Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Maria Diana Popescu         Publicat în: Ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

Ilie Marinescu, psihologul vedetelor din Romania
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
MDP: Domnule Ilie Marinescu, sînteţi pregătit pentru o declaraţie asupra propriei persoane?

ILIE MARINESCU: Atunci când întrebările îmi sunt adresate de un critic literar, cu siguranţă mă bucură acest lucru şi mă onorează în acelaşi timp, cu condiţia să nu fie o declaraţie despre propria persoană, ci mai degrabă asupra personalităţii celui intervievat, deoarece sensul celor două noţiuni din punctul de vedere al psihologului comportă o diferenţă semnificativă de conţinut; la fel şi din puctul de vedere al poetului căruia nu-i scapă semnificaţia celor două noţiuni.

MDP: Borges afirma că toţi artiştii creează în spiritul secolului lor şi că poţi recunoaşte stilul epocii, pentru că se repetă de la un creator la altul. Despre stilul dumneavoastră, despre nota personală care vă îmbogăţeşte universul şi paleta viziunilor poetice, ce trebuie să ştie iubitorul de cultură?

ILIE MARINESCU: Dacă ar fi să merg pe concepţiile lui Jorge Luis Borges, ar însemna ca tot ceea ce creează un autor sau un artist în timpul său istoric, atunci fie va renega trecutul, fie se va teme de viitor, iar creaţiile sale nu ar transcende vremurile şi aici exemplul ales cu Borges nu ar mai fi elocvent, deoarece, acesta chiar dacă nu a primit niciodată premiul Nobel, viziunile sale au străbătut, iată, deceniile, rămânând în conştiinţa oamenilor mai mult decât acela care i-a luat locul pe podiumul premiilor Nobel.
De aceea, consider că un artist chiar dacă este ancorat într-o anumită epocă, opera lui va rezista în timp tocmai datorită faptului că face conexiuni cu trecutul, prezentul sau viitorul. Am ţinut la această precizare tocmai pentru a face referire la viziunea şi stilul meu poetic pe care l-am dorit mai mult, nu să-mi îmbogăţească mie universul, ci să încerc o trezire a spiritelor cititorilor din aceste timpuri. Şi afirrm acest lucru, deoarece poezia chiar dacă în forma şi conţinutul ei reprezintă gândirea autorului la un moment dat, aceasta trebuie să influenţeze neapărat conştiinţele viitoare, chiar dacă maniera în care este scrisă se poate confunda cu ale altor confraţi trecuţi în nefiinţă din alte epoci. Totdeauna încerc în manieră proprie să fac conexiuni atemporale, uneori abia perceptibile de către cititori. Şi dacă tot am amintit de Borges am să concluzionez răspunsul cu un citat de-al său: “Nimeni nu poate şti dacă lumea este fantastică sau reală şi nici dacă există o diferenţă între a visa şi a trăi.”

MDP: De ce psihologie şi poezie şi nu medicină sau teologie?

ILIE MARINESCU: Cele două “îndeletniciri” se întrepătrund atât de bine încât celelalte două ipostaze care mi-au fost refuzate de destin la un moment dat găsesc o corespondenţă semnificativă în viaţa şi opera mea. Pe deoparte, psihologul este un medic al sufletelor, iar poetul prin poeziile sale devine un taumaturg al celor care, fără a apela la psiholog, medic sau preot, găsesc o alinare în poemele care de cele mai multe ori fac trimitere la divinitate.

MDP: Ce defineşte personalitatea dumneavoastră?

ILIE MARINESCU: Prin secolul VI, Boethius afirma că „Persona est substantia individua rationalis naturae”, adică persoana este o substanţă individuală de natură raţională. Definindu-mă şi eu o persoană raţională, consider că trăsăturile de personalitate cele mai pregnante: temperament, caracter, aptitudini şi-au pus amprenta destul de evident asupra mea, toate contribuind într-o măsură mai mare sau mai mică la conturarea personalităţii mele, ceea ce, fără lipsă de modestie, consider că m-au propulsat pe o traiectorie pe care mi-am dorit-o, pentru care am muncit şi pentru care am făcut de cele mai multe ori sacrificii fără ca cei din preajma mea să simtă aceasta. Ceea ce mă caracterizează în mod special făcându-mi propriul portret psihologic aş putea spune că: modestia, bunul simţ, corectitudinea, puterea de muncă, onestitatea şi altruismul. Vedeţi, postura în care m-aţi pus aceea de a mă caracteriza, este o postură destul de incomodă pentru o persoană cu bun simţ pentru că se simte stânjenit vorbind despre propriile însuşiri, deoarece într-un interviu sunt greu de dovedit şi pot fi acuzat de un anumit subiectivism, de aceea doar percepţia celorlalţi poate fi dovada afirmaţiilor mele.

