Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Ikebana-Calea florilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ikebana – Calea florilor 
  
(Reportaj care a primit Premiul I la Festivalul Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar & Magda Isanos”, Ediţia a-XIV-a, 1-2 mai 2009, secţiunea: Reportaj literar) 
  
Expresie a sensibilităţii şi gingăşiei, florile au un limbaj aparte, un limbaj codificat. Ele ne vorbesc fără cuvinte dar mesajele, exprimate prin culoare, parfum şi delicateţe, conţin simboluri înţelese doar de cei ce iubesc florile cu pasiune. Şi, nu există fiinţă umană care să nu se sensibilizeze în faţa unei flori sălbatice sau cultivate. De-a lungul istoriei omenirii, ”floarea”a fost reprezentată în blazoanele princiare, sigiliile împărăteşti sau în „ordinele” cavalerilor precum trandafirul în Ordinul Rosacrucienilor, floarea de măr la români ( floare prezentă în colinde: ”florile dalbe, flori de măr”), crizantema la japonezi... Florile sunt pline de viaţă şi prospeţime, vrăjindu-ne prin culoare şi miros. 
  
La români, floarea este simbolul feminităţii, la ţară, mai nou şi la oraş, ferestrele caselor şi balcoanele sunt împodobite cu muşcate, simbol al afecţiunii, al dragostei şi tandreţei.  
  
Japonezii au acordat florii o atenţie deosebită, considerând-o a fi un microunivers - crizantema este o floare sacră; în anul 1876 a fost fondat „Ordinul Crizantemei” de către „Împăratul Mutsuhito”- frumoasa panglică roşie cu marginile violet era conferită doar prinţilor. Tradiţiile, simplitatea firească, spiritualitatea şi credinţa acestui popor misterios, au fost premisele dezvoltării unei culturi unice în lume. Cu un caracter al extremelor, unde gingăşia s-a împletit cu duritatea, niponii au dezvoltat o cultură ce are ca simbol ” fragila floare de cireş” şi „katana”, teribila sabie ascuţită a samuraiului. 
  
Shintoismul, vechea religie a Japoniei, a acordat o atenţie deosebită naturii. Potrivit acestei credinţe nestrămutate, „Kami”(spiritele) locuiau în copaci, cascade, stânci, munţi influenţând atitudinea japonezilor vizavi de ele. Poporul se purta cu respect faţă de aceste spirite care locuiau în bobul de rouă, în fulgul de nea sau în fulgere şi ploaie şi care le aduceau protecţia. De fapt, credinţa în spirite, în locurile sacre, în divinitatea care se putea manifesta oricând şi sub orice formă, este comună tuturor popoarelor lumii.  
  
Credinţa în „kami” este încă vie la sensibilii japonezi. Şi azi, se mai aduc ofrande în templele shinto, ramuri ale arborilor consideraţi sacri precum arborele „tamagushi”. Pentru japonezi, oglinzile vechi, arborii seculari, săbiile samurailor şi anumite pietre, sunt sacre. În curtea unui templu de pe munte, la Kamakura, am fotografiat astfel de pietre sacre, aşezate două câte două în anumite poziţii. Plăcuţele de lângă ele, scrise în limba japoneză şi engleză, atrăgeau atenţia turiştilor că sunt pietre sacre. 
  
„Kamakura - Pietre sacre”-poză 
  
Ofranda florală (prezentă şi la români - n.a.) a rămas încă vie din câte îmi spune Emiko, dar am văzut şi eu cu prilejul vizitării cimitirului unde se odihneşte Toshioki ( soţul ei).  
  
Legendele japoneze consemnează faptul că se ofereau flori zeiţei „Izanami”. În mitologia Shinto, „Izanami” a fost zeiţa ce personifica Pământul. „Izanami” a fost soţia lui „Izanagi” iar împreună alcătuiau „cuplul primordial” la japonezi. Se spune că ei au creat „Onorago”, prima insulă din Arhipelagul nipon. Din nefericire, „Izanami” a murit la naştere, ajungând în Infern. Ca soţ iubitor, „Izanagi” pleacă după ea dar nu reuşeşte s-o aducă înapoi. În schimb, el este urmărit de „forţele răului” de care cu greu, reuşeşte să scape. După ce scapă de ele se purifică într-un râu pe malul căruia îşi leapădă hainele. Din aceste haine se nasc alte „zeităţi”. 
  
În Japonia de azi, cu prilejul diferitelor sărbători („matsuri”) care îşi au originea în shintoism, sunt prezente florile precum: ramuri de piersic înflorit la „Hina Matsuri”, sărbătoarea fetiţelor ( 3 martie), irişii la sărbătoarea băieţilor, ”Tango-no-sekku” ( 5 mai).  
  
