Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Confluenţe Româneşti         Publicat în: Ediţia nr. 6 din 06 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Imperativul Iertarii (Matei 18:21-35)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Autorul articolului: Crinişor Ştefan, Anaheim, California 

Atunci Petru s-a apropiat de El, si I-a zis: ,,Doamne de cate ori sa iert pe fratele Meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?“ Isus i -a zis: ,,Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. De aceea, Împaratia Cerurilor se aseamana cu un împarat, care a vrut sa se socoteasca cu robii sai. A început sa faca socoteala si i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, si tot ce avea, si sa se plateasca datoria. Robul s-a aruncat la pamant, i s-a închinat, si a zis: "Doamne, mai îngaduieste-ma, si-ti voi plati tot". Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul, si i-a iertat datoria. Robul acela, cand a iesit afara, a întalnit pe unul din tovarasii lui de slujba, care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el, si -l strangea de gat, zicand: "Plateste-mi ce-mi esti dator!".Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, îl ruga, si zicea: "Mai îngaduieste-ma, si-ti voi plati!". Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat în temnita, pana va plati datoria. Cand au vazut tovarasii lui cele întamplate, s-au întristat foarte mult, si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta, si i-a zis: "Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?" si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora. Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau". (Matei 18:21-35)

Iertarea este unul din cele mai obisnuite subiecte de discutie din familiile si bisericile noastre, dar si cel mai problematic, deoarece ne este foarte usor sa vorbim despre ea, dar mult mai greu sa o practicam. 

Personal cred ca multe probleme ce le avem în familii, în biserici si în relatiile noastre sociale s-ar rezolva daca am învata sa ne iertam unul pe celalalt. Lui Satana îi place tare mult când nu ne iertam, pentru ca atunci are ocazia sa-si puna planurile sale în aplicare. Apostolul Pavel descrie foarte bine acest aspect. 

În 2 Cor. 2:10-11 „Dar pe cine iertati voi, îl iert si eu. În adevar, ce am iertat eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, în fata lui Hristos, ca sa nu lasam pe Satana sa aiba un câstig de la noi; caci nu suntem în nestiinta despre planurile lui". 

De ce oare noua crestinilor care am fost iertati de D zeu ne este asa de greu sa iertam pe altii? Raspunsul este simplu: pentru ca a gresi este omeneste, dar a ierta este Dumnezeieste. Este împotriva naturii noastre pacatoase (a firii) sa ierte. Este adevarat, uneori iertam, dar deseori ne punem întrebarea: bine, bine, stiu ca trebuie sa iert, dar de câte ori trebuie sa iert? Care este limita? Când facem asa, procedam la fel ca si Petru care dupa ce aude o predica (Matei 18:15-20) de-a lui Isus despre iertare îl întreaba: "De câte ori sa iert pe fratele meu?" Sunt cel putin doua greseli în întrebarea lui Petru: 

1. Din întrebarea lui reiese ca numai altii îi vor gresi lui, iar el nu va gresi deloc. Noi însa stim din Scripturi de câte ori a gresit Petru, chiar împotriva lui Isus. 

2. A vrut sa stie limita iertarii. Rabinii spuneau ca trebuie sa ierti de 3 ori pe cel ce ti-a gresit, iar Petru a vrut sa arate ca el crede ca de 7 ori ar fi destul, mai ales ca e numarul desavârsit. 

Isus îi raspunde ceva cu totul neasteptat: pâna la 490 de ori. Asta pentru noi pare prea de tot! 

Ce vrea sa spuna Isus? Nu a zis nici exact 490 si nici 491. El a luat doua numere semnificative 7 si 10 si le-a înmultit cu 10. Daca ne gândim realist la cuvintele lui Isus ne vom întreba pe buna dreptate: cine nu poate gresi de 490 de ori? 

Când Domnul Isus a spus aceste cuvinte, El de fapt a vrut sa-i comunice lui Petru ca nu exista o limita a iertarii, iertarea nu este o chestiune de contabilitate, ci de credinta, ea nu are de-a face cu matematica, ci cu mântuirea. Daca esti mântuit ierti neîncetat. Iertarea trebuie sa devina un mod de viata pentru crestin. De fapt Isus a dat acest numar de 490, pentru ca daca totusi cineva ar numara si ar ierta pe fratele lui de 490 de ori, pe când ar ajunge la acest numar s-ar obisnui cu iertarea si nu ar mai avea probleme sa ierte pe oricine. 

Pentru a întelege cât de importanta e iertarea, Isus îi spune lui Petru o pilda despre împaratul si robul ce-i datora zece mii de galbeni. Din aceasta pilda descoperim câteva principii importante referitoare la iertare.