MDP: Ce aveţi în lada cu zestre spirituală, pe cîte cărţi v-aţi semnat cu majusculă?, cum s-a strecurat poezia în existenţa unui psiholog?

ILIE MARINESCU: Când începi să scrii poezie, aş putea spune că spiritualitatea se află la ea acasă şi devine o zestre fără de care nu mai poţi trăi, care te înalţă, te îmbogăţeşte dar care în acelaşi timp începe să-ţi macine fiinţa în modul cel mai plăcut, devine un modus vivendi. Şi pentru ca frământările să prindă contur, le-am aşternut în cele patru volume de versuri, „Maieutica iubirii”, „Oblomovismul sinarhiilor”, „Meditaţii poetice”. „Muguri de stele” şi o piesă de teatru „Traficantul de iluzii”. Pot afirma cu mâna pe inimă, că profesia de psiholog, prin cunoaşterea profundă a sufletului uman a fost cea care m-a ajutat cel mai bine să descopăr arta de a pune în versuri trăirile ce ruinează fiinţa umană. Atunci când dăruieşti celorlalţi ceva din modul tău de a gândi, de a trăi, acea ladă cu zestrea spirituală nu numai că nu se goleşte, ci din contră devine o sursă reală de elevare spirituală.

MDP: Între psihologie şi sociologie există în mod „natural”, o relaţie biunivocă, iar o imagine sistematică asupra fenomenului literar actual se poate construi numai pornind de la această premisă. Dacă ar fi să întocmiţi o hartă, cum aţi haşura publicul iubitor de valoare, dar criza de supraproducţie literară?

ILIE MARINESCU: Cele două ştiinţe nu pot exista una fără cealaltă, ele vin una în completarea celeilalte şi acest lucru a fost foarte bine evidenţiat de Van Bertalanffy prin sistemul său bio-psiho-social, astfel încât nici fenomenul literar nu poate face abstracţie de acest sistem, iar cel care îl ignoră ori nu ştie ce face, ori o face de dragul de a face. Ignorarea acestui sistem sau a unei părţi din el, duce după cum vedem la o criză în ceea ce priveşte calitatea actului artistic, iar din acest punct de vedere, fiind destul de critic (vezi volumul de pamflete şi satire („Oblomovismul sinarhiilor”) atât cu mine cât şi cu cei cărora pot să le evidenţiez carenţele, îmi este destul de uşor să întocmesc o hartă a publicului iubitor de valoare, deoarece numărul acestora este în continuă descreştere, astfel încât harta ar fi prea haşurată; desigur scuze totdeauna pot fi invocate, însă motivaţia este cea care scapă celor mai mulţi din motive uneori obiective, aşa cum se invocă veşnica tranziţie a societăţii de la un regim totalitar la unul, aşa-zis democratic. În loc ca omul să se adapteze unui nou sistem social, se lasă uşor influenţat de ceea ce îi este facil, uşor de diferit, fără a fi nevoit să facă eforturi prea mari pentru a-şi conştientiza propria condiţie. De aceea, această supraproducţie literară eu o percep ca un magazin în care rafturile abundă de produse ieftine, care să satisfacă cerinţele majorităţii cumpărătorilor şi în loc ca aceştia să cumpere puţin şi bun, încarcă al lor coş cu bunuri pe care odată ajunşi acasă constată că le fac mai mult rău decât bine. Aşadar, trebuie să învăţăm să facem selecţia a ceea ce dorim să consumăm, tot la fel ca şi într-o relaţie, nu poţi să te îndrăgosteşti de cineva pe care nu-l iubeşti.