Odată cu pătrunderea buddhismului în Japonia a apărut şi ofranda florală adusă lui Buddha. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit, este că japonezii n-au renunţat la tradiţii chiar dacă, printre ele, s-au strecurat şi unele venite din occident, tineretul Japoniei lăsându-se influenţat şi de modernismul ţărilor în care studiază sau îşi petrec vacanţele.  
  
Japonezii iubesc Europa, inclusiv România. I-am spus lui Emiko că sunt fascinată de Japonia, de tot ceea ce văd la fiecare pas, dar mai ales de unicitatea culturii ei care rezistă de mii de ani în sânul civilizaţiei lor deşi prezentul încearcă să impună modernul prin influenţa culturii occidentale. Ea mi-a spus că este normal să existe această deschidere şi spre „nou” (modern), arătându-mi spre camera în care nepoţii ei, Yuki şi Yuta, luau lecţii de pian, cântând muzica scrisă de compozitorii clasici din Europa. 
  
Contemplativi din fire, japonezii au dezvoltat o adevărată artă a aranjării florilor, o artă devenită „Cale spirituală”, denumită Ikebana. Ea mai înseamnă şi cultul japonezului pentru frumos, o artă încărcată de simboluri adânci, definind Spiritul poporului din Ţara Soarelui Răsare. Practicarea Ikebanei sau contemplarea unui aranjament floral e o cale de a-l deconecta pe japonezul mileniului trei, de la ritmul stresant al vieţii moderne, aducându-i liniştea, relaxându-l ...  
  
Am avut bucuria de a admira multe aranjamente florale în timpul vizitelor în Japonia, care m-au uimit prin rafinamentul lor. Ador florile! De aceea am vrut să aflu câteva din secretele acestei arte, chiar de la sursă. I-am mărturisit lui Emiko dorinţa mea. Când a auzit ce-mi doresc, Emiko a zâmbit. Ca argumente, am adus iubirea mea pentru flori şi armonie. 
  
La auzul cuvântului „armonie”, Emiko mi-a zis că am atins esenţa aranjării florilor. I-am spus că m-am documentat asupra acestui subiect dar n-am înţeles în ce constă tehnica, dar mai ales arta aranjării florilor... O demonstraţie pe viu mi-ar înlesni înţelegerea, numai dacă domnia sa va avea bunăvoinţa şi dispoziţia s-o facă. M-a privit lung cu ochii mijiţi, iar după câteva clipe de contemplare şi-a mutat privirea spre ghiveciul cu un „bonsai” – ume (prun asiatic) înflorit. Am avut impresia că un gând bun i-a încolţit în minte. În acest timp am sorbit din cafea, gândind să nu fi împins îndrăzneala mult prea departe. 
  
- Eşti pregătită, vrei să-ţi arăt acum? 
  
- Da, vreau! I-am răspuns cât am putut de repede. 
  
Ca şi la prima vizită, am zărit, în camera unde se afla altarul, un superb aranjament floral. Cu multă răbdare şi în cuvinte simple, mi-a explicat ce însemnă Ikebana în traducere - „floare care trăieşte”. Mi-a arătat, în grădiniţa casei, doi pomişori: un „ume” deja îmbobocit şi un piersic ce înflorea mai târziu, zicând că vom folosi ceea ce avem la îndemână. Pe măsuţa de pe care nora sa adunase ceştile de cafea, a aşezat un vas din ceramică. În interiorul vasului se afla un suport din lemn cu o fantă pe mijloc. Lângă vas a aşezat 3 instrumente de tăiat: un cuţit ascuţit; un fel de cater şi o foarfecă specială, în genul celei de tăiat la vie dar mai delicată. M-a invitat în grădină de unde a tăiat câte o crenguţă din fiecare copăcel.  
  
Din piersic a tăiat o crenguţă mai lungă şi noduroasă iar din „ume” o crenguţă mijlocie plină de boboci. Am privit-o în tăcere ... A treia crenguţă a tăiat-o din bonsaiul înflorit pe care i-l dăruisem la venire. După ce a aşezat crenguţele pe masă, a turnat apă în vază. Prima dată s-a ocupat de crenguţa mai înaltă, cea de piersic care nu era nici măcar înmugurită. Cu multă atenţie a cioplit baza crenguţei dându-i forma de „pană”, apoi a fixat-o în suportul de lemn. A cercetat apoi crenguţa mijlocie, cea de „ume” îmbobocit care era subţire şi mlădioasă, încercând s-o fixeze în aşa fel, alături de crenguţa înaltă, încât să pară crescută din aceasta. Şi, chiar a reuşit! Pe a treia crenguţă, care era şi cea mai mică, a cercetat-o îndelung. Până i-a găsit locul potrivit i-a schimbat poziţia de câteva ori. În cele din urmă, a aranjat-o cu atâta măiestrie încât aranjamentul semăna cu un pom viu, un bonsai.  
  