1. Iertarea este deseori singurul mod prin care putem rezolva o datorie sau o problema 

Împaratul si-a facut calculele si a descoperit ca robul acesta îi datora 10.000 de galbeni (sau de talanti). În vremea aceea un om de rând trebuia sa lucreze 1.000 de saptamâni ca sa câstige 1 galben…Va dati seama ca omului nu i-ar fi ajuns 3 vieti ca sa-si plateasca datoria. În banii nostri de azi 10.000 de galbeni este mult mai mult de 10 milioane de dolari. 

Ce putea face împaratul în aceste conditii? Bineînteles, sa-l arunce în puscarie. Aceasta ar fi fost doar o pedeapsa, însa banii nu îi mai putea recupera, chiar daca omul era în închisoare. Spre surprinderea tuturor, împaratul a hotarât sa-l ierte pe rob. 

Este exact ceea ce a facut D-zeu cu noi…datoria ce noi o aveam fata de El era imposibil de platit, dar El nu numai ca nu ne-a pedepsit pentru aceasta datorie, El ne-a iertat. DATORIA PE CARE NOI O AVEAM S-A REZOLVAT DOAR PRIN IERTAREA LUI DUMNEZEU. Trebuie sa recunoastem ca sunt datorii sau probleme pe care nu le putem rezolva în nici un chip decât prin iertare si aceasta deoarece aceste datorii sunt imposibil de platit. 

2. Iertarea ne elibereaza de probleme si ne ajuta sa ne continuam viata – Cineva spunea: Am avut unele conflicte în viata, dar am învatat sa nu port pica pe oamenii care mi-au gresit, ci sa-i iert. Stiti de ce? Pentru ca în timp ce eu sufar de nedreptatea ce ei mi-au facut-o, lor nu le pasa, ei sânt fericiti, poate chiar se bucura de stresul prin care trec eu. A tine pica pe cineva, a nu ierta, înseamna a ne închide pe noi însine într-o închisoare a amaraciunii. 

Împaratul din pilda cred ca a gândit la fel. Avea destule probleme pe cap, mult mai importante decât datoria acelui rob. Ori de câte ori se uita în registru si vedea datoria, avea amaraciune si nu se mai putea concentra asupra altor lucruri mult mai importante. 

Când iert, eliberez un prizonier, iar apoi imediat îmi dau seama ca acel prizonier eram eu însumi. Asadar când am iertat, mi-am facut în primul rând mie un bine si apoi celuilalt. 

3. Iertarea este o obligatie pentru cel iertat 

Robul din pilda a plecat acasa fericit, usurat, si din tot ce i s-a întâmplat îsi aduce aminte doar ca împaratul s-a uitat în registru. S-a uitat si el în registrul lui, dar a uitat sa-l mai copieze pe împarat, adica sa-l ierte pe cel ce îi datora lui bani. Un alt om îi datora lui 100 de lei. Trebuie sa fim atenti ca acel om nu-i datora 100 de galbeni, ci 100 de lei. Este o mare diferenta între aceste doua sume! De altfel suma aceasta era de 600.000 de ori mai mica decât suma ce el o datora împaratului, suma de care el tocmai a fost iertat. În banii nostri cei 100 de lei ar valora aproximativ 20 de dolari. 

Cel iertat de împarat, în loc sa-l ierte pe acest om, îl strânge de gât. Daca ne uitam bine în text vedem ca nici macar nu l-a lasat sa-i explice situatia, ci pur si simplu l-a strâns de gât. Ce trist este ca de multe ori suntem gata sa strângem de gât pe fratele nostru, în loc sa-l lasam sa vorbeasca, sa ne explice de ce nu ne poate plati, sau de ce ne-a gresit. 

Se pune întrebarea: era legal ca acest om sa ceara suta de lei? Da, era legal. Avea dreptate, deoarece erau banii lui, dar nu avea dreptul. Nu era normal însa sa procedeze asa din moment ce lui i s-a iertat de 600.000 de ori mai mult. Noi, cei ce am fost iertati de D-zeu suntem obligati sa iertam. Daca nu iertam, înseamna ca ori nu ne pasa de iertarea ce am primit-o de la D-zeu, ori nu o întelegem. 