MDP: Într-una din numeroasele emisiuni v-am auzit vorbind cu egală satisfacţie despre poezie şi despre fiul dumneavoastră, Alexandru. Cît la sută poezie, cît psihologie, cît viaţă privată?

ILIE MARINESCU: Încercaţi să pătrundeţi acolo unde este greu de pătruns, însă numai faptul că am onoarea de a răspunde unei personalităţi la fel de tenace, mă determină să răspund cu aceeaşi sinceritate cu care m-aţi abordat. Făcând un joc de cuvinte aş putea spune că poezia vieţii mele este fiul meu Alexandru. El este generatorul puterii mele creatoare pe toate planurile, el este cel care mi-a dat puterea şi tăria de a merge pe acest drum atât de sinuos, dar de pe care culegem acum roadele împreună. El este singura fiinţă care îmi ştie cu adevărat şi bucuria şi tristeţea şi zâmbetul şi lacrima. Lui îi datorez totul deoarece, iubirea pentru el este prima de sub Divinitate. Din acest punct de vedere, când am afirmat că îi datorez fiului meu totul, este pentru faptul că mi-a permis şi m-a înţeles, că pentru a fi un bun psiholog sau pentru a crea versuri ce sper să dăinuie în timp, trebuie să faci anumite sacrificii, ori cel sacrificat a fost chiar el, timpul de care l-am privat în orele de studiu sau de creaţie sunt procentele ce am încercat să le egalizez cât am putut de bine şi sper că am reuşit!

MDP: Putem vorbi despre o cultură la modă, precum o modă vestimentară, caz în care avem de-a face cu un „social” mediocru, care acceptă uşor manipularea?

ILIE MARINESCU: Eu cred că putem vorbi de o modă a culturii şi nicidecum de o cultură la modă, de aceea mediocritatea este la cote alarmante, pentru că oamenii se lasă uşor manipulaţi şi trec destul de greu prin filtrul raţiunii produsele culturale, ce se oferă spre deliciul celor interesaţi de venituri facile. Pentru mine personal, cultura ce nu se demodează este doar ceea ce reprezintă calitate, şi când mă refer la calitate, mă refer la exprimarea în artă, în cultură. Cu cât rafinamentul exprimării este mai mare cu atât calitatea se evidenţiază şi este generatoare de modă. Chiar dacă există o cultură care poate satisface orice gusturi, nu tot ceea ce este la modă este şi bun sau frumos. Privind din această perspectivă personală, socialul va fi cu atât mai puţin mediocru cu cât va respinge produsele aşa-zis la modă.

MDP: Observînd creaţiile multor contemporani, gîndindu-mă, de pildă, la Wagner care a incitat la măreaţă megalomanie, la fel ca alchimia sau hegelianismul, mă întreb, cum ar putea poetul/artistul de azi să creeze, fără a friza incomodul şi vulgaritatea, atît de prezente şi, culmea, acceptate, ca artă timpului nostru?

ILIE MARINESCU: Aţi adus în discuţie mari creatori de valoare şi sunt nevoit să spun că aţi atins o coardă sensibilă sufletului meu, deoarece sunt un mare consumator de muzică clasică şi filosofie. Dacă tot aţi adus vorba de Wagner, mergând pe filonul artistului de azi, consider că toţi dar absolut toţi, ar trebui să fie căutătorii Marelui Graal şi să ignore vulgaritatea, însă din nefericire, cei care se cred „creatori moderni cu orice preţ” sunt un cancer vizibil al societăţii şi ce-i mai grav că sunt destui care rezonează cu acest tip de cultură. Creatorul care iubeşte cu adevărat arta, poate cu uşurinţă să sfideze aceste producţii şi în ceea ce mă priveşte consider că am ales calea cea bună, de aceea încerc în poemele mele să aduc cititorului, iubitorului de poezie acea lume mirifică ruptă de vulgul cotidian.

MDP: Ca poet şi scriitor, puteţi renunţa la cîştigul metodologic adus de viziunea lui Goldman asupra artei, aceea de conciliere a psihologicului cu sociologicul, sau subscrieţi la compromisul propus de Arnold Hauser, întemeiat pe imposibilitatea de a concilia esteticul cu sociologul...

