Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Expozitie > Mobil |   


Autor: Confluenţe Româneşti         Publicat în: Ediţia nr. 150 din 30 mai 2011        Toate Articolele Autorului

ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Autorul articolului: Hector Martinez Sanz 
  
Prima mea carte suprarealistă a fost „Alice în Ţara Minunilor”. Primul pictor suprarealist: Salvador Dali. A doua carte suprarealistă a fost „Poveste fără sfârşit”. Al doilea pictor: Onik Sahakian. A treia carte a fost “Odiseea”. Cel de al treilea pictor: Baruch Elron. Poate că sună simplist, dar personaje de genul pălărierului nebun donat de Carroll umanităţii sunt, din punctul meu de vedere, unice şi fundamentale pentru a înţelege această lume prin care, câteodată, se pierd artiştii şi scriitorii. Spun „lume” şi greşesc. Ar trebuie să spun „lumi”, deoarece fiecare dintre ei îşi creează propria lumea, cu personajele, peisajele şi legendele ei. Este posibil să îi unim pe toţi într-un întreg numit „Fantezie”, pe care ni l-a lăsat moştenire Ende, unde orice este posibil prin puterea voinţei. 
  
A intra în lumea creată de Baruch Elron înseamnă a primi o gură de aer proaspăt, o răsuflare de viaţă şi o senzaţie de libertate. Universul său, guvernat de o natura feminină şi senzuală, maternă şi frumoasă, păşeşte din minune în minune. Nu sunt, bineînţeles, Alice, şi, totuşi, contemplând aceste opere cred că înţeleg ceea ce a simţit ea când a intrat pe ascuns, o intrusă involuntară şi curioasă, în ascunzişul întârziatului iepure în vestă şi jachetă, frenetic şi cu ceas la buzunar. Dacă m-aş întâlni cu un asemenea specimen şi eu l-aş urma fără vreo urmă de ezitare. De fapt, chiar l-am întâlnit şi l-am urmat. M-a condus la Baruch Elron. Şi acolo există un pălărier nebun care polemizează pe tema timpului şi miroase cu burta în jos flori ofilite. Fiinţe ciudate se ivesc la fiecare colţ, de la foarfeci zburătoare la femei-lebede, de la ochi de vulturi la lumânări umane care îşi consumă timpul, topind ceara corpurilor lor până când se sting, mai devreme sau mai târziu. Printre copacii unui parc călăreşte un straniu Don Quijote şi un încă şi mai straniu Sancho Panza. Ciudat de tineri şi cu trăsături deloc spaniole, poartă ca lance o furcă ţărănească, apăraţi de eterna moară de vânt cu semnul Reginei de Inimă pe poartă sa. Jumătăţi de fiinţe se pierd în propriile umbre, care se dizolvă la rândul lor, lăsând doar nişte cizme, lebede pline de tentaţie şi promiscuitate, care ating graniţa a ceea ce este „corect poetic”, viori şi trompete antropomorfice care sunt complet autonome. 
  
Ne putem gândi că aceste lumi nu sunt reale, nu exista şi nu au nimic de a face cu lumea noastră, a cotidianului. Totuşi, ceea ce Baruch Elron ne arată este că, de fapt, sunt mult mai mulţi pălărieri nebuni printre noi decât acolo, în Fantezie. Moştenirea simbolistă este palpabilă în pictura sa; Elron extrage în mod liric secretele care, mai mult decât a fi ascunse, de fapt nu vrem să le observam, misterele care aparţin mai mult lumii de aici decât celei de dincolo. In mod alegoric, prin metafore succesive, se apropie de ceea ce Moreas numea „idees primordiales” ale spiritului. Trebuie să subliniem, totuşi, că Elron nu se închide în ermetismul francezilor. Mai degrabă, sare către oniric, către libera asociere de elemente unde se figurează un spaţiu de sens, o intenţionalitate dată ivelii prin explozii de lumină care ne atrag atenţia şi pe care le putem interpreta printr-un inconştient interpretativ şi nu prin conştiinţa oarbă cu care trăim în fiecare zi. 
  
