Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Helene Pflitsch         Publicat în: Ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Maria DOBRIN te îndeamnă Să crezi în vise
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

După debutul editorial din decembrie 2008, cu romanul Iubire nemărturisită, Editura Transversal, Maria Dobrin vrea parcă să ne demonstreze că trăieşte prin scris şi pentru scris. Absolventă a Liceului I. C.Visarion, secţia Uman din Titu,munceşte ani buni ca educator şi profesor, ceea ce îi oferă posibilitatea de-a sta aproape de cărţi şi a se dedica scrisului, chemare ce o are încă din şcoala gimnazială.  

În anul acesta, după încă trei romane de la debut, Necunoscutul din Tren, Editura Transversal –2009, Iubire regăsită, Editura Amurg Sentimental, 2011, Vraja destinului, Editura Amurg Sentimental 2012, Maria Dobrin ne surprinde cu o altă apariţie editorială: Să crezi în vise.  

Nu este greu de înţeles, după titlurile cărţilor sale, că Maria Dobrin este un veşnic romantic şi că romanele sale se înscriu în categoria celor de dragoste.  

Nu am avut ocazia să citesc decât cele două din urmă cărţi ale sale, dar alăturându-le altor câteva cronici apărute în revistele de profil, mă fac să afirm că Maria Dobrin şi-a găsit subiectele din mediul căruia îi aparţine şi că fiind înzestrată cu un fin simţ al observaţiei şi înţelegerii îl descrie cum nu se poate mai bine.  

Să crezi în vise ne spune în titlul cărţii sale Maria Dobrin şi vrând parcă să îi dea dreptate marelui Walter Elias Disney care spunea „Toate visele noastre pot deveni realitate dacă avem curajul de a le urma”, în paginilecărţii îşi ţese povestea de iubire urmând acest îndemn.  

Totuşi, deşi întâlnim ca personaj principal aceeaşi tânără, de data aceasta studentă, cu o educaţie solidă dată de familia ce trăieşte la ţară în credinţa lui Dumnezeu, care încearcă să se adapteze schimbărilor vieţii, dar care nu îşi uită bunele moravuri transmise din moşi strămoşi, autoarea cărţii ne surprinde plăcut,de data aceasta trecând tărâmul în cel al ficţiunii. Nu o face întâmplător, doar de dragul de-a da o altă notă romanului ei, ci are un scop bine precizat.  

Maria Dobrin îşi iubeşte locul în care trăieşte, îi cunoaşte valoarea, iubirile şi durerile şi consideră necesar, o datorie de onoare, de a transmite mai departe tot ceea ce ştie şi simte despre el. Şi cum ar putea să o facă mai bine, dacă nu, îmbrăcând toate acestea într-o frumoasă poveste de dragoste?  

Alexandra, cum îi zic cei ai casei, dar care primise la botez numele de Maria, o tânără studentă aflată în vacanţă în casa părintească, are de ceva vreme un vis; o femeie înveşmântată în negru îi cere insistent: „Lasă destinul să se împlinească!”  

Visul ce o surprinde prin repetiţia lui este împărtăşit mamei, care la rândul ei îl împărtăşeşte bunicii ce aşteaptă cu nerăbdare ca unica ei nepoată să fie cuprinsă de mrejele iubirii, pentru că nu e aşa(?), vârsta tinereţii are aceleaşi necesităţi chiar dacă vremurile s-au schimbat şi „Nu mai ştii care este fătuca sau băiatul. Toţi cu plete, toţi cu cercei în ureche, în nas, toţi cu nădragi din ăia... că ţipă pe voi!”  

Visul Alexandrei l-auavut de-a lungul anilor toate femeile din familie care purtaserănumele de botez Maria, ceea ce o face pe bunică să creadă că nepoata ei este hărăzităsă ducă prevestirea la bun sfârşit, întrerupând astfel o vrajă sau dând liniştea necesară după moarte unor persoane care dintr-un motiv sau altul, au trecut în lumea defuncţilor fără să îşi poată îndeplini misiunea cu care au venit pe Pământ.  

