Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

IN AJUN DE SARBATORI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O poveste de viaţă, o poveste tristă dar adevărată. Ion este personajul despre care voi vorbii mai jos unul dintre cei doi bătrâni de vârsta a treia, soţ şi soţie despre care am mai scris ziarelor locale şi nunumai. Articolul a fost publicat în luna iulie 2011 având titlul "IERTAREA" iar în alt cotidian cu titlul "O poveste de viaţă". Prezentul articol "In ajun de sărbători" este continuarea acestor articole. Spuneam acolo în încheierea articolului că cei doi bătrîni în prezent se găsesc în România, în ţara lor natală, cu gândul permanent la copiii lor şi mai cu seamă la nepoţii lor pe care i-au lăsat în America. Ei spun că nu aşteaptă nimic de la cei rămaşi acolo, decât o vorbă bună, o vorbă de alinare şi mult aşteptatele cuvinte de iertare îndeosebi din partea ginerelui lor. 
  
Intr-una din zilele ajunului de Crăciun, bătrânul Ion, înpovărat de sărăcia şi necazurile avute în viaţă, porni spre magazinul "PENNY" Market din Nufărul-Oradea să aducă apă de băut - apă plată - în modesta lui căsuţă ce se găsea undeva la marginea oraşului. Ion este bătrân şi bolnav şi fără apa cea de toate zilele nici că se poate. El face de multe ori economie şi la apa de băut pentru că bidoanele cu apă pe care le căra de la Market i se păreau din ce în ce mai grele. 
  
Povestea sa ..........povestea oricărui părinte, luptând cu greutăţile vieţii pentru a-,şi creşte pruncii dăruindu-le din puterea lui. Şi mare este bucuria părintelui când îşi vede copiii rostuiţi, oameni cu carte, învăţaţi şi aşezaţi la casele lor. Numai că, după ce îşi i-au zborul, copiii, prinsi fiind în iureşul ameţitor al materialismului modern - aşa cum arătam în articolele de mai sus - încet............încet îşi aduc aminte din ce în ce mai rar de părinţii lor. Unii dintre ei zboară departe, departe peste ocean, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar printre rândurile scrisorii sau al imelului scris cu lacrimi de sânge. 
  
Aşa păţi şi batrânelul nostru care, ducându-şi cu greu zilele, se simţea din ce în ce mai singur. Sau poate nu era atât de singur. Avea acasă pe soţia sa pe care o iubeşte din ce în ce mai mult. Pentru că iubirea se coace ca un fruct care este mai bun la sfârşit decât în primăvară, verde Curajul pe care l-au avut de a îmbătrânii împreună este mai admirabil ca dragostea fierbinte din primii ani ai răsăritului. Şi mai spune Ion: - "noi nu ştim să iubim, abia la bătrâneţe învăţăm. Poate că şi de asta ne lasă Dumnezeu să îmbătrânim." 
  
Dumnezeu este acela care, indiferent de necazul in care s-ar fi aflat Ion, nu l-ar fi abandonat, niciodată. Nădejdea pe care bătrânul Ion şi-o pune în Dumnezeu este la fel de mare şi de fierbinte precum ruga lui de dimineaţă sau dinaintea fiecărei mese!. Crede cu putere în Domnul!. Simte că, deşi sărac, sufletul lui se îmbogăţeşte pe zi ce trece cu glasul lui Dumnezeu!. In prezent Ion nu mai aude atât de bine vocile oamenilor dar, atunci când tăcerea este profundă aude cântările copiilor ba şi a celor mari care acum în ajun de sărbători fac repetiţii la colinzile pe care le vor cânta în seara şi noaptea de Crăciun. 
  