In existenţa cotidiană, credem, fără a avea dreptate, ca drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă. Dar, de câte ori nu am avut nevoie de trasarea unei curbe, de un ocoliş? Pictura lui Baruch Elron ne ia de mână şi ne trage în afară a ceea ce numim „realitate” cu scopul de a ne aduce exact în realitatea – fără ghilimele – pe care nu am numit-o niciodată şi care a fost mereu staţia noastră de destinaţie. Mergem de la „real” la minunat, ultimul fiind doar lentila prin care descoperim realul. In America Latină, i-au dat numele de realism-minunat, de Realism Magic. 
  
Aşa cum se întâmplă cu magia care ne atrage cel mai mult, fundamentale sunt mâinile. Acesta este unul din motivele principale. Mâinile care ating şi simt, care mângâie şi strâng, care modelează materia, scriu, sculptează şi pictează, sunt aripile noastre, simbolul voinţei creatoare. Aceste lucruri le predau eu elevilor mei, la ora de filosofie, când se vorbeşte despre procesul de antropogeneză şi dezvoltarea evolutivă a omului: premiul stării noastre bipede, de a ne ţine pe două picioare a fost faptul că, astfel, ne-am eliberat mâinile pentru a putea crea. Baruch Elron oferă un autentic omagiu valorii mâinilor, ajungând până la efectul metonimic de a substitui figurile cu extremităţile lor, mâinile fiind, de multe ori, singura referinţă umana care apare în faţa ochilor noştri. De atâtea ori ni s-a spus că ochii sunt oglinda sufletului, iar acum ne dam seama că, de fapt, sunt mâinile cele care exprima cel mai bine sufletul şi nu doar îl reflectă. Ele compun, interpretează li susţin instrumentele muzicale într-un concert fără sfârşit de corzi şi de vânt, dedicat naturii. 
  
Este vorba de o natură care înfloreşte, se extinde în pictură cu forme feminine pline de senzualitate, cu miez înmugurat înăuntrul şi în afara fiinţei omeneşti, femei de spumă marină cu plete înflorite în care sălăşluiesc libelule, sirene cu harpe sub apă. Seria „Cele 4 Anotimpuri”, strălucire exotică şi erotică, narează etapele vieţii: colorată primăvară, exuberantă, purtătoare a vieţii; vara cea caldă îmbracată doar în albastru marin, toamna care începe să acopere corpul, etalandu-şi plină de mândrie mărul muşcat şi ascuns în mână; iarna, alba şi îmbătrânită, rece şi ingenuă, cu figura pictorului care se autoportretizează la picioarele ei. Natura se schimbă, dar nu îşi pierde din frumuseţe sub pensulele lui Baruch Elron. Alături de ea, demoniacul pictor care le portretizează şi ceasurile în mersul lor cu neputinţă de întrerupt, cu excepţia verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit. 
  
Vorbim de un pictor evreu, pentru care textele sfinte şi frumoasa Ţară a Israelului nu puteau rămâne în afara mitologiei. Moise coboară din Sinai pe motocicletă, poartă căşti sau doar un şal, pentru a-i găsi pe adoratorii de bivoli de aur – banii – văzându-şi de treburile lor pe quads. Timpul trece, drumurile se schimbă, însă Tablele nu pot să o facă deoarece sunt eterne, divine, pentru orice timp, pentru sfârşitul timpurilor. Moise, aparatorul lor, la fel. 
  
In alte ocazii, rămânem indiferenţi sub o umbrelă, ocupaţi cu dragostea, pe fondul potopului, cu autoportret în primul plan, care distruge totul în jur. Adam şi Eva îşi acoperă părţile intime cu bancnote. Vedem Turnul Babel mergând pe mai multe picioare care, în mod sigur, nu ştiu unde se îndreaptă. De data aceasta, nu va pieri din cauza limbilor. Iona este transformat într-un scafandru de submarin târât de valuri pe o plajă, în timp ce faimoasa balenă se îndepărtează. Şi, nu în ultimul rând, Israel! Cu străzile, pieţele, pasajele sale, văzute prin ferestre vechi cu geamuri sparte. 
  