Împaratul când a auzit ceea ce robul a facut s-a mâniat si l-a aruncat în închisoare. Ai vrut dreptate, dreptate îti arat! Dragi cititori, nu santeti fericiti ca D-zeu nu ne-a facut dupa dreptatea SA? Nu SÂNTETI FERICITI ca MILA a biruit JUDECATA? Eu personal sunt tare fericit! Vrea D-zeu sa ne pedepseasca neaparat când nu iertam pe semenul nostru? NU! Dar trebuie sa întelegem ca ori de câte ori refuzam sa iertam, noi singuri ne condamnam si intram în închisoare, în camera de tortura a lui Dumnezeu. 

În încheiere, as vrea sa meditam la câteva adevaruri de care trebuie sa tinem seama când vorbim despre iertare: 

1) Iertarea nu trebuie sa fie conditionata – adica nu trebuie neaparat ca cel ce ne-a gresit sa-si ceara iertare pentru ca noi sa-l iertam. Desigur aceasta ar fi ideal, dar nu întotdeauna e posibil. 

Isus prezinta acest caz ideal în Luca 17:4 unde spune ca daca îsi cere fratele iertare, sa-l iertam. Aceasta este iertarea conditionata – Te iert daca îti ceri iertare. Acest fel de iertare se întâlneste si la cei ce nu cred în Dumnezeu. Luca 17: 4 si chiar daca pacatuieste împotriva ta de sapte ori pe zi, si de sapte ori pe zi se întoarce la tine si zice: „Îmi pare rau!" -sa-l ierti. 

Exista în noi dorinta si chiar orgoliul acela ca cel ce ne-a gresit sa vina sa ne faca plecaciuni si sa-si ceara iertare staruitor. Vrem sa-l vedem cum se umileste si vrem ca toata lumea sa-l vada pe el cât de rau e si pe noi cât de buni suntem ca iertam. Dar când facem asa ne asumam pozitia de oameni perfecti si chiar de „Dumnezeu", stim însa bine ca nu e crestinesc asa. 

În Marcu 11: 25 Isus vorbeste despre iertarea neconditionata – iert pe cineva chiar daca nu si-a cerut iertare: „25 si, când stati în picioare de va rugati, sa iertati orice aveti împotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este în ceruri, sa va ierte greselile voastre. 26 Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este în ceruri nu va va ierta greselile voastre". 

Iertarea aceasta neconditionata, oricât de ciudata ni s-ar parea noua este biblica, deoarece garanteaza rugaciunea ascultata. Când ne rugam Tatal nostru spunem "si ne iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri". 

Iertarea neconditionata este practica . E bine sa ne punem niste întrebari care de fapt pot reflecta situatii reale din viata: Daca cel ce ti-a gresit s-a mutat din localitate si tu nu mai stii unde sta? Daca tu te-ai mutat si cel ce ti-a gresit îsi da seama ca a gresit si ar vrea sa-si ceara iertare, dar nu te mai gaseste? Ce vei face? Vei muri si tot suparat pe acea persoana vei muri.Daca cel ce ti-a gresit a murit între timp? Tu vei trai toata viata ta cu durerea ce ti-a pricinuit-o. Daca cineva ti-a gresit si nici macar nu stie? 

Deci cel mai bine este sa ierti neconditionat, fara sa te astepti neaparat sa-si ceara iertare. Împaratul din pilda citita a iertat neconditionat.Omul nu si-a cerut iertare, ci a cerut doar timp ca sa plateasca. 

Iertarea neconditionata este benefica (sanatoasa) – ne scapa de durerea si amaraciunea sufleteasca pe care o purtam în noi atunci când nu iertam. Ne scapa de închisoarea amaraciunii despre care vorbeam. 

b) Iertarea trebuie sa fie definitiva – pentru totdeauna. Este ceva foarte important aici de observat: am fost obisnuiti sa spunem ca trebuie sa iertam si sa uitam. Într-adevar Biblia spune ca "D-zeu arunca în marea uitarii pacatele noastre", dar asta nu înseamna ca El care e Atotstiutor a uitat ceea ce noi am facut. Aceasta înseamna ca El nu va mai aduce împotriva noastra greselile pe care El déjà ni le-a iertat. Dupa ce am iertat trebuie sa nu-i mai aducem aminte celui ce ne-a gresit despre greseala lui. Deseori dupa ce am iertat cuiva ne pomenim spunând: "stiu eu cine esti, nu mi-ai facut tu cutare si cutare, anul trecut?" 

