Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

Horia Roman Patapievici – „Omul recent – O critică a normalităţii din perspectiva întrebării: „Ce se pierede atunci când ceva se câştigă?”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2002  
  
Horia Roman Patapievici s-a născut la 18 martie anul 1957 în municipiul Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de Fizică (1982), cercetător ştiinţific (din 1985), asistent universitar (1990-1994), director de studii al Centrului de Studii Germane (1994-1996). Debutează în anul 1992 în Contrapunct. Publică articole şi eseuri în LA&l, România Literară, Dilema, Orizont, Secolul 20, Vatra. Din anul 1993 colaborează regulat cu revista 22. De asemenea, a fost deseori invitat să susţină cursuri de istoria fizicii şi de istoria ideilor ştiinţifice. Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Cerul văzut prin lentilă (Premiul pentru eseu al editurii Nemira, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1995), Nemira, 1995, 1996, 1998; Polirom, 2002; Zbor în bătaia săgeţii. Eseu asupra formării, Humanitas, 1995, 1996, 1997, 1998; trad. engl, CEU Press, 2002; Politice, Humanitas, 1996, 1997, 1998; Omul recent, Humanitas, 2001, 2002. 
  
Opera Omul recent este noncomformistă şi în acelaşi timp plină de întrebări care abordează marile idolatrii ale timpului şi lumii în care trăim (idolatria postmodernismului, idolatria textului erudit şi a „aparatului”, idolatria corectitudinii politice, idolatria democraţiei devenită limbaj de lemn, idolatria majorităţii şi a minorităţilor, idolatria clerului şi instituţiei bisericeşti, idolatria dihotomiei stânga-dreapta etc.). Horia Roman Patapievici vorbeşte de două soluţii în cartea sa: una este discernământul (o temă care apare masiv în această operă) şi alta este referinţa la Dumnezeu. Redusă la chintesenţa ei, disputata carte a lui Horia Roman Patapievici este, în ultimă instanţă, o carte despre valori. Dacă ne asumăm accepţiile terminologice ale autorului Politicelor, atunci trebuie să vedem în "omul recent"produsul ultim al post-industrializării.  
  
După lunga beznă a ideologiilor totalitare, a evita capcanele modului absolutist de gândire, a accepta dreptul la existenţă al unui unghi alternativ în examinarea unor direcţii de asemenea importanţă devine o precauţie pe cât de utilă, pe atât de necesară. Este unul dintre meritele lui Horia Roman Patapievici de a fi făcut acest lucru examinând prin prisma cauzală, în diversele sale retorte, condiţia omului recent. Văzută din perspectiva divizărilor actuale ale scenei americane ce marchează turnirul între două direcţii majore de mentalitate (reflectate pe plan politic în disputa dintre liberali şi conservatori, dintre stânga şi dreapta, dintre democraţi şi republicani), cartea românului Horia Roman Patapievici capătă astfel o relevanţă surprinzător de incisiva, cu precădere prin raportare la acuzaţiile de antioccidentalism şi antiamericanism ce i s-au adus.  
  
Atitudinea analitică ce defineşte abordarea din Omul recent se înscrie într-adevăr într-un curent de gândire şi atitudine intelectuală nu mai puţin american sau occidental decât cele acţionând dinspre stânga liberală, în cealaltă jumătate de teren a disputei despre idei şi valori ce animă acum sfera publică a societăţii din Statele Unite. Ochirea critica aruncata de Patapievici unora dintre ipostazele omului nou, şi repudiată de unii drept antioccidentală, este pe deplin compatibilă cu unele abordări critice cât se poate de occidentale şi americane, îndreptate în chiar arena occidentală de idei, contra a ceea ce este perceput drept o încercare de a inversa, de câtva timp încoace, valori fundamentale - umane, morale, intelectuale şi artistice, cele îmbrăţişate în continuare de bună parte a societăţii şi care, nu întâmplător, au slujit drept temelii aşezământului social şi realizărilor instituţionale occidentale şi americane de-a lungul secolelor. Printre aceste repudieri - conul de umbră proiectat asupra atitudinilor publice inspirate de modelele intelectuale tradiţionale, în speţă cele derivate din principiile eticii creştine şi ale religiei ca factor formator şi de influenţare în viaţa persoanei şi a societăţii. 
  