Cei care nu văd arta în universul nostru, cei care cred că magia nu este folositoare – şi nu mă găsesc printre ei - , fără a vedea că magia este de fapt cea care ne aduce la realitate, se pot desfăta cu o serie de opere de pură natură în mişcare, de peisaje impresioniste, unde păsări-foarfeci redevin păsări, rândunici sau sticleţi, unde copacii se replantează în pământ şi florile cresc în pustiuri. Cel puţin, aceştia vor admira măiestria lui Baruch Elron, în faţeta sa cea mai realistă şi până la urmă vor capitula în faţa unui pictor care călătoreşte dintr-o parte în alta, de la Fantezie la Realitate şi de la Realitate la Fantezie, pictorul care îşi are casa pe fiecare ţărm al râului vieţii. 
  
Hector MARTINEZ SANZ  
  
Madrid, Spania 
  
Mai 2011 
  
----------------------------------- 
  
BIOGRAFIE: BARUCH ELRON 
  
Baruch Elron s-a născut în 1934 la Bucureşti. In 1954, continua pasiunea mamei sale pentru artă şi începe să studieze la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, avându-i ca profesori pe maeştrii Corneliu Baba, Ciucurencu, Steriadi, Schweitzer - Cumpăna la pictură, şi Kazar şi Yosef Molnar la grafică. 
  
In anii studenţiei, fiind foarte apreciat, a fost trimis la Moscova, Praga, Budapesta. Deja în 1958, obţinea premiul pentru excelenţă al expoziţiei de la Sao Paulo, Brazilia şi, un an mai târziu, premiul Festivalului Tineretului, la Moscova. In Europa, a studiat ore şi zile în şir, în marile muzee, fiecare trăsătură de penel a marilor maeştri, pentru a-şi însuşi tehnica lor. 
  
După terminarea facultăţii s-a lansat în grafică, făcând ilustraţii de carte şi lucrări publicitare. In 1960, obţinea premiul pentru ilustraţie de carte la Festivalul de carte de la Dresda. Anul 1963 avea să însemne o nouă plecare şi o noua ţară, de data aceasta, cea definitivă, Israel. In 1966, a avut prima expoziţie la Tel Aviv, după care începe şirul lung de expoziţii în toată lumea. Un an mai tarziu deja expunea la New York, în 69 la Montreal, Toronto. In 1974 -75 participă la Târgul International de Arta din Dusseldorf şi din Koln. Intre 1976 – 1983, are mai multe expoziţii personale în Germania, la Koln, Essen, Frankfurt, la Muzeul de Artă Solingen, la Muzeul Gustav Lubke Hamm, la diverse galerii şi mai multe muzee germane.  
  
Pe lângă Germania, este prezent şi în Franţa, Olanda, Austria, Italia, Belgia. In anii 1980-2000 expune mult în Israel, la cele mai prestigioase instituţii de artă din ţară, dar şi în SUA, Croaţia, Cote d'Ivoire, Paris, Bruxeles. Anul 1998 aduce un triumf personal, în ţara naşterii sale, prima sa expoziţie în Romania, la Sala Radio, sub auspiciile Ministerului Culturii. In acelaşi an, Israel îi oferă Premiul Jubileu pentru activitate artistică şi culturală. In 2000, artistului i se oferă Premiul special de Fondul Iancolovici, din Haifa. Opere semnate Elron există în nenumarate muzee şi colecţii particulare din întreaga lume.  
  
In 2006, Baruch Elron se stinge din viaţă, însă opera artistului continuă să emoţioneze publicul prin expoziţiile postume organizate în Israel, Monaco, Franţa, ultima participare având loc în cadrul expoziţiei colective Spirit of Art, din Londra, în martie 2011.  
  
In România, la Iaşi, în 2010, are loc cea de a doua expoziţie Elron. În catalogul expoziţiei poetul Adi Cristi semnalează o notă amară: „Baruch Elron lasă soţiei sale un mesaj testamentar prin care îşi exprimă dorinţa ca tablourile înfăţişând cele patru anotimpuri să fie donate României, şi nu muzeului Luvru care îşi exprimase dorinţa de ale achiziţiona pentru o sumă fabuloasă. După moartea artistului, cele patru anotimpuri continuă să împlinească atmosfera locuinţei văduvei Lydia Elron, în timp ce autorităţile române nu reuşesc să găsească o modalitate de preluare a donaţiei de la Tel Aviv. No comment!!” 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON / Confluenţe Româneşti : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 150, Anul I, 30 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluenţe Româneşti : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Confluenţe Româneşti
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!