Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

În dialog cu o mare stea a muzicii FELICIA FILIP
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt faţă-n faţă cu distinsa doamnă Felicia Filip, celebra soprană de coluratură, cu faimă internaţională, care pe data de 25 Aprilie, la Arenele ROMANE, orele 19,00 va susţine un CONCERT SPECIAL DE PAŞTE, iar anult trecut fiind Preşedintele juriului Festivalului „CRIZANTEMA DE AUR” – Târgovişte 2010, Ediţia XLIII, am rugând-o să-mi acorde un scurt interviu pentru REVISTA „CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI”, la care mi-a răspuns cu deosebită amabilitate. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Stimată domnă Felicia Filip vă rog să-mi spuneţi câteva din impresiile domniei-voastre cu privire la interpreţii care s-au afirmat la concursul „CRIZANTEMA DE AUR” de la Târgovoişte din 2010? Care a fost nivelul competiţiei din momentul preselecţiei până la căderea cortinei peste crizantema nemuritoare „Romanţa”? 
  
Felicia Filip: Ca de fiecare dată m-a surprins, în primul rând, organizarea, fiindcă am fost pentru a treia oară consecutiv la acest festival, şi am senzaţia că fac paşi înainte în povestea „Crizantemei de aur” – şi în momentul căderii cortinei, cum spuneţi dumneavoastră, mă gândesc ce va mai fi şi anul acesta, căci nu văd să fie mai frumos decât a fost în 2010. Iată că de fiecare dată, când mă întorc, şi n-o spun întâmplător, am fericirea să fiu surprinsă că m-am înşelat. Există loc pentru frumosul infinit, şi aici se demonstrează la „Crizanntema de aur”. Oamenii de aici au reuşit în ciuda faptului că trecem printr-o perioadă grea..., făcând eforturi mari, ca festivalul să-şi urmeze viaţa. La ediţia a XLIII-a totul a fost parcă mai împlinit, mai frumos, mai bine organizat, şi pot să afirm cu satisfacţie că au venit mai mulţi concurenţi decât în ediţiile trecute, mai tineri şi mult mai valoroşi. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Dintre concurenţi pe cine aţi remarcat în mod deosebit, şi prin ce s-au dovedit mai valoroşi faţă de ceilalţi din ediţiile trecute? 
  
Felicia Filip: Fiecare în parte a avut ceva de spus, iar calitatea vocii, mişcărea scenică, carisma, prezentarea în faţa publicului, etc. le-a pus în valoare aptitudinile artistice în lupta cu ceilalţi concurenţi. Desigur că voiesc să remarc pe cel ce a câştigat „Marele premiu” – fiind vorba de Sorin Simion Lupu, un artist deja consacrat, un artist împlinit, carea dorit să-şi încerce valoarea şi pe scena „Romanţei” , şi iată că a câştigat. De asemeni pe tânăra cu parfum de crizantemă, căreia i-am dat premiul „Felicia Filip” Natalia Tanisiiciuc, cu un glas frumos, fiind o persoană scenică cu un aspect agreabil şi întradevăr a adus ceva nou, pentru că originea ei este Republica Moldova, care aceşti oameni au în sufletul lor, în plus, parcă o lacrimă mai mare, mai grea, mai strălucitoare decât altele, şi asta se simte în vibraţia din vocea ei. Aceste nume ar fi pe cele care le-am remarcat în mod special, dar sigur că toţi ceilalţi concurenţi, nu numai cei care au câştigat, dar toţi care au participat, (într-un fel mi-a părut rău că nu au existat atâtea premii câţi concurenţi au fost), fiindcă fiecare în parte merita un premiu. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Romanţa, cu parfum de c r i z a n t e m ă, cum dvs. aţi botezat-o, ce reprezintă ea pentru sufletul îndrăgostit de muzică al celebrei soprane Felicia Filip, (Frumos-Frumos, un „F” la pătrat), pe scenă şi în viaţa de toate zilele ? 
  
Felicia Filip: Aş vrea să vă spun, de când m-am născut, în familia mea am auzit melodii foarte frumoase şi, în mod deosebit, romanţe. Nimeni din familia mea nu a studiat, în mod special, muzica. Aşa cum toţi românii suntem sensibili, şi în familia mea, în momentul când ne strângeam cu toţii, vorbeam, ne distram... şi totul se termina în armoniile romanţei.  
  
