Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

In curand un nou roman - ALMA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
10.  
  
VIZITA 
  
La terminarea cursurilor, cei doi colegi de cancelarie, Aglae Vasilescu si Virgil Panait, mergeau alături liniştiţi spre casele lor. Încercau să reînnoade discuţia întreruptă de terminarea pauzei, lângă fereastra larg deschisă în ciuda frigului de afară. Le venea destul de greu să revină la acele discuţii personale şi de familie, aşa că mai mult dezbăteau noile modificări ale Legii învăţământului. 
  
- Domnule profesor, este inacceptabil ce se întâmplă în ţara aceasta. Nu mai ştii ce ai de făcut domnule cu atâtea experienţe în a conduce o ţară. Fiecare partid sosit la guvernare, face experienţe pe populaţie de parcă am fi cobai domnule. Nu se mai poate suporta aşa ceva. 
  
- Aveţi dreptate doamna Vasilescu. Nu vedeţi la noi în învăţământ? Fiecare ministru numit, vrea el să fie mai cu moţ. Schimbă legea învăţământului din dorinţa de a veni cu ceva nou, nu neapărat şi bun, doar să fie făcut de el sau în timpul mandatului său. Cică pentru reformarea învăţământului. Au schimbat manualele de au ajuns şi viaţa prezentatorilor de televiziune să fie studiată în şcoli, uitându-se adevăratele valori ale neamului românesc şi dumneavoastră ca profesor de istorie vă daţi cel mai bine seama când trebuie să le predaţi elevilor o altă istorie a acestui neam românesc, inventată de către politicienii noii epoci. 
  
- Aşa este, aveţi dreptate. Ei îşi numesc la vârf o conducere politică, însă la bază, cei ce pun în practică dispoziţiile sosite cu scop de reformare, sunt tot cei vechi cu mentalităţile şi legăturile lor. Aleg manualele după cum dă editura mai mult celor care le aprobă. Hm, auzi, manuale alternative! Eu nu prea mă iau după ele. Predau elevilor mei istoria învăţată şi apoi studiată de mine după cărţi scrise de istoricii adevăraţi nu de conţopiştii de astăzi. Îţi vine să turbezi domnule, spuse ea cu năduf, indignată la culme. Termină o facultate pe banii lui tătâne-său şi se prezintă ca istorici domnule iar alţii studiază ani de zile, susţin nenumărate examene suplimentare şi abia sunt profesori de liceu, post obţinut musai prin concurs, nu cum era pe vremuri cu repartiţie guvernamentală. Mie îmi trebuie doar să am tematica din programă, predarea o fac după cunoştinţele mele nu după cartea lor alternativă, de aceea le cer elevilor să fie prezenţi şi atenţi la oră, ce le explic eu despre istoria acestei ţări nu găsesc ei în manualele lor alternative, spuse cu indignare Aglae. 
  
- Şi la mine la fizică este acelaşi lucru. 
  
Ajunşi în staţia de tramvai, Aglae înainte să-şi ia la revedere de la colegul său de cancelarie, i se destăinui parcă cu jenă: 
  
- Domnule Panait, scuzaţi-mă dar tare aş fi vrut să mai discut cu dumneata despre ce am început să-ţi spun în cancelarie, dar acum cum vine tramvaiul... 
  
- Mai sosesc şi altele doamna Vasilescu, nu-i nicio problemă. Putem merge undeva şi discutăm tot ce doriţi. Virgil observase că Aglae nu-l mai lua cu dumneavoastră, că încerca o apropiere, folosindu-l ca pe un confident. 
  
- Nu, nu, nu se cade, se codi ea însă fără tragere de inimă. Dacă ne vede cineva şi apoi ne putem auzi vorbe urâte prin şcoală cum că..., se lamenta ea fără vlagă. 
  
- Nu vă faceţi probleme colega, aceste întâlniri sunt normale şi fireşti în ziua de astăzi. Oamenii se întâlnesc, discută, bea o răcoritoare sau o bere, fără să impacienteze pe cineva. Se vede că aţi dus o viaţă austeră în ultimul timp. 
  
- Da..., mai ales în ultimele luni am încercat şi calea credinţei, crezând că aşa Bunul Dumnezeu îşi va întoarce faţa şi privirea înspre mine şi căsnicia mea... 
  