Fenomenele naturale vin să confirme gândul bunicii şi Alexandra se trezeşte în mijlocul furtunii care o împinge spre vechiul castel al Brâncoveneştilor aflat pe ţinutul Potlogenilor. „Mai avea câţiva metri să ajungă lângă clădire când o rafală de vânt mătură brusc iarba. Alexandra se uită cu îngrijorare spre asfinţit. Se opri din mers cu privirea blocată pe cer. Norii vineţii se îngrămădeau cu o viteză ameţitoare. Puncte negre mai mari sau mici dansau sub ei. Un fulger aprinse tot cerul. Un sentiment neînţeles, de teamă puse stăpânire pe ea. Făcu un efort pentru a se stăpâni şi a deveni mai calmă. Veni şi a doua rafală de vânt mai puternică. Îi izbi faţa din plin. Primele picături mari de apă căzură pe firele de iarbă din faţa ei. Avu impresia că le aude sfârâitul pe pământul încins de razele fierbinţi ale soarelui. Uită de contemplare şi se grăbi spre adăpostul clădirii. O dorinţă nepământeană de a fi la acea oră în palat puse stăpânire pe ea. Picăturile mari se înmulţiră până mai făcu ea câţiva paşi, apoi din norii vineţii începu să curgă şiroaie”  

Ajunsă în palat, soţia domnitorului, femeia din vis, i se arată Alexandrei şi îi vorbeşte de iubirea şi respectul ce le-a simţit de-a lungul vremurilor la supuşii ei faţă de domnul Brâncoveanu şi familia lui ucisă în condiţii groaznice, în încercarea de a-şi proteja supuşii. Suntem conduşi aşa prin istoria acelui ţinut redată cu acurateţe şi exactitate şi facem cunoştinţă cu locuitorii lui, mândri de strămoşii lor, sentiment de care nu este lipsită nici autoarea ca aparţinătoare trup şi suflet lor.  

Întâlnirea miraculoasă o face pe tânără să revină la numele cu care a fost botezată şi cu care au fost binecuvântate atâtea femei înaintea ei, tocmai în dorinţa de-a găsi iubirea mult aşteptată şi sortităsecole de-a rândul.  

Dar nimic nu este uşor în această lume pământeană măcinată de egoism şi invidie, aşa că trece prin furcile caudine ale dragostei, suferă şi se bucură, până când într-un final lucrurile se pun pe făgaşul normal, iubirea se împlineşte şi o dată cu ea sufletele rătăcitoare printre ruinele cetăţii îşi găsesc liniştea.  

Maria Dobrin este un fin psiholog creând personaje vii, reale care poartă conversaţii într-un limbaj adecvat, aşa că citind, vizualizezi scenele descrise, iar la sfârşit nu îţi rămâne decât să declari că le cunoşti ca şi cum ai crescut de-a lungul anilor cu ele sub acelaşi acoperiş.  

Să crezi în vise este o carte pe care nu o laşi din mână până la sfârşit. Nu este o carte stufoasă, nu te sufocă cu descrieri sau acţiuni inutile şi de ce-ar fi altfel, când Maria Dobrin şi-a propus să îţi aducă în atenţie viaţa aşa cum este ea, de loc artificială, de loc împopoţonatăcu expresii academice care ar face-o necredibilă.  

De fapt, cred că aceastaeste calitatea Mariei Dobrin; care te atrage fără să te înşele în vreun fel, fiindcă nu e aşa, ea scrie despre ea şi cei din juru-i pentru ei, şi cu siguranţă nu s-ar regăsi în paginile cărţilor altfel.  

Îi doresc mult succes Mariei Dobrin şi am convingerea că scrisul ei nu se va opri aici, surprinzându-ne mereu cu alte subiecte despre viaţă şi cu viaţă culese de pe meleagurile legendare pe care le iubeşte şi cărora le este devotată.  

 

Helene Pflitsch  

Membru Liga Scriitorilor Români  

Wiehl, Germania, mai 2014  

 
Referinţă Bibliografică:
Maria DOBRIN te îndeamnă Să crezi în vise / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1241, Anul IV, 25 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!