ILIE MARINESCU: Nu am să mă raliez la viziunea lui Arnold Hauser, nu pentru că este român, ci pentru că viziunea lui Goldman este mai aproape simţirii mele de psiholog, care consideră, aşa cum am afirmat şi mai sus, că nu poţi rupe socialul de psihologic, pentru că arta se adresează socialului în ansamblul său şi nu numai unui grup restrâns de admiratori sau iubitori de frumos; asta în măsura în care doreşti să schimbi ceva în mentalitatea şi conştiinţa cetăţii. În momentul în care esteticul este rupt de social, se ajunge inevitabil într-un punct critic din care este greu să revii, deoarece numai esteticul este cel ce dă fundament şi schimbă cu adevărat în bine viaţa noastră.

MDP: A devenit cultura, arta în genere, un fel de business ?

ILIE MARINESCU: Indiferent cât de mult iubim cultura şi arta, creatorul modern, cel care îşi dedică întreaga existenţă unui crez artistic, ar trebui tot la fel de bine să ducă o viaţă onorabilă, însă lucrurile stau cu totul diferit decât modul în care ne dorim şi gândim. Normal ar fi ca din creaţiile sale omul modern şi în speţă creatorul român să ducă un trai decent însă este vitregit de acest deziderat deoarece, creatorul nu are timp de business şi de cele mai multe ori se găsesc „oameni de bine” care se ocupă de promovarea operelor sale şi profitul, în loc să ajungă la cel care a dat viaţă şi a asudat asupra creaţiei sale, ajunge pe mâna acestora. Gândiţi-vă doar la faptul că din vânzarea unei opere de artă, oricare ar fi aceea a unui autor, acestuia îi revine un procent de 8 la sută. Vi se pare normal? Este o problemă reală, căreia, eu, personal, i-aş găsi o rezolvare, însă nu la mine sunt frâiele culturii. Dar,, cum artistul este caracterizat de bun simţ şi modestie, preferă să-şi continue opera dincolo de interese mercantile, fiind conştient de rolul pe care şi l-a asumat.

MDP: Recent v-aţi întors din America, cum este percepută literatură românească dincolo de ocean? Care a fost obiectul deplasării dumneavoastră?

ILIE MARINESCU: Am să încep cu a doua parte a întrebării. Am fost invitat de o parte din comunitatea română din Chicago să-mi prezint cărţile, astfel că am putut participa la festivalul românilor de pretutindeni, desfăşurat în localitatea Niles, lângă Chicago, şi la alte evenimente culturale. Dacă vorbim de percepţia literaturii române dincolo de ocean, atunci trebuie să ne referim doar la percepţia celor care fac parte din comunitate, pentru că dincolo de aceasta, în mediile americane literatura românească răzbate foarte greu sau deloc; nu există. Am vizitat mai multe librării americane şi nu am văzut nici un titlu românesc sau un autor român pe rafturile librăriilor şi asta mi se pare destul de trist, în condiţiile în care avem reprezentanţi culturali în USA sau persoane care se ocupă de promovarea literaturii româneşti în străinătate. Un alt aspect demn de remarcat este acela că, în cadrul comunităţii a început constituirea unor biblioteci cu autori din ţară, literatură veche, cărţi princeps. Aici mi-am adus şi eu umilul aport cu câteva volume de versuri. Desigur, frumos ar fi ca autorii români să fie cunoscuţi de americani, altfel nu vom ieşi din conul de umbră. Personal am cunoscut o distinsă doamnă americană, prietenă cu familia fostului preşedinte american Gerald Ford şi trebuie să vă mărturisesc că după ce i-am oferit volumul meu de versuri tradus în limba engleză, „Muguri de stele”, mi-a mărturisit că nu încetează să-l asculte zi de zi (volumul fiind însoţit şi de un CD audio, cu vocile unor mari actori ai teatrului românesc printre care George Mihăiţă, Ion Lucian, Adriana Trandafir etc), ceea ce mi-a confirmat credinţa că putem reuşi doar dacă avem şi voinţă. Totul depinde doar de noi ce facem şi cum facem.