- Atunci ce ziceţi, mergeţi la mine la o cafea. Stau doar la doi paşi de staţie. 
  
- Vai cum să fac aşa ceva? Domnule Panait dar ce credeţi despre mine? Cum aşa? O făcu ea pe indignata cu toate că abia aştepta această invitaţie sugerată şi în cancelarie. 
  
- Eu cred lucruri bune, dar ce credeţi dumneavoastră despre mine de vă speriaţi aşa de tare? 
  
Aglae încerca să joace un pic de teatru, să pară indignată de această propunere, chiar dacă murea de curiozitate de a-i vizita casa profesorului Panait, despre care auzise că primeşte eleve la meditaţie acasă. “Ce meditaţie o face el cu elevele nu ştiu, că arată tare bine ca bărbat” îşi spunea Aglae în gând. 
  
- Nu se cuvine să merg la un bărbat acasă, mai ales când este şi divorţat. 
  
- Cu ce schimbă aceasta situaţia? Doriţi să discutăm problemele ce vă frământă, ori mergem într-o cafenea, restaurant, unde doriţi, că în parc nu putem din cauza frigului, ori mergem la mine acasă unde nu ne deranjează nimeni şi precis este cald. Vă hotărâţi? mai spuse Panait ca pe un ultimatum. 
  
- Bine... atunci prefer la dumneata pentru câteva minute, nu aş dori să fiu văzută în locuri publice însoţită de un bărbat ne... 
  
- Ştiu. Neînsurat... 
  
- Doar pentru câteva minute, nu mai mult, repeta ea pentru a marca scurtimea vizitei în spaţiu. 
  
- Cât doriţi atâta staţi, eu nu vă reţin mai mult Doamne fereşte. 
  
Cei doi se îndreptară spre strada unde îşi avea Panait casa lui bătrânească de pe timpul când Bucureştiul era considerat încă Micul Paris. Deschise poarta cu cheia, apoi uşa de la intrare. Îşi pofti colega în căldurosul şi primitorul lui living, încărcat cu atâtea amintiri şi mobilă veche ca şi de cărţile din vasta bibliotecă. 
  
Aglae rămase încântată de această încăpere primitoare. Panait manierat din fire şi din educaţie, îi luă musafirei sale haina din blană de nutrie, căciula şi fularul cu mănuşile şi le duse în holul unde avea cuierul. 
  
- Vă rog doamna Vasilescu luaţi loc în fotoliul de lângă şemineu să vă încălziţi. Îl aprind imediat, doar câteva clipe să mă dezbrac şi aprind şemineul, apoi să pun şi de câte de o cafeluţă turcească. 
  
- Domnul Panait, nu trebuie să vă deranjaţi pentru mine. 
  
- Colega, acum sunteţi invitata şi musafira mea, lăsaţi-mă să mă comport ca o gazdă civilizată. La mine nu prea intră femei aşa de des în casă. 
  
- Lăsaţi domnul Panait, nu mai spuneţi aşa, se aude prin şcoală că meditaţi eleve la fizică, la dumneavoastră acasă aşa că... 
  
- Doamnă, eu m-am referit la femei, nu la copii. Elevii vin pentru a învăţa ceva în plus faţă de ce se predă în clasă, nu pentru altceva. Nu fac un secret din acest lucru atâta timp cât o fac voluntar, fără nicio remuneraţie, ci doar pentru ştiinţă. 
  
- Foarte frumos din partea dumitale. 
  
Virgil după ce aprinse gazele în şemineu, merse la aragazul din bucătărie, dar nu înainte de a repeta ritualul cu măsuţa cu rotile, sticla cu vişinată specială marca "Panait"şi două păhăruţe din sticlă de murano, pentru invitate speciale. Ştia că vişinata lui face minuni, dezleagă limba după ce este savurată de o femeie. 
  
- Vai domnul Panait, nu trebuie să vă deranjaţi atât pentru o vizită de câteva minute. 
  
- Aici puteţi să-mi spuneţi Virgil, suntem doar între noi şi nu ne vede şi aude nimeni. 
  
- Vai, cum aşa? 
  
