Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Iepurici şi Iepurilă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Iepurica se pregătea să plece după hrană pentru cei doi iepuraşi, Iepurilă şi Iepurici , care nu părăsiseră niciodată culcuşul.
- Să fiţi cuminţi! Să nu ieşiţi afară ca să dea vulpea cea şireată peste voi.
Iepuraşii mişcând din urechiuşele lor ascuţite, răspund în cor:
- N-o să ieşim nicăieri... Promitem!
Era o zi de toamnă târzie, pădurea era pictată în nuanţe de galben şi maro, vântul şuiera printre crengi scuturând frunzele îngălbenite. Din depărtări, ajungea până la iepuraşi, ciripit voios de păsărele. Înserarea cobora lin peste pădure şi peste culcuşul lor. Deja trecuse destul timp de la plecarea mamei, iar celor doi iepuraşi li se făcuse foame.
Au scormonit prin toate ungherele cămării dar n-au găsit nimic de mâncare, nici măcar o frunză de morcov.
Iepurilă scoase căpşorul afară, cercetând împrejurimile. Mirosea a toamnă şi a fructe de pădure, coapte...
- Eu merg să caut câteva fructe, poate găsesc şi trifoiaş, vii şi tu Iepurici?
- Nu pot, răspunse acesta.
- I-am promis mamei că nu ieşim nicăieri. Rămâi, te rog, în casă, Iepurilă!
Dar Iepurilă era deja afară, cercetând cu atenţie tufişul de lângă culcuşul lor. Găsi câteva bobiţe dulci pe care le mănâncă cu poftă, apoi se întoarse la culcuş.
-E tare frumos afară, nu vii?
- Nu vin! I-am promis mamei să nu ieşim iar eu vreau să mă ţin de promisiune.
- Ieşim doar puţin, poate găsim morcovi dulci în grădină.
Când aude de morcovi, Iepurici se scarpină după urechiuşă, gândindu-se: ei, e aici aproape, ce se poate întâmpla?!
Mama le povestise despre grădina din apropiere, o grădină plină de morcovi gustoşi.
- Merg, dar nu stau mult, să ştii! Şi astfel cei doi iepuraşi ieşiră din cuvântul mamei şi porniră grăbiţi după bunătăţuri.
Mantia înserării coborâ iar soarele nu se mai vedea de vârfurile copacilor. Frunzele galbene, roşcate, arămii şi maronii foşneau în bătaia vântului iar copacii îşi întindeau crengile, agăţându-le blăniţele moi şi mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniţi, veniiiiţi! Cei doi iepuraşi apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecaţi de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, ţopăie fericiţi, încântaţi de tot ceea ce văd în jur. Timpul a trecut pe nesimţite iar soarele dispăruse cu totul... Vântul spulbera frunzele uscate care foşneau sub lăbuţele lor şi abia atunci au observat ceaţa groasă care le acoperise cărarea. Frica a luat locul veseliei de mai înainte în clipa în care şi-au dat seama că nu mai ştiu cum să se întoarcă acasă.
- Vezi ce ai făcut? spuse Iepurici cu lacrimi în ochi. Mai bine nu ieşeam şi o ascultam pe mama.
- Dacă apare vulpea? L-a păcălit ea pe urs, lăsându-l fără coadă, pe noi sigur ne va înghiţi dintr-o îmbucătură.
- Vom găsi cărarea, spuse Iepurilă făcându-şi singur curaj; dar numai el ştia cum îi ticăie inima de frică. Cuprinşi de teamă caută înnebuniţi cărarea:pe ici... pe dincolo...cărarea nu-i şi pace! Tot căutând, ajung lângă un tufiş. Iepuraşilor li se tăie răsuflarea când văzură că tufişul se mişcă.
- Vai! Vai! Cred că acolo stă vulpea la pândă! Blăniţele li se zburlesc, nu scot o vorbă, aproape că nici nu mai respiră.