In dimineaţa aceea............., cerul era senin. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-şi ascundă goliciunea. Frigul era puternic, până şi fumul care ieşea pe hornurile caselor tremura. De frig bătrînul Ion era îmbrăcat cu o haină de fâş îmblănită, purta pe cap o căciulă din lână tricotată de mâinile soţiei sale. Pe sub haina de iarnă purta o vestă grii din lână împletită deasemeni de soţia sa. Ieşind din casă să meargă la cumpărături, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale copiilor care erau cât pe aci să-l dea jos din picioare. "Dar poţi să te superi - spunea el - pe glumele lor, pe veselia şi pe glasurile sunând a clopoţei?. Văzându-i îi trecură prin faţa ochilor imaginile, chipurile copiilor săi dragi de vârsta lor. "Aşa erau şi ei - năstrujnici şi neastâmpăraţi dar, parcă mai respectuoşi şi mai cuminţi."  
  
Ţinând strâns în mâini sacoşele cu cumpărături, păşea încet şi apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puţină teamă, ca nu cumva să alunece şi să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină şi de extrogen, călcând pe o pată unsuroasă, a alunecat şi a căzut lovindu-se rău la un genunche. "Doamne - a exclamat el - cum nu-i aci soţia mea sau vreun copil de al meu să mă ajute să mă ridic şi să-mi car spre casă sacoşele astea care mi-se par din ce în ce mai grele." Nu termină de rostit cuvintele că înaintea sa apăru un Moş Crăciun îmbrăcat în haine roşii de catifea, cu plete şi barbă albă. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate şi căldură. Intinse mâna bătrânului, spunându-i: "Haide tată-moşule, ridicăte". Uimit de o astfel de apariţie, bătrânul întinse mâna Mosului şi se ridică. După ce-i luă sacoşele cu cumpărături, Moşul se oferii să îl conducă până acasă. Pe drum bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiş cu ochii spre Moşul misterios; "Ce minune mai poate fi si asta?".  
  
Mergând în tăcere pe drumul spre casă, bătrânul Ion îşi aminti de vremurile când - în putere fiind - petrecea ziua de Moş Ajun, acasă lângă copiii săi frumoşi. Masa lor era plină de bucate: cârnaţi, caldabosi, friptură de porc şi pui, salate, sarmale, prăjituri şi cozonaci, pălincă, vin şi alte bunătăţi. 
  
Sprijinit de braţul acelui Moş Crăciun bătrânelul nostru a ajuns acasă. Deschise încet uşa de la casă şi bătrânelul amuţise. Odaia era caldă, focul îşi arăta limbile roşiatice prin zăbrelele uşii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăştiind în jur pace si linişte. Masa era gătită ca de sărbătoare şi în jurul mesei, oaspeţi: fiul cel mic, nora şi nepoţelul, prietenii Nelu, Tudor şi Sandu care au venit la colindat şi să ureze acestor oameni, Sărbătoră fericite. 
  
După ce mulţumii Moşului pentru ajutorul acordat, Ion îl petrece până la poartă, îi urează drum bun, după care intră în casă, îşi îmbrătişează oaspeţii, apoi cântă impreună "O ce veste minunată". Ion era fericit cum n-a mai fost demult. Se simţea mai tânăr, mai vioi. Nu-l mai durea nimic şi de rana de la genunche deja uitase. Şi de data aceasta, simţii că mâna celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care ia fost dat să o trăiască. Era umil, nici vorbă de mândrie, dar în sinea lui îşi spunea: "Cine poate îndura bucuria de a i se spune Crăciun fericit şi La mulţi ani chiar în Ajunul marelui praznic al Nasterii Mântuitorului.  
  
In încheiere vreau să spun că aceşti doi bătrâni care se ţin şi astăzi cu drag de mână, constituie un act eroic, este o poveste mai vrednică de povestit decât o mie şi una de nopţi cu poveşti de tinereţe. Cred dragi cititori că, bătrâneţea este un examen pentru toţi cărora Dumnezeu le îngăduie să ajungă până acolo, un examen extrem de greu,de dur şi pe care puţini îl trec cu brio. 
  
Vă doresc un Crăciun fericit şi La mulţi Ani. 
  
Ionel Cadar 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
IN AJUN DE SARBATORI / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 349, Anul I, 15 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!