- Simplu. Ca între prieteni şi colegi. Nu ai spus dumneata că îţi sunt ca un frate mai mare? Cum frate nu-ţi pot fi, prieten se poate, aşa că.... 
  
- Bine. Voi vedea dacă reuşesc, rosti ea roşindu-se de ineditul momentului. 
  
- Atunci până se încinge nisipul din tavă, să gustăm această delicatesse speciale, însoţind-o cu un “bine ai venit” în casa mea umilă de burlac. 
  
- Umilă pe naiba, scuză-mă te rog. Umil este apartamentul meu la bloc nu această frumoasă casă boierească. Hm, dar chiar că-i bună vişinata. Este întradevăr cum o numeşti dumneata: delicatesse speciale. N-am mai băut alcool de mult timp. Nu prea obişnuiesc. Doar la ocazii speciale. 
  
- Este o băutură făcută de mine după o reţetă inventată de mine şi acum chiar este o ocazie specială aşa că te rog să serveşti cu plăcere şi încredere deplină în calităţile ei reconfortante. 
  
- Bravo, este delicioasă şi Aglae îşi umezi din nou buzele în băutura aromată, grasă ca un ulei de măsline virgine, stoarse prin presarea la rece. 
  
Căldura degajată de şemineu începu să-şi facă simţit efectul. Aglae după gerul de afară deveni relaxată şi cât Virgil era la bucătărie să pregătească renumita cafea turcească la nisip, începu să studieze încăperea. Cum celelalte uşi în afara celei de la bucătărie erau închise, nu putea să-şi facă o imagine de ansamblu asupra întregii clădiri. Oricum de afară se vedea destul de mare. Era impresionată plăcut de faptul că profesorul Panait în ciuda faptului că locuia singur, menţinea o curăţenie desăvârşită în casă. Nu era genul soţului său care pe unde trecea îşi arunca lucrurile care nu-i mai trebuiau, lăsând pe altul să adune în urma lui. Ochii i s-au oprit pe ghiveciul cu orhideea plină cu flori. Era o frumuseţe. Şi acest lucru a convins-o că gazda sa este un bărbat sensibil şi iubitor de frumos, în ciuda robusteţii sale fizice. 
  
Panait veni cu o altă tavă metalică, ibricul de aramă plin cu cafeaua ce împrăştia în toată casă o aromă de te îmbăta. Turnă cafeaua în ceştile de cobalt, după de puse în fiecare ceaşcă mai întâi câteva linguriţe de caimac. 
  
- Te rog colega să serveşti această cafea pe care nu o găseşti decât în Turcia la adevăraţii cafegii. Cum o cafea turcească merge cu o ţigară turcească, ia şi te serveşte din acest pachet de Camel, chiar dacă nu au filtru. Este o ţigară specială făcută din tutun virgin, tratat după reţete numai de fabricant ştiute. 
  
- Vai colega, mă copleşeşti şi mă răsfeţi. S-ar putea să-mi placă şi să mai vin la dumneata. 
  
- La tine..., încearcă să eviţi politeţurile de la servici, ce poate fi atât de greu? Cu mare plăcere te voi primi de fiecare dată. 
  
Panait îşi aprinse o ţigară şi îi întinse şi Aglaei pachetul să se servească. Aceasta luă o ţigară şi se uita după brichetă dar Panait imediat aduse flacăra brichetei la vârful ţigării ei. Aglae trase cu nesaţ din ţigară şi expiră cu plăcere fumul umplând încăperea cu un miros deosebit de plăcut de tutun fin. 
  
Se simţea bine în prezenţa acestui bărbat drăguţ de care se temuse fără justificare înainte de a-i accepta invitaţia. Chiar era liniştită şi împăcată sufleteşte că a acceptata vizita. Parcă nu mai exista nicio problemă atât de importantă în viaţa sa. Uitase că tocmai acestea au determinat-o să-i treacă pragul casei. Acum nu regreta. Chiar era bucuroasă că a avut “curajul” să o facă. Îl privea şi-l admira. Începea să facă comparaţii între el şi Arthur. Ce avea fiecare mai frumos la el. 
  