De ce? Pentru că aşa cum am afirmat: românul este senbsibil, românul este cel ce poartă dorul, acest cuvânt ce nu şi-a găsit traducere şi echivalentul într-o altă limbă sau într-o altă simţire, decât cea românească. Şi aş spune eu că e modul de exprimare imediat al dorului, al împlinirii, al neîmplinirii, al iubirii împlinite, iubirii părăsite, iubirii nermărturisite. Şi acel mod de-a comunica indirect într-un loc miraculos, acolo unde Dumnezeu şi-a sădit cu mare generozitate acea sensibilitate, acea iubire, acea frumuseţe ce se traduce prin romanţă. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Aş dori să aflu care este acel loc mirific unde dumneavoastră aţi copilărit şi aţi îndrăgit muzica, în mod special, romanţa? 
  
Felicia Filip: Drept să vă spun, eu m-am născut în oraşul Slatina, judeţul Olt şi am copilărit la bunicii din partea mamei, într-o comună care se află între judeţul Olt şi Argeş, care se cheamă FĂGEŢELUL, o familie din partea mamei foarte numeroasă, unde de sărbători, în special de CRĂCIUN şi de PAŞTE era tradiţia să ne întâlnim toţi nepoţii. Şi eram... Doamne-Dumnezeule!... câţi de mulţi nepoţi, că ne distram cu adevărat, eram fericiţi. Bunica a fost mamă a zece copii, din care i-au trăit şapte (dintre care au avut câte doi-trei copii la rândul lor), iar păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor m-au marcat pentru tot restul vieţii, fiindcă de pe atunci mi s-a cultivat gustul pentru cântec şi de-a perpetua valorile tradiţionale. Aceste valori fiind sărbătoarea religioasă, religia şi familia. Petreceam sărbătorile religioase în familie, în această minunată familie... cu mulţi, foarte mulţi membri şi cu multe generaţii de la bunici, străbunici (de la vârste de peste optzeci de ani) cu nepoţi şi stră-strănepoţi, până la cele mai fragede vârste (începând de la doi-trei anişori), fiecare pe limba lui, cu puterea, capacitatea şi talentul lui, realizam un adevărat spectacol. Aş putea spune că deja, de pe atunci, s-a conturat prezenţa mea scenică, şi o pot zice fără lipsă de modestie, că eram lider în ceea ce priveşte cântatul, alături de tatăl meu şii un unchi de al meu, fratele tatălui meu, care posedau nişte voci baritonale splendide. Erau nişte oameni mândri şi foarte frumoşi, iar mama mea, şi acum, la 85 de ani, pot să vă mărturisesc: are un glas ca un clopoţel de argint. Şi-a păstrat acea limpezime şi frumuseţe de invidiat, pe care uneori mi-aş fi dorit s-o am şi eu. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Doamna Felicia Filip, care nu este numai solistă, artistă ci şi o talentată poetă, şi în acelaşi timp o adevărtă mamă a Romanţei, aş dori să ştiu cum a apărut „Premiul Felicia Filip” şi „Clubul iubitorilor de romanţe”? 
  
Felicia Filip: Trebuie să vă spun că eu nu sunt mamă, deci nu am copii. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Dar sunteţi o mamă de suflet... cu o inimă de aur. 
  
