Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Hristos în mine
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

„... nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”(Epistola Apostolului Pavel către Galateni, 2, 20)  

Legea fundamentală a credinţei creştine este iubirea evanghelică, iar principiul fundamental al creştinului autentic este acesta: unirea cu Hristos. Întreaga filosofie creştină, toată teologia şi propovăduirea credinţei creştine, multa învăţătură şi osteneală a Sfântului Apostol Pavel se rezumă la trei cuvinte: Hristos în mine. „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi”.  

Aşadar, dacă Hristos sălăşluieşte în mine, nu mai vieţuiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi astfel, toate le fac cu bună judecată, cu chibzuinţă, cu îndelungă răbdare, cu multă pace şi dragoste. Pentru că „toate le pot întru Hristos, cel care mă întăreşte”. Dacă Hristos trăieşte în mine, atunci eu dobândesc har, înţelepciune, pricepere, ştiinţă şi lumina cunoştinţei dumnezeirii. Ce lucru minunat mai poate fi decât acesta? Aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existenţiale. Aceasta este mântuirea. Aşadar, să îl lăsăm pe Domnul Iisus Hristos să pătrundă înlăuntrul nostru şi să sălăşluiască în noi.  

A-l avea pe Hristos înseamnă a trăi o viaţă simplă, cu sfială faţă de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasă şi profund creştină, modestie, cumpătare, mărturisitor de credinţă şi mai mult prin trăire şi gândire, cu împăcare şi mulţumire de starea în care se găseşte, şi nu în cele din urmă înseamnă comunicare şi comuniune continuă cu Dumnezeu şi cu semenii. În acest fel creştinul nu se izolează, ci din contră se angajează plenar în viaţa de zi cu zi, toate făcându-le cu plăcere, cu dragoste, tot timpul fiind cu gândul la Iisus Hristos.  

Iisus Hristos rămâne acelaşi azi, mâine şi întotdeauna izvor de viaţă, stâncă de reazim, balsam răcoritor, în dogoarea suferinţelor şi singurul care dă rost nu numai vieţii de aici, ci şi morţii, căci a muri pentru Hristos, pentru Evanghelia Lui, nu este pagubă, ci un câştig.  

Sfântul Apostol Pavel a avut cu certitudine viziunea unirii cu Dumnezeu când a afirmat: „Am credinţa că nici moartea, nici o putere nici înălţimea, nici adâncimea şi niciun fel de creaţie nu m-ar putea despărţi de Dumnezeu”. Misterul martirilor care puteau suporta, fără teamă, fără suferinţă, cele mai diabolice schingiuiri, constă în faptul că acei creştini erau cu adevărat uniţi cu Hristos. Rămânem consternaţi să aflăm că cea mai mare descoperire a filosofiei este principiul unităţii universale, cum am spune noi creştinii: unirea cu Hristos, unirea cu Dumnezeu.  

Dar, cum pentru a te uni cu o persoană de sex opus, în faţa lui Dumnezeu, prin Taina Căsătoriei, oficiată de preot, trebuie, mai întâi să fi eliberat de sub orice alt contract, tot aşa, pentru a realiza unirea cu Domnul Iisus Hristos trebuie să fi o persoană liberă. Prima, se referă la trup, când prin căsătorie cei doi devin un singur trup, cea de-a doua situaţie face referiri la suflet, la libertatea spiritului.  

De aceea, în discuţia cu o călugăriţă despre căsătorie vei primi răspunsul acesta: “eu m-am “căsătorit” cu Domnul Iisus Hristos”. Nu numai călugării pot realiza unirea cu Mântuitorul, ci orice creştin ortodox care doreşte să înainteze pe calea îmbunătăţirii vieţii duhovniceşti, printr-o deasă împărtăşanie. Unirea cu Hristos înseamnă, de fapt, trăirea credinţei ortodoxe autentice, trăirea în Hristos.  

Or, omul are o existenţă multidimensională, el raportându-se la realitate nu numai prin raţionalitate sau intenţionalitate, ci şi prin trăire interioară. Existenţa umană se umple de sens numai într-un sistem de referinţă supradimensionat, prin implicarea unui ,,altceva”. Spiritul omului devine cu adevărat liber atunci când el se deschide în faţa semenilor săi, dar mai ales în faţa lui Dumnezeu.  

Exprimarea liber consimţită a ataşamentului faţă de valorile spirituale, dar şi cea a credinţei în Dumnezeu sunt un act important pentru fiinţa umană, cu implicaţii majore în procesul cunoaşterii universului şi a lumii în general.  

Abordarea libertăţii omului ca fiinţă socială se află permanent în stare de interdependenţă faţă de semeni. A crede că libertatea este accesibilă omului la modul ideal este o utopie. Nu facem ceea ce vrem decât în măsura în care sănătatea, vârsta, pregătirea, condiţia socială, meridianul geografic, mediul înconjurător ne permit acestea. De aceea, putem spune că este liber doar acel om care îşi înţelege limitele libertăţii, care sunt, de fapt, ale condiţiei umane.  

Nu putem fi liberi pe deplin atâta timp cât rămânem fiinţe biologice, cu trup supus legilor vieţii şi legilor universului înconjurător şi interior. Singura libertate întreagă este cea a sufletului nostru, căci acesta este infinit, asemeni cosmosului pe care îl poate cuprinde prin puterea gândului omenesc. Harul unirii cu Mântuitoruleste un dar liber al iubirii divine. Unireaeste întâlnirea între două libertăţi; cea a lui Hristosşi cea a omului. Omul trebuie să aleagă.  

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii!  

Doamne ajută!  

Ştefan Popa  

 

Referinţă Bibliografică:
Hristos în mine / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!