MDP: Putem vorbi despre o presă culturală corectă şi echidistantă?

ILIE MARINESCU: Cu siguranţă nu pot împărtăşi această opinie, deoarece la noi în ţară totul se desfăşoară în funcţie de grupuri de interese, sau „găşti”, astfel încât să fii promovat ca începător şi nu numai, în ale scrisului sau alt gen de artă este o adevărată sinucidere. Personal, am trecut prin aceste furci caudine şi dacă va fi cazul voi da şi nume pentru că mă simt un spirit liber şi nu fac artă în funcţie de interesele cuiva. Chiar dacă nu sunt înregimentat într-un grup anume, prefer, aşa cum spuneau stoicii, să am mai mulţi admiratori decât adepţi la creaţiile mele. Având tangenţe bune de câţiva ani cu presa din ţară, cu mass-media în general, cunosc bine acest fenomen, de aceea mi-ar trebui un spaţiu amplu să pot dezbate această temă. Tocmai de aceea, marii oameni de cultură nu sunt cunoscuţi sau cunoscuţi de un public restrâns, pentru că nu alimentează interesele anumitor grupări constituite uneori ad-hoc, ca şi cum în ţară ar fi doar o mână de oameni care fac artă.

MDP: Ce lucruri vă sînt consubstanţiale din viaţa aceasta?

ILIE MARINESCU: Tot ceea ce fac consider că se încorporează într-un sincretism perfect, mulat pe credinţele mele de zi cu zi, pe ceea ce încerc să fac, fără a deranja aproapele. Şi pentru că suntem în registru unui dialog cultural, aş aminti în acest context vorbele unui mare artist, Corneliu Baba, care spunea: „Nu vă pierdeţi vremea cu fleacuri. Puneţi-vă în faţă ţinte mari. Chiar dacă nu le atingeţi, măcar aţi ostenit pentru ele. Şi asta valorează cât o reuşită”. Iată consubstanţialitatea modului meu de a face lucrurile.

MDP: Trăim rupţi unii de alţii, învîrtiţi de roţile descentrate ale morilor de vînt politice şi sociale. Ce e de făcut?

ILIE MARINESCU: În atare situaţie, cel mai bun lucru, din punct de vedere psihologic vă vorbesc acum, este acela de a încerca să ne păstrăm echilibrul psihic, să nu cădem uşor pradă tentaţiilor de orice fel, să trecem prin filtrul raţiunii tot ceea ce ni se oferă şi mai ales fiecare dintre noi să încerce să facă lucrurile cât mai bine, în funcţie de aptitudini şi să avem o atitudine pozitivă chiar şi în faţa acestor vicisitudini ale vieţii. Vorbind însă despre cultură, consider că este singurul liant care poate repara fractura dintre indivizi, singurul mod în care societatea, în ansamblul său, se poate identifica cu spiritul înaintaşilor şi cu sentimentul că aparţinem unei culturi milenare.

MDP: Şi-a abandonat intelectualul român misiunea istorică?

ILIE MARINESCU: Ca şi psiholog, am anumite percepţii legate de statusul intelectualului român şi prin prisma faptului că datorită multor emisiuni la care sunt invitat, am avut ocazia să cunosc o serie de intelectuali, care dintr-o lehamite generalizată în societate, se simt izolaţi, neajutoraţi şi de aici rezultă neimplicarea lor, deşi în birourile lor de lucru, fac şi desfac idealuri de care cei puşi să cârmuiască destinele naţiei nu ţin cont, astfel încât aportul lor la evoluţia societăţii este unul invizibil şi neînsemnat. Nu poţi ieşi în lumea mare, în lumea civilizată decât cu acele minţi ascuţite, cu cei care fac ceva pentru ţară, iar fondul nostru genetic abundă de astfel de personalităţi, însă cum spuneam mai devreme, este un fel de rotire de cadre scoase la înaintare, mereu alţii dar totdeauna aceiaşi.

MDP: Simt un mare dezgust pentru lumea literară de astăzi, pentru mizerabilii şi pornografii boemelor literare, premiaţi şi susţinuţi de instituţiile statului.. Dumneavoastră?