Felicia Filip: Tocmai de aceea, dincolo de acest lucru nu-mi pare rău pentru că fiecare copil pe care-l îl văd, cu care mă intersectez, şi căruia îi întâlnesc privirea (fiindcă mi se întâmplă tot timpul acest lucru), mă bucură şi văd că răspunsul meu este o iubire neţărmurită pentru aceste fiinţe îngereşti. Atunci, toate aceste minuni pe care le întâlnim, copiii, sunt copii noştri, ai mei şi ai soţului meu. Ne bucurăm de ei şi vedem, de fiecare dată, că aceşti micuţi întind braţele către noi şi ne aruncă o călddură imensă, artificii multicolore, dacă vreţi, stele de lumini şi iubire prin ochi şi zâmbete. Şi atunci, întotdeauna, suntem sensibili şi atenţi că-i vedem cât sunt de talentaţi copiii noştri, ai româniulor, şi încercăm să facem o campanie de ajutorare, susţinere, de punere în valoare a talentelor românilor. Şi pentru că am văzut...atât în ţară cât şi în străinătate este dusă o politică ce nu ne face cinste, şi sunt puşui în faţă numai cei necăjiţi, fiindcă ei trebue ajutaţi, dar numai lucrurile rele (şi care poartă semnătura romnânilor), asta mă supără enorm. Dincolo de o mică majoreitate, se găsesc tineri talentaţi, plini de lucruri bune, care pstrează acele valori de care spuneam, şi poartă, dincolo de orice, ideea că România şi românii sunt o comunitate, o naţiune, un punct pe harta globului care trebuie luat în seamă şi mai ales respectat. Asta facem tot timpul...începând cu paşi mărunţi, trecând prin această ajutorare, punând în valoare şi scoţând în lumină tot ceea ce înseamnă talentat în artă cât şi în cercetare, fiindcă în orice domeniu România este pe primele locuri. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Înţeleg că acest premiu al dumneavoastră „Felicia Filip” este pentru ajutorarea, pentru susţinerea talentelor adevăraţilor ghioceii care ies de sub stratul de zăpadă şi vor vestesc primăvara culturală pe scenele muzicale. 
  
Felicia Filip: De fiecare dată am urmărit pe cei care le-am dat premiul „Felicia Filip” pentru promovarea valorilor autentice. Este deja o tradiţie de foarte mulţi ani. Toţi cei cărora le-am oferit un mod de-a le atrage atenţia că sunt valăroşi, cum să vă zic, şi să aibă grijă de ei; în majoritate au confirmat, au ajuns întradevăr sau sunt în curs de-a fi conştienţi de valoarea mărfii lor, căci au ajuns stele pe firmamentul muzicii. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Câteva cuvinte despre personalităţile cu care dumneavoastră aţi jurizat, şi dacă v-a fost greu să stabiliţi clasamentul concurenţilor? De-a-lungul vieţii am făcut parte din mai multe jurii, şi cunosc bine ce muncă de responsabilitate stă pe umerii juriului, de aceea doresc să aud părerea unui mare specialist în domeniul muzicii. 
  
Felicia Filip: În primul rând aş vrea să spun că am simţit lipsa uni coleg drag, membru al juriului, tradiţional. Este vorba de compozitorul Anton Şuteu, care a plecat în astre, căruia i-am simţit lipsa anul trecut, pentru că el prin extetul ce-l reprezinta dădea o altă culoare, o altă nuanţă acestei mari manifestări ce se cheamă „CRIZANTEMA DE AUR”. Toţi cu cei care m-am întâlnit acum, dacă vreţi, au fost un grup, un buchet de valori care şi-au susţinut argumetele, şi ne-a fost întradevăr foarte greu să alegem câştigătorii, pentru că valorile au fost apropiate. Spuneam la conferinţa de presă că pentru noi au fost situaţia asemănătoare cu aceea în care se află un sportiv de performanţă, a cărei departajare se face pe linia de sosire la milisecunde de către cronometrul neiertător. Un sportiv, ca şi un artist, se pregăteşte foarte, foarte mult pentru un campionat olimpic, mondial sau european, balcanic, etc. şi pentru o miime de secundă n-a reuşit să urce pe podium. Vă daţi seama ce luptă strânsă se dă pentru a învinge? Cam aceasta s-a întâmplat şi cu participanţii la Festivalul de ROMANŢĂ de la Tâtrgovişete, pe care noi a trebuit să-i alegem pe cei mai buni dintre cei foarte buni. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Spuneţi-ne câţiva dintre remarcabilii dumneavoastră. parteneri de jurizare, care au format această echipă? 
  
