă să menţii un echilibru între muncă şi bucuria de roadele a ceea ce munceşti? 
  
2.Dragi ascultători, ce spuneţi despre versetul 19. „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu”? Ce s-ar întâmpla în lumea noastră dacă aceste principiu ar fi aplicat? 
  
3.Este bine sau rău se ne gândim la faptul că viaţa este scurtă? Ce spuneţi despre versetul 20. „Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie”? Oare este bine să nu ne gândim că trăim doar puţin pe pământ? Sau este vorba despre a nu ne gândi la acest lucru dincolo de ceea ce este rezonabil? Mai precis, fără a ajunge să fim înfricoşaţi de acest gând? Totuşi, ce anume ne poate da speranţă? 
  

Rugăciune de încheiere 
  
Referinţă Bibliografică:
Inaintea Domnului si inaintea oamenilor / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!