ILIE MARINESCU: Trăiesc acelaşi sentiment de frustrare şi mă feresc să folosesc cuvinte licenţioase, când constat, la fel ca şi dumneavoastră, că în literatură sunt promovaţi, premiaţi, adulaţi cei care au dat condeiului conotaţiile cele mai obscene. Este şi motivul pentru care am acceptat acest interviu, deoarece am considerat că doar aşa poate cu o floare se mai face primăvară. Să ai o atitudine critică în aceste vremuri, este ca şi cum stând pe marginea unei prăpastii, să contempli în linişte orizontul, fără să-ţi dai seama vine unul din spate şi te împinge în prăpastie, fără să-şi dea seama că aceştia se salvează prin aripile invizibile ale spiritului lor cizelat. Cam aşa stau lucrurile cu cei care dorind să exalte prin frumuseţea interioară, sunt târâţi fără voia lor în aceeaşi mocirlă şi confundaţi cu cei care deja sunt murdari.

MDP: Mai putem vorbi în aceste vremi de cvasi-debusolare despre desăvîrşirea unui model cultural românesc, la nivelul scriitorului, al operei sale, dar şi la nivelul celui care consumă „produsul cultural” numit literatură?

ILIE MARINESCU: Personal, încă nu mi-am pierdut speranţa şi consider că încet, încet vremea debusolărilor va trece şi cultura, în ansamblul ei, va intra pe un făgaş normal, iar efortul dumneavoastră de a scoate în evidenţă aceste sincope din artă este dovada că încă se mai poate repara ceva. Tot ceea ce trebuie făcut este ca oameni ca dumneavoastră şi ca mulţi asemenea dumneavoastră să nu abandoneze crezul interior şi să facă front comun împotriva “miticilor” şi cu siguranţă cititorul sau consumatorul de frumos se va mula după aceste tendinţe. A ni se scoate mereu în faţă idei de geul că “asta se cere” cum fac mediile în masă, este dovada de netăgăduit că sunt interese absconse care au darul de a ne duce pe un drum greşit.

MDP: Ce proiecte îşi aşteaptă de la dumneavoastră rînduire şi exprimare pe masa poetică?

ILIE MARINESCU: De regulă îmi place să vorbesc despre lucruri pe care le-am făcut deja. Proiectele sunt frumoase, multe şi multiple, însă cine îmi va garanta realizarea sau finalitatea lor? Abia după ce se împlinesc pot vorbi despre ele, însă cum întrebarea a fost directă, am să vă spun că peste câteva zile îmi voi lansa cel de-al cincilea volum de versuri cu un titlu ce vi-l spun în premieră pentru că deja are BT şi CIP-ul Bibliotecii Naţionale, se numeşte „Poeme de suflet hyperborean” şi sper să fie un succes aşa cum am avut şi cu celelalte volume de versuri. Trebuie să mărturisesc faptul că editarea acestui volum se datorează editurii „Living stone”, care, spre deosebire de alte edituri care refuză tipărirea de poezie pe motiv că „nu se vând”, aceasta a avut curajul să-mi editeze volumul, mai ales că au iniţiat un proiect cu o colecţie de volume de poezie intitulată „Dor” şi eu sunt primul care voi deschide această serie de tipărituri. Sper să-mi ajute Dumnezeu să ajung acolo unde mi-am propus, pentru că doar credinţa mea mi-a deschis porţile evoluţiei în plan spiritual şi nu numai.

MDP: Vă rog, în final, formulaţi o întrebare la care aţi dori să răspundeţi şi nu am fost inspirată să o adresez…

ILIE MARINESCU: Recunosc faptul că şi postura de a pune întrebări este la fel de dificilă. Am să încerc totuşi în final să mă gândesc la o întrebare al cărui răspuns sper să îl pot da într-un interviu viitor. L-aş întreba pe psihologul-poet Ilie Marinescu, dacă fericirea reprezintă un scop în sine, un ţel sau o iluzie?

Maria Diana Popescu în dialog cu Ilie Marinescu, psihologul vedetelor din România  
Referinţă Bibliografică:
Ilie Marinescu, psihologul vedetelor din Romania / Maria Diana Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 93, Anul I, 03 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Diana Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Diana Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!