- Aş începe cu Florin Georgescu. De ce încep cu el? Pentru că el a fost colegul meu de conservator. Am fost colegi de ani, şi pot spune că vieţile noastre, de la începu, dacă vreţi, s-au întâlnit, intersectat, fiindcă cinci ani de ziele am fost parteneri de conservator, de facultate. Iar în momentul în care l-am văzut pe scenă, când a avut recitalul a doua seară, am revăzut „frumosul nebun” talentatul cel cu o voce celestă. Este un minunat artist care reuşeşte de fiecare dată să ardă, să dea totul, şi să transmită. El face să vibreze aerul, înflăcărează totul în jurul lui, dă lumină şi aduce veselie în sufletele acultătorilor. În momentul când este pe scenă se înâmplă un miracol: întinereşte, devine un june prim, şi toată lumea este a lui; are puterea de-a o lua de la început, îi dă siguranţa şi acel bun gust al artistului de geniu, credinţa în Dumnezeu... care, tot timpul este cu noi, se citeşte pe faţa lui. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Aş face o mică paranteză, fiindcă, aţi afirmat de mai mullte ori câ în momentul când susţineţi recitaluri ... în jurul dvs. simţiţi îngerii păzitori care vă apără de rău. Aceşti îngeri vin de undeva din infinit, din lumea celestă şi coboară prin intermediul unei antene intergalactice în sanctuarul credinţei noastre în Iisus Hristos, vin alături de noi în sala de speclacol, suntîngerii păzitori care vă ajută să triumfaţi? Cum explicaţi această revelaţie a dumneavoastră? 
  
Felicia Filip: Nimic nu este întâmplător, şi trebuie să vă spun că acum patru ani am fost invitată într-un recital la Târgovişte, tot la „CRIZANTEMA DE AUR” , iar în anul următor când am venit invitată ca Preşedinte al juriului, o doamnă din public a venit la mine cu un plic în care erau fotografii şi mi-a spus: „Doamna Felicia Filip, în momentul când eu am făcut aceste fotografii pe toată desfăşurarea festivalului (acum patru ani), singurele poze care mi-au fost pline de altceva, imaginile nu au fost clare, corecte, sunt cele în care dvs. aţi fost pe scenă. Am refăcut filmul, am developat celuloidul, am scos alte poze, fiindcă m-am gândit că e o greşală. M-am gândit că s-a întâmplat ceva. Şi totuşi nu s-a întâmplat nimic”. Doamna voia să spună că în momentul când eu eram pe scenă, toate pozele (fiindcă au fost mai multe poze cu mine), aveau fante de lumini. 
  
M.V.Ghe. Deci erau ca un halou... 
  
F.F. Nu, nu!... Erau lumini în jurul meu... 
  
M.V.Ghe. Ca o constelaţie? 
  
Felicia Filip: Exact! Mi-a mai spus: „...Am vrut să studiez, să văd ce s-a întâmplat, şi luând fiecare poză în parte m-am uitat la ea şi m-am convins, este clar: atunci când eraţi pe scenă, nu-mi găsesc altă explicaţie, se pare că mai era cineva. Erau nişte fiinţe neidentificate, lumini de protecţie, le-aş zice eu, stătea în jurul dumneavoastră”. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Fiind în apropierea Mitropoliei care se află în faţa casei Sindicatelor din Târgovişte... aşa se explică apariţia acestor îngeri care vă apărau nu? Probabil că şi la Arenele Romane vă veţi bucura de protecţia îngerilor, fiindcă în Parcul Carol, lângă Observatorul Astronomic, există o sfântă biserică, da? 
  
Felicia Filip: Exact! Noi suntem o familie credincioasă, şi sunt sigură că în jurul meu am grupuri de îngeri care mă protejează, şi de aceea particip cu mare plăcere la acest „CONCERT SPECIAL DE PAŞTE” alături de colegi dragi cum sunt: MIRCEA VINTILĂ, MIKE GODOROJA & Blue Spirit, MARIUS MIHALACHE, Andreea SOFRON, Ansamblul Truverii, Mihai Bubu CERNEA, Studio M Ballet – corpul de balet de copii al Operei Române, Corul SIMBOL – condus de JAN LUPU. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Sunteţi a doua persoană, după maestrul Gheorghe Zamfirm care-mi spune lucrul acesta. Totuşi credeţi în existenţa acestor fiinţe divine, îngerii protectori? 
  