Începea să-i găsească soţului său tot mai multe defecte, chiar dacă despre Panait nu ştia mai nimic în afara faptului că este un coleg bun, un profesor la fel de bun şi un bărbat de care se putea îndrăgosti orice femeie. “Doamne, ce-mi trece prin cap de mă gândesc la dragoste? Să-mi fac repede semnul crucii cu limba în gură. Ar fi jenant să o fac cu mâna de faţă cu Panait. Şi când te gândeşti ce cafea şi vişinată bună poate să facă! Oare numai atât? Nu cred” tot vorbea ea cu ego-ul său.  
  
Aglae nu se mai recunoştea. “Unde îmi sunt preceptele religioase? Credinţa că numai Duhul Sfânt poate mântui lumea de răutăţile abătute asupra populaţiei acestei ţări?” se tot întreba ea în continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă şi un bărbat prea arătos pentru ea. Parcă nu mai era Panait Zbirul, profesorul de fizică din liceu. Era o statuie grecească din cea mai fină marmură, însufleţită special de bagheta magică a cine ştie cărei zeiţe antice, pentru a-i tulbura ei liniştea şi mintea.  
  
Aglae îl privea pe Virgil acum cu interes. Îi studia trăsăturile sale rigide, dar totuşi armonios îmbinate. Îi plăcea gropiţa din barbă. Îi venea să i-o sărute. “Ptui Doamne iartă-mă! Ce-i cu mine de îmi trec asemenea gânduri necurate prin cap? Să fie de vină oare licoarea aceasta delicioasă?” 
  
Cum Panait nu uita să fie mereu plin păhăruţul Aglaei şi ea nu uita să-l golească, gândurile femeii alergau pe alte trasee decât cele dorite şi pentru care a venit în casa colegului său. Acum îl studia cum arată fizic. Cum era doar într-un pulovăr alb de angora, putea să-i distingă pectoralii proeminenţi, părul cu început de grisonare la tâmple şi ochii lui pătrunzătorii, dar mai ales buzele cărnoase. “Cum ar fi oare să săruţi aceste buze, sau să te sărute?” Aglae plecată cu gândul pe alte meleaguri interzise ei, nici nu băgase se seama că Virgil îi tot spunea ceva de câteva secunde. 
  
- ...şi doreai să discutăm despre situaţia ta nou apărută în familie, presupunând că soţul tău ar avea anumite relaţii extraconjugale. Referitor la eleva noastră este exclus. Ţi-am explicat şi de ce. Că pot exista simpatii între un artist celebru cum este el şi o adolescentă care îi admira talentul, este posibil dar nimic mai mult, asta garantez. 
  
- Da, dar nu de la asta a plecat totul..., nu ştiu ce să spun acum..., sunt puţin confuză..., mai multe lucruri nu merg în ultimul timp la noi în familie..., tot încerca ea să se detaşeze de gândurile sale indecente şi în contradicţie cu preceptele sale religioase din ultimele luni. 
  
- Tu îi reproşezi doar lui răcirea sentimentelor voastre, dar ţi le-ai analizat vreodată pe ale tale dacă mai sunt aceleaşi? Dacă mai trăieşti cu aceeaşi pasiune întâlnirea intimă care alungă orice nor dintr-o iubire? 
  
- Hi,hi, hi, relaţii intime nu am mai avut de nu ştiu câtă vreme. “Au fost sublime, dar lipsesc cu desăvârşire” ca să citez o replică teatrală. 
  
- Poate şi din această cauză există această tensiune între voi. Scuză-mă, nu vreau să mă insinuez în viaţa voastră de familie, dar îţi spun ca la o soră aşa cum mă considerai în cancelarie, trebuiesc puse în balanţă corect ambele comportamente şi simţăminte. Mai sunt echilibrate? Ai analizat unde atârnă mai multă greutate şi acolo unde lipseşte? Sunt talerele egale? Ce ai făcut să completezi acea eventuală lipsă din partea ta? Eu aşa văd refacerea echilibrului. La mine când acest echilibru nu s-a mai putut reface, de comun acord şi amiabil, am întrerupt o convieţuire care putea deveni o povară şi un chin pentru ambii parteneri. Tu poate vezi lucrurile altfel. 
  
- Da, acum este mai greu să mă pronunţ...  
  
