Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

În cer cu Eminescu privind Pământul

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestire onirică de Al.Florin ŢENE 
  
ÎN CER CU EMINESCU PRIVIND PĂMÂNTUL 
  
Din prima zi l-am intalnit pe Mihai plimbandu-se singur 
  
prin Campiile Elizee din dreapta tatălui Ceresc. Totul era alb, 
  
copacii, iarba, raul ce străbătea peisajul, pană şi stelele ce le 
  
vedeam deasupra emanau o lumină alb-argintie. Nu m-a văzut. 
  
Eram in spatele lui şi-l priveam. Făcea un pas el, făceam şi eu 
  
unul. La un moment dat l-am auzit recitand o poezie, după cat 
  
imi aduc aminte scrisă in anul 1880, intitulată Răsai asupra 
  
mea...: „Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa/ Şi reapari din 
  
cerul tău de stele:/ Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!”, 
  
incheiat recitarea Poetul. 
  
– Mihai! Am auzit un glas de femeie ce venea de mai Sus. 
  
Ţi-am dat tinereţea veşnică, ţi-am dat credinţa, deşi o parte destul 
  
de insemnată o aveai. Am constatat citindu-ţi articolele publicate 
  
in ziarul „Timpul”. In ele apărai Biserica strămoşilor tăi. 
  
– Prea sfantă Maria, şi aici simt că nu mi-am făcut datoria 
  
deplină faţă de credinţa mea creştină: „Speranţa mea tu n-o lăsa să 
  
moară/ Din inima-mi-adanc noian de vină; /Privirea ta de milă 
  
caldă, plină,/ Indurătoare-asupra mea coboară”. 
  
– Pentru un pămantean, Eminescule, ai făcut destul. Te-ai 
  
mantuit prin suferinţă. Ba, un poet pe nume Al. Florin Ţene, care 
  
acum se află in spatele tău, a propus Bisericii Ortodoxe Romane 
  
să te canonizeze. Ţie nu-ţi mai trebuie acest rang pămantean, atata 
  
timp cand Dumnezeu te-au uns Serafim pentru a fi inger păzitor 
  
pentru literatura ţării tale. 
  
Inainte de ai răspunde Fecioarei Maria, Mihai a intors 
  
capul spre mine. I-am văzut pe seninătatea feţei un zambet 
  
aproape imperceptibil. 
  
– Prea Sfantă Biserica noastră străbună a creat limba 
  
literară, oamenii ei au sfinţit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi 
  
hieratice şi de stat. Din acel moment trăsătura de unitate a devenit 
  
şi a rămas limba romană şi naţionalitatea... 
  
Am recunoscut in aceste fraze un pasaj din articolul „Cu 
  
timpul au inceput a se recunoaşte...”, publicat in „Curierul de 
  
Iaşi” din iunie 1877, pe care l-am citit şi comentat eu şi prietenul 
  
Eminescu pe o bancă in Copou. Ce vremuri...! 
  
– Serafim Mihai, datorită literaturii scrisă de dumneata, 
  
folosind limba literară modernă la timpul acela de ieri, raportat la 
  
infinitatea timpului şi al veşniciei noastre, Biserica neamului tău a 
  
putut să folosească o limbă romanească curată. 
  
– Aveţi dreptate, Prea Sfantă Maria, am zis eu. 
  
– Da! Şi glasul acela de cristal, cald şi impăciuitor a tăcut. 
  
Mihai s-a intors spre mine şi mi-a intins aripa sa de inger pe care 
  
i-am mangaiato cu mana mea de nou venit. 
  
– Mihai, nu ştiu dacă ai aflat că am propus Bisericii 
  
Ortodoxe Romane să fii canonizat Sfant. 
  
– Aici se află toate ştirile de pe Pămant. Pe mine 
  
propunerea ta mă lasă „Nemuritor şi rece”. 
  
– Am dorit să te apăr prin sfinţire de răutăţile oamenilor. 
  
Te improşcă cu noroi. 
  
– Ştiu, dragă Florine, mai discutam acest lucru, iţi mai 
  
aduci aminte in redacţia „Timpul” din Bucureşti. Iţi spuneam 
  
atunci că acei oameni „Trăind in cercul vostru stramt/ Norocul vă 
  
petrece”... 
  
– Da, da..., l-am intrerupt. Hai să privim spre Pămant, spre 
  
petecul acela mic al ţărişoarei noastre... 
  
– Nu mai sunt ale noastre. Infinitul şi veşnicia sunt ale 
  
noastre. 
  
Apoi Mihai a dat la o parte o perdea ţesută din ioni 
  
incărcaţi cu energia infinitului şi in faţa privirilor noastre s-a 
  
arătat, in toată splendoarea lui albastră, Pamantul. A mai dat la o 
  
parte incă o perdea ţesută din acelaşi material şi ne-a apărut 
  
ţărişoara noastră cu toată istoria ei. A mai dat la o parte incă o 
  
perdea şi a apărut Prezentul. 
  
– Eminescu este cadavrul din debara, l-am auzit pe unul 
  
Patapievici. A fost un beţiv spunea un terchea-berchea, numit 
  
Ianus, avea haine murdare spunea una Raluca Ion, iar poetaşul 
  
Dinescu, in zeflemea, zicea in redacţia „Adevărului”, am şi eu 
  
speranţe că voi călca pe urmele mai tanărului meu coleg, mai 
  
tanăr cu 100 de ani, şi că urmaşii Patriarhului mă vor blagoslovi 
  
cu titlul de sfant. 
  
Vorbele acestea au căzut ca un trăznet peste noi. Albul din 
  
jur parcă căpătase culoarea cenuşie. 
  
– Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!, am auzit vocea 
  
Sfintei Marii venind de undeva de un Sus inaccesibil nici 
  
ingerilor. Era dimineaţă şi la Radio Actualităţi un grup de studenţi 
  
teologi rostea „Tatăl nostru” pe muzica prietenului Eminescu, 
  
Ciprian Porumbescu. Soarele strălucea în fereastră. Începeam o nouă zi. 
  
Al.Florin ŢENE 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
În cer cu Eminescu privind Pământul / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!