Aşa cum arăta şi Horia Roman Patapievici, prin refuzul de a accepta vreun ascendent impus de ordinea ierarhică a diferenţei pornind de la un atare model de interpretare, ideologia omului recent a aruncat mize noi în arenă, cu întregul cortegiu de dispute pendinte. S-au deschis astfel fronturi multiple în luptele de idei dintre vechi şi nou, materializate în dezbateri despre existenţa (sau nu) a unei autorităţi morale supreme şi, pornind de aici, despre acreditarea (sau combaterea) relativismului etic ca normă; despre combaterea (sau justificarea) radicalizării marilor revendicări egalitare; despre omologarea (sau combaterea) vulgarităţii ca formă lăudabilă de divertisment. Iar pe plan economic, despre dreptul pieţei de a-şi aroga (sau nu) puteri discreţionare asupra cetăţii moderne.  
  
Există, păstrând proporţiile, eroarea de gândire comisa de acele voci înclinate să vadă în opţiunea exprimată în Omul recent - o alegere de tip “reacţionar” şi antioccidental, pornind de la premisa că un examen social şi istoric făcut de pe versantul drept al realităţii - nu dinspre stânga - se cere din capul locului respins, ca purtând prin definiţie stigmatul unei atitudini fără drept de cetate. Există nu una, ci mai multe atitudini în peisajul social şi politic al Extremului Occident, iar avatarii omului recent descrişi de Horia Roman Patapievici vin să ilustreze în multiple feluri, nu în ultimul rând în termeni cauzali, fundamentele acestei cuvenite distincţii, utilă pe planul opţiunii şi societăţilor est-europene, astăzi în căutare de repere, după fericita lor ieşire din obscuritatea ideologiilor totalitare. Unele voci i-au reproşat lui Horia Roman Patapievici excesul de aprofundare analitică în disecarea cauzelor îndepărtate ale sciziunii ce explică simptomatica ivire pe scena istoriei a omului recent. Dar admiţând premisa că ivirea şi afirmarea lui pe scena istoriei sunt efectul unei îndepărtări treptate, pornind de la rădăcini, de la un set de valori consfinţite, puţine lucruri sunt probabil mai importante pe planul unei cuprinderi cognitive lucide decât tocmai revenirea obiectivă spre izvoare, retrasarea în spirit imparţial a drumului parcurs de gândirea şi practica familiei umane de-a lungul ultimelor sute de ani, şi îndeosebi revizitarea în plină lumină a ideilor puse în circulaţie, la anumite bifurcaţii ale istoriei, de către mentori îndepărtaţi precum Bacon, Luther, Descartes ori Rousseau; sau de către teoreticieni mai apropiaţi - de la Nietzche la Marx şi Marcuse, dacă e vorba de a dobândi o înţelegere a ecartamentelor relevante produse în decursul noilor accelerări şi derapaje ale istoriei.  
  
Aproape de încheierea excursului său filosofic în condiţia omului recent, Horia Roman Patapievici îşi mărturisea certitudinea că “resortul ultim al poziţiei relativiste este de fapt horror Dei - groaza şi oroarea de Dumnezeu. În fond, relativiştii se opun celor care susţin că nu avem suficiente dovezi nici pentru a deveni dogmatici, nici pentru a sfârşi ca sceptici (Pascal, un mistic care avea trecutul unui savant de geniu, îmbrăţişase această poziţie). 
  
Contestând faptul că putem integral cunoaşte ceea ce au gândit oameni foarte diferiţi de noi, relativiştii atacă de fapt universalitatea naturii umane, adică, mai pe şleau spus, atacă legătura dintre ideea de Dumnezeu şi unicitatea naturii numite om . Ei contestă comensurabilitatea valorilor pentru că vor să fărâmiţeze natura umană; şi afirmă că orice adevăr este inevitabil limitat la cultura, epoca, civilizaţia sa, deoarece dacă nici adevărul nu transcende, atunci nimic nu mai poate transcende - or, dacă nimic nu poate transcende, atunci nici Dumnezeu, care este raportul de transcendenţă prin excelenţă, nu mai poate, nici măcar în principiu exista”. Iar încheierea controversatei cărţi nu lasă nici un dubiu asupra direcţiei finale a întregii demonstraţii întreprinse de Horia Roman Patapievici: “Pentru a fi cu adevărat înnoită, viaţa din noi ar trebui să înceteze să mai fie doar recentă. Căci esenţa modernităţii pretinde omului să fie întotdeauna în pas cu tot ceea ce apare ca fiind mai nou, mai recent, mai original, mai arbitrar, mai în afara cărărilor lăsate în urma lor de oamenii care ne-au precedat şi care, până acum, ne-au ghidat paşii. Iar în absenţa acestor urme, fără o ancorare în Duhul prezenţei lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbuşeşte în abis - el este deja un abis”.  
  