Începu să se gândească de la ce a început această lipsă de comunicare a sentimentelor care au fost atât de intens trăite cu ceva timp în urmă. Încercă să uite incidentul cu lănţişorul când l-a bănuit de furt pentru a-l dărui unei eventuale amante. Această învinuire i se părea şi ei acum absurdă, doar avea suficienţi bani să-i cumpere unul nou nu să-l ia pe al ei. Aici recunoscu că a greşit faţă de el. Poate că era prea legată de acea bijuterie. 
  
Poate calmul lui imperturbabil care îl detaşa de orice problemă neplăcută o scotea din minţi. La începutul căsniciei mergea la aproape toate spectacolele lui, apoi din ce în ce mai rar. Arthur nu mai venea direct acasă cum făcea când mergea şi ea la spectacol şi veneau împreună, uneori după ce petreceau câte o seară la un restaurant select unde serveau cina şi ascultau muzică. Chiar au şi dansat câteodată acolo unde aveau orchestră şi exista ring de dans. Mai erau şi concertele din afara Bucureştiului... Nu mai era mereu sub atenta sa supraveghere şi gelozia născută din teama de a-l pierde o făcea să nu mai aibă încredere în dragostea lui de la începutul căsniciei, chiar dacă nu avea ce să reproşeze comportamentului său, fiind la fel de atent cu ea, îi aducea flori, mici atenţii, o ajuta la menaj... 
  
În tot acest timp cât nu mai erau ataşaţi sufleteşte ca în primii ani de căsnicie, ea nu s-a gândit la un alt bărbat. Era pentru prima dată când se afla acum împreună cu altul şi se simţea bine în prezenţa lui. Ştia că despre ea are o părere bună, ştia că încă este o femeie frumoasă, ce poate fi dorită de orice bărbat, cu părul ei negru care îi încadra trăsăturile frumos creionate, ce scoteau în evidenţă o subtilă senzualitate. Aglae era conştientă că avea un farmec al ei, inconfundabil, accentuat de nişte ochi mari şi luminoşi, înzestraţi cu o privire intensă, curioasă, scrutătoare, aşa cum ştia că în zilele sale bune, era o femeie spirituală lucru dovedit şi în discuţiile libere din cancelaria profesorală. Ce nu ştia ea, era că totuşi Arthur încă o iubea sincer şi de aceea îi accepta toate toanele. 
  
Privindu-şi ceasul de la mână, Aglae se alarmă văzând cât de târziu este. Trecuse aproape două ore de când se afla în casa colegului său şi parcă nu-i venea să mai plece. Avea de gând să mai revină în această încântător de primitoare cameră de burlac. 
  
- Vai cât este ceasul!!! Virgil, trebuie să plec acasă. Mă aşteaptă soţul precis. Avea o listă mare să facă piaţă că aşteptăm nişte musafiri din partea familiei mele duminică.  
  
- Dacă trebuie să pleci, facă-se voia ta. Ţi-am promis că vei sta la mine cât vei dori. 
  
Aglae se ridică destul de greu din fotoliul moale şi imediat Virgil îi întinse amabil mâna să se sprijine. Acea strângere de mână îi transmise un semnal prin corp la care avea de gând să mediteze în linişte acasă. Panait intră în holul unde erau hainele oaspetelui său şi veni cu ele în braţe. O ajută să se îmbrace şi o conduse la uşă. Afară îi întâmpină un crivăţ uscat care îi loviră cu asprime în faţă. 
  
- Îţi mulţumesc Virgil pentru plăcuta după amiază şi găzduire. 
  
- Nu ai pentru ce. Uşa mea rămâne mereu deschisă pentru tine. 
  
- Am să ţin cont de acest lucru. Ne întâlnim mâine la şcoală şi mai vorbim. Acum mă grăbesc. Ne-am luat cu vorba şi uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănuşă pentru aş lua la revedere. Panait i-o sărută galant iar Aglae îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi vechi prieteni care se bucură unul de prezenta celuilalt. Rămas în poartă, Virgil o privea cum se depărtează cu paşii săi mărunţi. Cum era doar într-un pulovăr subţire, simţi tăria gerului şi reveni la căldură gândindu-se la faptul că încă o femeie i-a trecut pragul casei, iar viaţa lui interioară este la fel de săracă ca şi înainte. 
  
Ajunsă acasă Aglae îl găsi pe Arthur citind ziarul.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
In curand un nou roman - ALMA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!