Iepurici şopteşte abia auzit:
- Ce facem?
Iepurilă nu-i răspunse căci inima îi bătea puternic, gata să-i iasă din piept.
De ce am plecat de acasă, se întreabă în sinea-i?! Ce cald şi bine era acolo! Aici e noapte, bate vântul, e ceaţă şi frig! Cu siguranţă, vulpea din tufiş, o să ne mănânce!
Iepurici insistă:
- Ce facem?!
Iepurilă, abia suflând, îi spune:
- Să ocolim tufişul şi să fugim…Să fugiiiim!
Abia călcând, ţop, ţop şi pâş, pâş, cei doi trec peste frunzele care foşnesc, aproape morţi de frică.
De câte ori bate vântul răscolind tufişul, iepuraşii se opresc înspăimântaţi. Li se pare că iese vulpea cu coada ei lungă şi stufoasă şi cu dinţii ascuţiţi.
Parcă o aud spunând:
- Aha, iepuraşilor! V-am prins! O să am o cină grozavă!
A fost o părere, doar. Pe neaşteptate însă, tufişul se mişcă cu zgomot de parcă o turmă de mistreţi l-ar călca în picioare.
Încotro s-o apuce?! Unde să mai fugă?!
Iepurici şi Iepurilă înlemnesc de spaimă. Deodată, se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufneşte mânios, bodogănind cu voce tare, apropiindu-se, din ce în ce, mai mult de ei...
Iepurici tresare de bucurie. El ştie bine cine pufneşte astfel la supărare. Îi venea să strige şi să ţopăie de bucurie!
Din ceaţă se iveşte Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă:
- Pe unde umblaţi, neastâmpăraţilor? Nu mi-aţi promis că staţi în casă până mă întorc?Pe unde...aţi umblat?
Cei doi iepuraşi se ascund unul în spatele celuilalt de ruşine că au supărat-o pe mama lor.
Când le văzu stânjeneala îi cheamă lângă ea, îmbrăţişându-i cu dragoste. Iepuraşii se lipesc cu încredere şi iubire de mama lor. Acum n-are decât să bată vântul şi să fie ceaţă până mâine...
Casa lor era la doi paşi de locul unde se rătăciseră...N-au putut să o găsească din cauza ceţii, a spaimei şi a frici... Noaptea se lăsase de mult. Vântul îşi înteţise şuieratul printre ramurile copacilor. Din cauza ceţii era umed şi frig. Ei, dar acum sunt la adăpost! Culcuşul e moale, în casă e cald şi bine. Aici, nimeni nu le mai ameninţă viaţa. Nici chiar vulpea cea vicleană.
Iepurica le-a adus mâncare din belşug din grădinile de zarzavat ce tocmai se spărseseră( fuseseră culese). Ca în fiecare toamnă, gospodarii lăsaseră din recolta obţinută, câte ceva, atât pentru păsările cerului şi animalele pământului.
După ce au mâncat pe săturate, cu năsucurile vârâte în blăniţa mamei, cei doi iepuraşi au adormit fericiţi! Şi ca prin vis, auzeau un glas drag care le şoptea:
- Noapte bună, somn uşor, dragii mamei!
Cei doi iepuraşi au adormit fericiţi... călătorind în lumea viselor. Iepurica îi privea cu drag, mângâindu-i du duioşie.
Aceasta este povestea celor doi iepuraşi neascultători care au ieşit din cuvântul mamei. Mamele, dragi copii, sunt îngerii noştri protectori. Ele veghează asupra noastră pentru ca noi să creştem mari, frumoşi, buni şi generoşi. Ca urmare, trebuie să le răsplătim dragostea prin ascultare.
Am încălecat pe-un cal înaripat cu şa...şi vă spusei povestea aşa.
_________________
Floarea Carbune
 

Referinţă Bibliografică:
Iepurici şi Iepurilă / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 712, Anul II, 12 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!