Adam Smith afirma undeva că în orice societate civilizată coexistă în competiţie două sisteme morale: cel strict ori auster, bazat pe înfrânare; şi cel lax, liber de scrupule, înclinat din instinct spre plăcere şi gratificări imediate. Societatea de înaltă productivitate şi prodigioasa afluenţă existentă azi în Occident s-a clădit în timp, pe valorile celui dintâi sistem, fiind rezemată pe vechi valori etice, printre care virtuţile măsurii, cumpătării, fidelităţii faţă de cuvântul dat, disciplinei de sine şi, da, religiei. În competiţie cu acestea, la polul opus a fiinţat sistemul advers, mai puţin auster, lejer, relativist, agnostic, deseori debridat şi rebel în raport cu cele de sus. Este tipul de umanitate astăzi în plină ofensivă contra celui dintâi. Este noul tip de umanitate trecut prin sita unei critici obiective în analiza lui Horia Roman Patapievici, convergentă pe concluzia că adevărata modernitate nu poate fi ruptă de dreptul accesului la cele de sus, demers esenţial care începe cu efortul de a substitui unei culturi strict tehnice, ecologice, distractive şi utilitare, o cultura a discernământului, astfel încât “accesul la lucrurile superioare” să existe în paralel cu o salubră re-evaluare a valorilor moderne şi postmoderne, zestre de bunuri care, ne-absolutizate, sunt prin natura lor benefice şi valoroase, căci “există un fel de a fi modern care ar putea elimina excesele dezumanizante ale modernizării”, mai scrie în încheiere Horia Roman Patapievici. Nu i se poate reproşa autorului de a fi încălcat drepturile cuiva întreprinzând un demers critic convergent pe asemenea concluzie. Autorul a optat, în spirit occidental, pentru explicitarea unui punct de vedere în care ierarhia valorilor se rânduieşte în concordanţă cu natura raţională a omului, iar nu prin inversări sau deturnări ale firii, inspirate, simbolic sau nu, de răzvrătiri ce duc cu gândul în final la lucifericul non serviam. 
  
Conform lui Horia Roman Patapievici oamenii contemporani sunt cei mai prosperi şi cei mai liberi pe care i-a cunoscut umanitatea. În acelaşi timp, aceştia sunt oamenii cei mai superficiali din punct de vedere spiritual, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai dependenţi de propriul lor liber arbitru şi cei mai puţin autonomi în propriile idei. Toate acestea sunt cauza unei imposibilităţi a omului recent de a se sprijini pe existenţa unei Fiinţe supranaturale. Omul contemporan nu poate să construiască nici o tradiţie şi nici chiar o doctrină, pentru că ruptă fiind legătura între om şi trecutul său, pentru a sări mai rapid către viitor, omul descoperă că prezentul nu îi mai poate oferi nici o siguranţă, iar viitorul nu există, astfel prezentul îşi pierde semnificaţia. Ruptura între origini şi prezent distruge calitatea fondatoare a prezentului. Omul, în chinul de a-şi depăşi condiţia actuală, îşi dezvoltă propria-i spiritualitate, în schimb, când trăieşte în confort şi când comoditatea pune stăpânire pe viaţa lui, omul îşi pierde spiritualitatea, începând să se asemene cu un animal confortabil educat. Este vorba de acea animalitate calmă, respectuoasă, bine educată, superficială în psihologia şi dorinţele ei. Noul duşman al umanităţii nu este, aşa cum era în trecut, bestialitatea barbarului, ci docilitatea acelor animale domestice care reprezintă adevăratul gen uman, creat de propria noastră civilizaţie contemporană, acel om comod si materialist. 
  
Omul recent este o meditaţie despre lumea de azi a unui modern nesatisfăcut de propria sa modernitate. Este o critică a modernităţii care nu se mulţumeşte nici cu proclamaţiile suficiente ale postmodernităţii, nici cu regretele tradiţionalismului - o interogaţie asupra modernităţii suscitată de presimţirea dureroasă că ori de cate ori ţi se deschide în faţă un drum, altele ţi se închid în spate ori în laterală. Când ne închinăm bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii modernităţii şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre se tânguiesc toate bogăţiile pe care le-am pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat afară. Răul modernităţii nu ţine de răutatea ei proprie, ci de viciul celor care au transformat-o într-un orizont lipsit de alternativă al vieţilor noastre. Ca şi marxismul pentru "progresişti", modernitatea şi pseudomorfoza sa, postmodernitatea, par a fi devenit pentru cadelnitatorii lor de azi condiţia umană însăşi. Tot adevărul instinctelor noastre morale stă chezăşie că nu este aşa. Omul recent încearcă să sugereze că, prin ceea ce-i lipseşte, modernitatea oferă ceea ce o poate încă salva. Cu o condiţie însă: daca vom avea inteligenţa să putem regăsi în neghiobia trufaşă a timpului pe care îl trăim - întreg, viu, bun şi frumos - creştinismul tuturor începuturilor. Să fim moderni: dar - nihil sine Deo! 
  