De n-aş fi fost de faţă, aş fi crezut că privesc un bonsai real. Din cele traduse de Dimi şi Alex am înţeles că aranjamentul sugera: ”După repaus (iarna) se întrezăreşte speranţa (bobocii), apoi vine Primăvara (crenguţa cu flori). Mi-am reamintit versurile lui Bacovia: 
  
„Mugur alb şi roz şi pur 
  
Vis de albastru şi azur 
  
Te mai văd, te mai aud!” 
  
Am întrebat-o pe Emiko de ce a folosit crenguţe de mărimi diferite? Mi-a răspuns că a încercat să creeze un echilibru între cele trei simboluri : 
  
- crenguţa mică reprezintă Pământul; 
  
- crenguţa mijlocie reprezintă Omul; 
  
- crenguţa înaltă reprezintă Cerul. 
  
Cu alte cuvinte, am adăugat eu: ”Între Cer şi Pământ, Omul cu aspiraţiile sale”! 
  
Emiko mi-a atras atenţia să nu încerc, niciodată, să copii Natura (acest maestru desăvârşit) ci să redau legătura ancestrală dintre om şi natură prin cele trei simboluri importante pe care le-a folosit în aranjamentul său. 
  
Un alt simbol de care se ţine seama în aranjamentele florale este „scurgerea” Timpului, care îşi pune amprenta atât asupra omului cât şi a Naturii. 
  
Timpul sugerează Anotimpurile.  
  
- Uite, vezi? îmi atrage atenţia asupra aranjamentului floral de pe măsuţa din faţa noastră, putem spune că acest aranjament mai poate sugera şi Timpul. Crenguţa, ce pare uscată, ar putea simboliza Trecutul, crenguţa cu flori reprezintă Prezentul iar cea îmbobocită - Viitorul. 
  
- De ce ai pus suportul de lemn în vază? întreb eu. 
  
- Ca să fixeze crenguţele. 
  
- Mai există şi altfel de suporturi? 
  
- Da! Cel mai folosit e cel care seamănă cu un arici, confecţionat din metal. Suporturile metalice se folosesc la fixarea tijelor de flori în aranjamentele mai complexe. 
  
Să nu uităm vasul (vaza), care constituie o parte importantă a aranjamentului floral. Forma şi mărimea lui pot varia în funcţie de materialul folosit. Mă refer la tijele florilor, crenguţe etc. Vasul poate fi înalt, scurt, subţire, cu gura largă sau îngustă... 
  
- Să recapitulăm, dragă ucenică, îmi zice Emiko cu un zâmbet înflorit în colţul gurii. 
  
- Păi ... în funcţie de ceea ce ne propunem să obţinem, alegem materialul (florile) pentru „aranjament”, vasul, având la îndemână instrumentele necesare...  
  
- Ok! mă aprobă Emiko. 
  
- Care este „regula” de care trebuie să ţinem seama? 
  
- Nu se caută simetria ci echilibrul între cele trei elemente: Pământul, Omul şi Cerul. 
  
- Dacă aranjamentul floral se va face în funcţie de anotimp, cu siguranţă va fi mai sărac în cazul în care simbolizează iarna, chiar şi toamna, prin crengi uscate, frunze moarte şi flori ofilite, sau bogat, dacă va fi vorba de vară şi primăvară. Privind aranjamentul pe care l-ai făcut aş mai putea interpreta şi în felul acesta: pe Pământ trăieşte Omul aspirând la albastrul infinit - Cerul.  
  
- ”Hai”! - ceea ce, în limba japoneză, înseamnă, da! 
  
- Ikebana este şi o formă de meditaţie, îmi spune Emiko. Înainte de a face aranjamentul floral, meditezi la ceea ce vrei să exprime el, simbolistic. Trebuie să sugereze sentimente adânci exprimate prin culoare, stadiu de înflorire al florii, crenguţa uscată, cât şi prin forma vasului în care se aranjează florile. De fapt, se urmăreşte ceea ce ai spus la început - Armonia. 
  
Deşi pare destul de simplă, Ikebana respectă mult mai multe reguli decât ţi-am spus eu, azi, precum: delicateţea, asimetria, efemerul, eternitatea naturii urmărind simplitatea în sublim; fiecare în parte exprimă năzuinţe ale omului şi fazele metamorfozei sale pe calea evoluţiei spirituale. 
  
Când îmi vorbea, faţa lui Emiko strălucea de o lumină interioară; nu mai aveam în faţă o femeie japoneză obişnuită ci un artist desăvârşit. I-am mulţumit înclinându-mă în stilul japonez - cu palmele lipite în dreptul sternului şi trunchiul înclinat: ”domo arigatou”, Emiko! Mulţumesc frumos, Emiko! 
  
În noaptea aceea am dormit în Yokohama cu gândul la bucuria de a două zi, când voi afla secrete ale celeilalte arte japoneze: ”Ceremonialul ceaiului”. 
  
Floarea Cărbune 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ikebana-Calea florilor / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!