Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



IERTARE?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

I-au fost daţi lui Eminescu doar 39 de ani.  

A adunat în ei:  

sori cǎlǎtori, luceferi şi flori albastre,  

geneza, apocalipsa şi timpul estetic,  

lacul, cetina şi teiul sfânt,  

salcâmul, buciumul şi trandafirul,  

îngerul, demonul şi visul,  

luna, lumânarea şi steaua,  

balta, trestia şi pǎrul de aur,  

obrazul ca mǎrul, ochii mari şi mâna rece,  

Venere, Madona şi amintirea,  

marea, moartea şi plopul.  

O listǎ nesfârşitǎ a lui trei în multiplicare şi iar multiplicare, în continuǎ reaşezare.  

Azi îl chemǎm pe cel treaz cu spiritul sǎ audǎ vocile celor pe care i-a cântat. Poate ne influenţeazǎ sǎ nu mai semǎnǎm un asemenea tip de pesimism.  

Sorii cǎlǎtori: „Nu ne mai aşteaptǎ mǎrile eminesciene, sǎ ne prǎbuşim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor şi noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.”  

Luceferii şi cetina: „Brazii eminescieni au fost duşi la cǎpǎtâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai rǎsǎrim din umbrǎ de cetini. Ne e deschisǎ mai larg calea spre mlaştina umanǎ.”  

Florile albastre: „ Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rǎmas tristeţea repetǎrii continue a versului: «Totuşi este trist în lume». Ecoul ne rǎspunde cu vechea variantǎ eminescianǎ: «Totul este trist în lume»”.  

Geneza: „Odihna celui nepǎtruns s-aîncheiat. Din prea multǎ energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure vǎi de chaos» atrase nu de dor de viaţǎ, ci de dorinţa creǎrii haosului în mintea omului”.  

Apocalipsa: „Nu mai e necesar sǎ seîntunece «catapeteasma lumii», fiindcǎ s-aînnegrit gândul omului aducǎtor de rǎu.”  

Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecţie în viitorul neştiut pentru a vedea frumuseţea naşterii şi a prǎbuşirii lumii, fiindcǎ oamenii nu mai au ochi pentru adevǎrata frumuseţe, cea ieşitǎ din luminǎ.”  

Lacul: „Nu mai sunt încǎrcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcǎ. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-auînjurat «prin şapte ochi de flaut».  

Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii sǎ curg «o dulce ploaie/ Pe creştetele a doi copii/ Cu plete lungi bǎlaie.». Îmi pângǎresc aura trecǎtorii asfaltului cu paşii apǎsaţi, dar cu sensibilitatea şubrezitǎ. ”  

Salcâmul: „Nu mai am sub aripǎ oîndrǎgostitǎ cu ochii mari ce «catǎ-n frunza cea rarǎ». Am nişte oameni – albine ale materiei, ce-şi mǎresc averile înţepându-mi florile mai ales cu un cot şi cu o limbǎ tot mai ascuţitǎ.  

Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale sǎ se apropie de muzica sferelor. Prǎpǎstiile sufleteşti ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt redus la tǎcere.”  

Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilǎ în «unda fermecatǎ» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete, în casele cucoanelor, dar mǎ simt artificial, aşa cum artificiale şi convenţionale sunt privirile, cuvintele şi gesturile lor.”  

Îngerul şi demonul: „Nu mai putem veni cu seninul «scǎldaţi în foc de soare, plutind în adevǎr», fiindcǎ mulţi nu mai au nevoie de adevǎr, de luminǎ. Preferǎ un paravan între ei şi alţii urzit tot mai mult cu fire de întuneric.”  

Visul: „Nu mai înlesnesc întâlnireaîndrǎgostiţilor din lumi incompatibile. Dacǎ omul devine tot mai des incompatibil cu el însuşi, cu cine sǎ-l mai pun faţǎ în faţǎ?”  

Luna: „Nu mai pot fi «regina nopţii», fiindcǎ nu vreau sǎ am un regat care, sub lumina mea, şi-ar arǎta şi mai tare colţii, în lǎtratul demagogic tot mai vehement.”  

Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacǎra pentru cǎ el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal strǎjuit de lunǎ. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine sǎ mai contemple în galopul existenţial?”  

Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulţi au uitat cǎ iubirea poate avea înǎlţimea şi lumina stelei chiar şi în cǎdere.  

Balta: „Nu mai sunt înfrumuseţatǎ de o «lebǎdǎ murindǎ». îmi ascult colcǎielile şoptite ale celor cu inima ascunsǎ”.  

Trestia: „Rǎsǎrea sprinţarǎ iubita dintre multele-mi verticalitǎţi. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-şi atinge ţinta.”  

Pǎrul de aur şi obrazul ca mǎrul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei şi stele. Azi, e tot mai auriu pǎrul, dar nu maiîmpodobeşte obraji roşii ca mǎrul, ci pǎmântiul ten al celui ros pe dinǎuntru de viermele invidiei, al neputinţei, al pǎcatului.”  

Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastrǎ». Nu mai sunt cei ai cunoaşterii, ci ai curiozitǎţii bolnave de banalitate.”  

na rece: „Veneam de dincolo şi totuşi mângâiam. Azi se strâng mâini reci – nu semnul sinceritǎţii – ci al imensei distanţe sufleteşti chiar şi în unirea lor.”  

Venere şi Madonǎ: „Am fost «divinizarea frumuseţii de femeie», am fost pictatǎ pe o pânzǎ purtând «diademǎ de stele». Am fost femeie ca «prototip al îngerilor din senin». Azi modele, prototipuri ale frumuseţii rar mai existǎ. S-a perimat noţiunea de pur.”  

Amintirea: „Eminescu s-a vrut troienit «cu drag de aduceri aminte». Azi mulţi vor sǎ aibǎ amnezie, fiindcǎ îşi amintesc prea des de lucruri necugetate.”  

Marea şi moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian şi-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbǎ liniştea. Azi oamenii au talazurile în ei şi izbirile necontenite îi fac sǎ se simtǎ stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.”  

 

 

PLOPUL  

 

I-am fost martor  

îndrǎgostitului  

ce-a aşteptat  

«o şoaptǎ de rǎspuns»,  

pentru a se putea aprinde  

candela iubirii pe pǎmânt.  

Azi vreau sǎ nu vǎd,  

sǎ nu aud,  

sǎ nu simt ce se aprinde  

la nivelul egoismului existenţial.  

 

NEMURITOR PRECUM POETUL  

 

Te-am iubit sub plopii tăi  

Când treceam în miez de noapte  

Sau în plină zi pe-acolo  

Te-am simţit că eşti aproape.  

 

Pe malul lacului albastru  

Visam la clipe de iubire  

La marginea pădurii dese  

Am răs şi-am plans de fericire.  

 

Nemuritor precum poetul de aş fi  

Cel ce-a cântat natura şi iubirea  

Numai atunci sunt sigur că aş şti  

Ce-nseamnă dragostea şi fericirea.  

 

Rodica Elena LUPU  

Lui Mihai Eminescu - 15 Ianuarie 2013  

Referinţă Bibliografică:
IERTARE? / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 742, Anul III, 11 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!