Pasi spre iertare deplina 

Trebuie sa recunoastem ca e foarte frumos sa vorbim despre iertare, dar e asa de greu sa împlinim, e tare greu sa iertam. Sunt de acord, e greu si pentru mine, dar nu e imposibil. Iata câtiva pasi practici pe care trebuie sa-i facem în vederea iertarii: 

1. Gândeste-te ca în comparatie cu ce a suferit Isus, suferinta ce ti a pricinuit-o aproapele tau este mult mai mica. 

2.Aminteste-ti de unele lucruri bune pe care aproapele tau le-a facut pentru tine – daca de 10 ori i-ai facut bine la om si apoi ai gresit cu ceva, omul are tendinta sa uite de binele facut si sa-si aduca aminte doar de greseala ta. 

3. Gândeste-te daca nu cumva persoana ce ti-a gresit a facut-o fara intentie! 

4. Roaga-te pentru cel ce ti-a gresit! 

5. Cauta ocazii pentru a face bine acelei persoane – vei îngramadi carbuni aprinsi pe capul lui (Proverbe). 

6. Încearca sa întelegi motivul pentru care D-zeu a îngaduit sa ti se greseasca. Iosif când i-a iertat pe fratii lui le-a zis: „Fiti fara teama; caci Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negresit, v-ati gândit sa mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul în bine ca sa împlineasca ceea ce se vede azi, si anume: sa scape viata unui popor în mare numar. (Genesa 50:19) 

Noi stim bine ca orice ni se întâmpla trebuie sa fie îngaduit de D-zeu. Asadar D-zeu are un plan chiar atunci când altii mi-au gresit. 

7. Cere ajutorul lui Isus. El cunoaste cel mai bine reteta iertarii. El pe cruce a strigat: Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac! 

Ilustratie: As vrea sa închei acest articol cu o întâmplare ce am auzit-o despre iertare. Se spune ca într-un sat locuiau doi oameni care aveau fermele unul lânga altul. De altfel, acesti doi fermieri erau frati si pamântul l-au mostenit fiecare de la tatal lor. Cu timpul însa s-au certat din niste lucruri marunte si suparati fiind si ambitiosi, nu au mai vorbit unul cu celalalt. 

Dupa câteva saptamâni vitele celui mai tânar au trecut în pasunea celuilalt frate si fratele cel mare nu a mai putut rabda. Ca sa delimiteze terenul dintre ei a sapat un pârâu mare care se scurgea din lacul din apropiere, pârâu care acum servea drept granita între cei doi. 

Dupa câteva zile, la usa fratelui mai mic a batut un om. 

-Sunt tâmplar si caut ceva de lucru... Nu cumva aveti ceva de lucru pe la ferma? 

-O! cum sa nu! Vezi pârâul acela? Fratele meu l-a facut spunând ca nu vrea sa aiba nimic de-a face cu mine. Ei bine, vreau sa-i arat eu lui! Nu mai vreau sa-l vad pe fratele meu când vine cu vitele prin apropierea pamântului meu. Fa te rog un gard înalt de trei metri pe marginea pârâului, ca nu-mi mai trebuie sa-l vad înaintea ochilor. Voi pleca pentru câteva zile de acasa si când vin înapoi vreau sa fie gata gardul. 

-Bine, domnule, i-a zis tâmplarul. 

Fermierul a plecat în calatoria lui, iar tâmplarul nostru s-a apucat de lucru. Dupa câteva zile fermierul a venit acasa si tâmplarul l-a întâmpinat spunându-i ca a terminat lucrarea. Fermierul curios s-a dus sa vada, dar când s-a apropiat, în loc de gard, a vazut un pod frumos si lat peste pârâu. În câteva minute a vazut la mijlocul podului pe fratele sau care cu bratele deschise si cu ochii în lacrimi i-a spus: 

-Tu esti într-adevar un om deosebit! Dupa tot ce ti-am facut, sa construiesti un pod! 

Si au stat amândoi pe pod si s-au îmbratisat împacându-se. Deodata s-au întors spre tâmplar care îsi luase sculele în spate si voia sa plece. Nu pleca, i-au zis ei, mai gasim noi înca ceva de lucru pentru tine, pe aici! 

Tâmplarul a zis: As mai sta, dar mai am atâtea poduri de facut! 

Tot asa si Isus este azi în bisericile noastre, în casele noastre, în societatea în care traim si e gata sa construiasca poduri ale iertarii. Dorinta lui este ca noi sa întelegem imperativul iertarii. Daca l-am întelege si l-am aplica, viata noastra s-ar schimba radical. Asa sa ne ajute Dumnezeu! 

Efeseni 4 :32 Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi, în Hristos. 

Crinişor Ştefan
www.clipa.com 

 

Referinţă Bibliografică:
Imperativul Iertarii (Matei 18:21-35) / Confluenţe Româneşti : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 6, Anul I, 06 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluenţe Româneşti : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Confluenţe Româneşti
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!