Poporul român se găseşte în prospectiva depăşirii cultului naţiunii şi a ispitei de adorare a Statului, conform spuselor autorului citat. Dar, nefăcând concesii în privinţa tonului, autorul nu ezită a aminti riscul pierderii răspunsurilor juste la provocarea modernismului. Acesta este una dintre cele mai rafinate obstacole care ar putea sufoca lent creştinismul, din păcate, nu doar în România ci şi în întreaga lume... 
  
Stelian Gomboş 
  
Nume şi prenume: Horia-Roman PATAPIEVICI  
  
Data naşterii: 18 .03. 1957, Bucureşti, România.  
  
Cetăţenia: Română. 
  
Religia: Ortodoxă 
  
EDUCAŢIE 
  
• Licenţa: “Funcţionarea laserilor cu pulsuri scurte în regim Mode Locking. O prezentare generală” (1981). Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică  
  
• Specializare: “Modelul Cutler pentru funcţionarea laserilor în regim de pulsuri scrute. O analiză” (1982). Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică.  
  
• BURSE DE STUDIU 
  
1) TEMPUS (Comunitatea Europeană): Paris, École Pratique des Hautes Études, Ve Section: noiembrie – decembrie 1992. 
  
2) COLEGIUL NOUA EUROPĂ: ianuarie – octombrie 1994. 
  
3) STIPENDIUM ZUR WISSENSCHAFTLICHEN AUS- UND FORTBILDUNG IN DEUTSCHLAND (Deutscher Akademischer Austauschdienst): Boppard; Frankfurt am Main, Goethe Institut: decembrie 1994 – iunie 1995.  
  
4) SALZBURG SEMINAR Sesiunea 342: 9-16 noiembrie 1996.  
  
5) EMINESCU TRUST: Oxford, Oriel College: septembrie 1999; London School of Economics, iulie 2000. 
  
6) Mellon fellowship la Wissenscaftskolleg la Berlin: 2006. 
  
ABILITĂŢI 
  
• CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ: Optică (lasere), Fizica stării solide (creşterea cristalelor, semiconductori, defecte, impurităţi) 
  
• PREDARE: Fizică generală, Fizica stării solide, Filozofia şi istoria fizicii, Istoria ideilor 
  
• SCRIERI LITERARE 
  
LIMBI STRĂINE 
  
• Franceza, Engleza (vorbit, scris) 
  
• Germana, Italiana (citit) 
  
EXPERIENŢĂ 
  
1. Preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR) – martie 2005 – prezent.  
  
2. Director al revistei ID (Idei în Dialog) – octombrie 2004 – prezent. 
  
3. Publicist la cotidianul “Evenimetul Zilei” – din septembrie 2006. 
  
4. Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii), martie 2000 – martie 2005. 
  
5. Editorialist la Revista “22” (1993-2001; 2004).  
  
6. Realizator TV (“Idei în libertate”, TVR Cultural, 2002-2005; “Înapoi la argument”, TVR Cultural, din 2005) 
  
7. Director de programe la GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL (1996 – 2000). 
  
8. Director al CENTRULUI DE STUDII GERMANE al Departamentului de Filozofie al Universităţii Bucureşti: 1 octombrie 1994 – 1 octombrie 1996. 
  
9. Asistent universitar la Catedra de Fizică a Universităţii Politehnice Bucureşti, 1 octombrie 1990 – 1 octombrie1994. 
  
10. Cercetător ştiinţific (din 1986) şi Şef de Laborator (septembrie 1985 – decembrie1989) la INSTITUTUL PENTRU MATERIALE SEMICONDUCTOARE (I.C.P.M.S. – Bucureşti). 
  