Felicia Filip: Desigur!... Ştiu, sigur că există comunicare cerească între noi şi bunul Dumnezeu. Îmi asum tot ceea ce fac, fie că e bine, fie că e rău şi le iau pe toate cu responsabilitate, fiindcă ştiu că sunt acţiunile mele mele (voluntare sau nu). 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Sunteţi un om puternic, luptaţi în permanenţă pentru a fi ceea ce sunteţi, eplicaţi-vă. 
  
Felicia Filip: Da. Vorbesc cu mine şi caut să mă cunosc cât mai bine 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Vorbiţi cu „Eul” dumneavoastră, şi-l ascultaţi? 
  
Felicia Filip: Da, aşa este. Şi nu numai atât, încerc de fiecare dată să fac în aşa fel încât să nu deranjez pe nimeni, să nu supăr pe nimeni, pentru că lumea este aşa cum e: sensibilă şi este orgolioasă. Omul este o fiinţă inteligentă... cu bunele şi relele lui, şi de aceea încerc în tot timpul să fac în aşa fel să fie bine. Deci, fiindu-mi mie bine, trebuie să le fie bine şi celorlalţi din jurul meu. Iar faptul că am subliniat că în jurul meu, când cânt, sunt foarte mulţi îngeri, dar şi alături de cei care se găsesc în sălile de spectacol, sau lângă cei cu care cânt pe scenă, este credinţa mea în Atotputernicul Dumnezu. Sunt sigură că au fost şi vor fi cu noi aceşti îngeri păzitori ai omului. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Fiindcă începuseţi de la primele cuvinte să-mi spuneţi despre aceasă „Crizantemă parfumată” de la Târgovişte, ce viitor îi oferiţi, şi sper să ne bucurăm de prezenţa domniei voastre şi în următoarele ediţii. În ce condiţii s-au desfăşurat colaborarea şi participarea organelor culturale şi administrative ale municipiului Târgovişte şi bineînţeles ale judeţului Dâmboviţa?  
  
Felicia Filip: Când am venit anul atrecut la Târgovişte m-a cucerit o replică dată de primarul oraşulu, d-ul Gabriel Boriga. Am vorbit cu dumnealui la telefon, preocupându-mă în mod special de mass-media, fiindcă am înţeles că televiziunile naţionale nu vor fi prezente. La un moment dat, ţinând cont că uneori politicul primează foarte mult; desigur că nu voiam să tulbur liniştea urbei, să deranjez, să viu cu un gest care ar putea vicia oarecum atmosfera, aud de al celălalt capăt al firului vorbele d-lui primar care mă asigura „Doamnă Felicia Filip, să ştiţi că în momentul în care este vorba de Târgovoişte, nu mai contează nici convingerile mele politice, nu contează nimic altceva decât binele acestui oraş”. M-a cucerit prin tinereţea, prin promtitudinea, prin aceste argumente ce le-a susţinut fără nici-o reţinere de-a face totul ca treburile obştei să meargă bine. Prin acest răspuns pe care mi l-a dat, din partea mea a căpătat un mare, mare respect. Şi atunci cred că perspectiva CRIZANTEMEI este optimistă. Aşa cum vă spuneam, de fiecare dată tot ce se face pentru Festivalul ROMANŢEI la Târgovişte, este din ce în ce mai frumos. Sunt surprinsă cât de bine a fost şi sper că va fi. Sunt un om autocritic şi la rândul meu îmi doresc ca totul să fie în ordine. Dar fiind în acelaşi timp şi un critic intransigent, aştept de la cei cu care am intrat în legătură şi lucrez, să-şi facă datoria, să facă lucrurile foarte bine. Ei bine, în cazul dce-l discutăm m-a surprins în mod pozitiv, fiindcă totul a fost bine organizat şi minuţios pregătit. Ţinând cont de faptul că toată lumea trece printr-o situaţie grea, toată echipa, toţi cei care nu se văd în lumina rampei care, într-un fel sau altul, întregesc partea tehnică, aceşi oameni minunaţi s-au ocupat de scenografie, de lumini, sunet, etc. Să nu mai vorbesc de orchestra care a fost extraordinară „ROMANTICII” având la conducere pe minunatul dirijor şi compozitor DAN ARDELEAN care, practic a fost în permanenţă lângă noi. A susţnut de la capăt până la căderea cortinei, cu mare talent şi reuşită toată munca de orchestraţie şi interpretare instrumentală a zecilor de romanţe. Jos pălăria!... pentru aceşti oameni harnici, devotaţi şi îndrăgostiţi de muzică. Pentru muzicienii care au stat de la început până la sfârşit pe scenă, şi au creeat, că te gândeai: „Doamne, de unde mai au puterea, de unde mai au energie şi atâta elan în a interpreta zeci de piese destul de pretenţioase, să nu mai vorbim de orchestraţia care a fost minunată. Tot timpul au ajutat, au sprijinit şi au pus în valoare prestaţia concurenţilor... cu multă dragoste, cu multă sensibilitate. Au reuşit să treacă peste micile neajunsuri care se pot întâmpla din cauza unor inerente situaţii create pe scenă. Când concurenţii nu cântau măsurat, orchestra îi aştepta, le da posibilitatea să-şi continue melodia, iar noi, toate acestea, le-am contabilizat, să zicem, le-am contorizat şi, într-un fel sau altul se adaugă la bogăţia de valoari ce este atribuită acestei formaţii şi a conducătorului ei, director artistic Dan Ardelean, care-i un nume şi va rămâne scrisă o pagină nemuritoare în cartea CRIZANTEMEI DE AUR. Dumnealui nu-şi face simţită prezenţa decât prin actul artistic atât de discret şi onest. 
  