11. Susţinerea cursurilor în calitate de invitat:  
  
• Naşterea modernităţii 
  
• Revoluţia Ştiinţifică 
  
• Istoria Fizicii 
  
• Introducere în istoria ideilor stiinţifice 
  
12. Cercetător independent în domeniul istoriei ideilor. 
  
MEMBRU AL URMĂTOARELOR ORGANIZAŢII 
  
• FUNDAMENTELE MODERNITĂŢII EUROPENE, membru fondator (Universitatea Bucureşti şi Colegiul Noua Europă) 
  
• INSTITUTUL LUDWIG VON MISES - România 
  
• GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL (GDS)  
  
• COLEGIUL NOUA EUROPĂ (NEC) 
  
• SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ (SAR) 
  
• UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA (US) 
  
• PEN Club (Secţiunea de limbă română) 
  
• LIGA ROMÂNĂ DE PRESĂ (LRP: The Romanian Press League) 
  
• INSTITUTUL DE CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE ROMÂNO-GERMANE (ICIRG: Deutsch-Rumänisches Interdisziplinäres Forschungsinstitut) 
  
• FUNDAŢIA CULTURA EUROPEANĂ (EKS: Europäische Kulturstiftung) 
  
• Membru de onoare al “Societăţii Timişoara” 
  
CĂRŢI PUBLICATE 
  
1. Cerul văzut prin lentilă, Bucureşti, Editura Nemira, 1995.  
  
2. Zbor în bătaia săgeţii. Eseu asupra formării, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995. Traducere engleză: Flying against the Arrow. An Intellectual in Ceauşescu's Romania. Budapest, New York: Central European University Press, 2003. 
  
3. Politice, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996. 
  
4. Nezz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád György írta). Budapest, Pont /Kiadó, 1997.  
  
5. Omul recent. O critică a modernităţii din perspectiva întrebării ce se pierde atunci când ceva se câştigă?, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Traducere spaniolă: El Hombre reciente, Madrid, Editura Altera, 2005.  
  
6. Discernământul modernităţii, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004. 
  
7. Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, Humanitas, 2004; traducere italiană: Gli occhi di Beatrice, Milano: Mondadori, 2006. În pregătire, ediţia spaniolă, la editura Siruela.  
  
TRADUCERI 
  
• David Bohm, Plenitudinea lumii şi ordinea ei. Bucureşti, Editura Humanitas, 1995 (titlul original: The Wholeness and the Implicate Order, 1980) – în colaborare cu Gheorghe-Sorin Părăoanu.  
  
ARTICOLE ŞI ACTIVITATE MEDIA 
  
• O duzină de lucrări ştiinţifice şi comunicări în domeniul fizicii stării solide: 1984–1989. 
  
• Peste 500 de articole despre cultură, politică, epistemologie şi istoria ideilor publicate după 1992 în reviste culturale româneşti precum: 22, Dilema, România Literară, Litere, Arte, Idei, Secolul 20, Cuvîntul, Orizont, Euphorion, Vatra, şi în Neue Literatur, Halbjahresschrift fur sudosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Korunk, Liget, and Frankfurter Allgemeine Zeitung.  
  
• 1996-2005, corespondent săptămânal al postului de radio Deutsche Welle, Secţia română.  
  
• 1998-2005, corespondent săptămânal al postului de radio Free Europe, Romanian Section. 
  
• 2002-2005, talk-show săptămânal, “Idei în libertate”, TVR Cultural.  
  
• 2005-prezent, emisiunea de televiziune “Înapoi la argument”, TVR Cultural. 
  
PREMII 
  
• 1993: Premiul pentru Eseu din partea Editurii Nemira 
  
• 1995: Premiul pentru Debut din partea Uniunea Scriitorilor pentru Cerul văzut prin lentilă 
  
• 1995: Premiul pentru Jurnalism din partea revistei culturale Cuvîntul 
  
• 1995: Premiul Omul Anului din partea revistei culturale Cuvîntul  
  
• 1995: Premiul “Alexandra Indrieş” din partea Societăţii Timişoara  
  
• 1999: La Medaille (avec brevet) : “Timişoara 10 ans de ville libre du communisme” 
  
• 2001: Premiul pentru Eseu din partea Uniunii Scriitorilor pentru Omul recent.  
  
• 2001: Premiul pentru Eseu din partea revistei culturale Cuvîntul pentru Omul recent.  
  
• 2002: Premiul pentru Eseist Român al Asociaţiei Editorilor din România pentru Omul recent.  
  
• 2002: Premiul pentru Literatură din partea revistei Flacăra.  
  
• 2002: Premiul “Speranţa” din partea Societatea şi ziarul Timişoara . 
  
• 2003: Premiul CNA pentru cea mai bună emisiune culturală a anului pentru emisiunea “Idei în libertate”. 
  
• 2005: Marele premiu al Profesioniştilor de Televiziune. 
  
• 2005: Premiul pentru Eseu din partea Uniunii Scriitorilor pentru Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante... 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Horia Roman Patapievici – „Omul recent – O critică a normalităţii din perspectiva întrebării: „Ce se pierede atunci când ceva se câştigă?” / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 170, Anul I, 19 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!