- Ce ne transmiteţi din ocetatea domnească a lui Bucur românilor noştri depretutindeni, care vor citi despre Festivalul de la Târgovişte al ROMANŢEI nepieritoare cu parfum îmbietor de crizantemă, care anul acesta va fi de creaţie şi interpretare şi, nu în ultimul rând, ce le oferiţi spectatorilor domniei voastre luni 25 aprilie la CONCERT SPECIAL DE PAŞTE , la care intrarea va fi liberă? 
  
Felicia Filip: Ceea ce ştiu eu, fiindcă am călătorit şi călătoresc în străinătate, am legături cu foarte multe comunităţi de români de pe mapamond, din Europa cât şi din America; ştiu că oricât de bine s-au realizat cu toţii, cât de mult s-au împlinit, până când vor ajunge în astre, în sufletul dumnealor vor păstra nostalgia şi dorul de acasă. Dorul de aici din Romania, dorul de frumos, dorul de bine, şi prin dumneavoastră vor afla că aici sunt oameni care-i iubesc. Cei care sunt departe de ţară, şi întrun fel sau altul... mi se pare că suntem împreună, pentriu că ROMANŢA, melosul popular, spiritualitatea românească există şi acolo în casele fiecăruia, în sufletele fiecăruia, alături de cântecele prin care-l slăvim pe IISUS HRISTOS..., chiar dacă trăiesc în altă parte decât noi, inima le pulsează de bucurie în acelaşi ritm cu a nostră. Le transmit să fie sănătoşi, generoşi şi să nu le fie teamă, sau să fie jenaţi de faptul că uneori au ochii înlăcrimaţi şi sufletul plin de dor de cei de acasă de aici din România dragă. Îi ştim şi îi înţelegem, şi mai ales îi iubim şi-i aşteptăm de fiecare dată să ajungă din nou acasă, sănătoşi.  
  
Iar la acest concert special de lumină şi credinţă întru Mântuitorul IISUS HRISTOS, îi invit alături de mine şi colegii mei să vină în număr cât mai mare şi vor primi binecuvântarea dumnezeiască, împăcarea, dragostea şi iubirea de-a deveni mai buni, mai toleranţi faţă de cei din jur, fiindcă vor câştiga un dar nepreţuit „PACEA SUFLETEASCĂ” de care avem nevoie în permanenţă. 
  
Marin Voican-Ghioroiu: Vă mulţumes din tot sufletul şi vă aşteptăm cu drag şi la anul... cu buchete mari de crizanteme aurii şi ROMANŢE îndrăgite. Multă sănătate şi putere de muncă. Vom fi prezenţi la Arenele ROMANE să vă ascultăm vocea de aur cu care v-a înzestrat Creatorul ca să ne oferiţi adevărate triluri de privighetoare îndrăgită a românilor. 
  
Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
În dialog cu o mare stea a muzicii FELICIA FILIP / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 110, Anul I, 20 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!