Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Helene Pflitsch         Publicat în: Ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Ţiganii, aurul şi diamantele sau Răspunsuri la întrebări fără răspuns
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Facem filme cu şi despre ei pe care le vizionăm cu sufletul la gură, le ascultăm muzica şi chiar ne prindem în ritmul ei la fiecare petrecere la care participăm (şi nu vorbesc de manele, ci de muzica aceea care ne încântă auzul şi sufletul), ne costumăm la carnavaluri în ţigănci cu fuste colorate şi salbe de galbeni la gât, visăm ca măcar o dată în viaţă să iubim şi să fim iubiţi cu aceeaşi pasiune cum o fac ei, dar le punem în cârcă toate fărdelegile care ne înconjoară şi îi arătăm cu degetul, acuzându-i de murdărirea imaginii noastre în ochii lumii europene.  

Aceştia sunt ţiganii în viziunea noastră, chiar dacă de cele mai multe ori expunem doar partea jegoasă a cămăşii cu care îi îmbrăcăm.  

Nu ştim cum au ajuns să poarte cămăşi „Made în România”, când ei sunt risipiţi de la est la vest în toată Europa aceasta şi nu lipsesc nici din celelalte continente ale Pământului, dar în graba de a ne justifica propriile frustrări şi neputinţe nu zăbovim prea mult asupra căutărilor.  

De-a lungul vieţii, fiecare contact pe care l-am avut cu ţiganii m-a pus în faţa unei dileme pe care nu am ştiut s-o rezolv. Atât timp cât am trăit în ţara mea, am trecut peste ea cu aceeaşi superficialitate ca cei de lângă mine. A trebuit însă, să îi acord atenţia cuvenită imediat ce paşii m-au purtat pe alte meleaguri şi m-am trezitfiindetichetată cu sintagma „ţigancă-româncă”încă după primele cuvinte de prezentare.  

A fost motivul principal pentru care mi-am dorit cu ardoare să citesc „Ţiganii, aurul şi diamantele”, autor Samson Iancu, ed. Singur, Târgovişte, 2011, fără să cunosc la momentul apariţiei primului volum autorul. Aflasem doar că este cineva care, ca şi mine şi mulţi alţii, luaseră calea pribegiei. Mai mult decât atât, îşi avea rădăcinile în etnia pe care o simţim asemeni unei ciuperci otrăvitoare crescută pe trupurile noastre şi că pusese în paginile acestei cărţi faptele şi trăirile sale în contact cu lumea necunoscută în care păşise.  

Speram să găsesc în rândurile scrise răspuns întrebărilor mele.  

A trebuit să treacă câţiva ani, să apară încă două volume sub acelaşi titlu (vol. II, ed. ZIP, 2011 şi vol. III ed. Singur, 2013) şi să intru în contact cu domnul Samson Iancu, ca să ajung a le citi.  

Aşteptarea mi-a fost răsplătită din plin. O dată deschise, aceste cărţi nu îţi mai dau răgazul de a le lăsa jos. Ai senzaţia că simţi în ceafă răsuflarea şi auzi în urechi vocea autorului.  

„Multe acţiuni şi fapte din această carte s-au petrecut în realitate.  

Personajele mele sunt adevărate, exact ca şi oamenii pe care îi vedeţi zilnic pe stradă şi în filmele de acţiune, exact ca şi în viaţa de toate zilele când unii oameni se iubesc şi alţii se fac că nu se cunosc.” te va avertiza autorul în cel de-al doilea volum al său.  

Dar până atunci, începi călătoria alături de Sami, cum îşi spune, şi fiul lui purtat în rucsac şi pipăi inconştient în fundul buzunarului tău cei 11 dolari cu care cei doi trec graniţa în toamna anului ‘90, temându-te pentru viaţa lor.  

O dată ce te-ai alăturat în această călătorie, nu mai poţi da înapoi; râzi şi plângi, scapi câte o înjurătură în limba ţigănească şi te trezeşti uneori, că baţi prieteneşte pe umăr povestitorul, zicându-i: „Hei Sami, asta este prea tare, prea ireală.”  

Eşti însă convins, că de fapt, spui acest lucru pentru că nu vrei să îţi recunoşti limitarea minţii tale în comparaţie cu cele a personajelor prezentate.  

După câteva capitole, am constatat cu surprindere că dilema ce mă urmărea, era şi a scriitorului Samson Iancu, adus parcă de soartă pe acest pământ tocmai ca să descopere răspunsuri la întrebările fără răspuns. În tot timpul cât te poartă prin peripeţii ce îţi ţin respiraţia oprită, nu face altceva decât să le caute.  

Cu ce se deosebeşte el, fiul tatălui său, ţigan, şi al mamei evreică, de ceilalţi? De unde vin ţiganii şi de ce nu se pot adapta la un regim de viaţă pe care şi-l doresc pentru ei şi pentru copii lor? Cum pot să îşi păstreze libertatea care le curge prin vene, însuşi izvorul vieţii lor şi în acelaşi timp să se înregimenteze într-o lume cu legi ce de atâtea ori se dovedesc nedrepte?  

Încet, încet, prin poveştile izvorâte din propria experienţă, ale ţiganilor pe care i-a cunoscut, sau care le-a auzit de la cei din jurul său, autorul găseşte explicaţii şi dă răspunsuri.  

Nu am să fac un rezumat al celor trei volume. Pentru fiecare capitol aş putea scrie pagini mai multe decât este elîn sine, atât de profunde suntfrazele de acolo. Vreau însă, să mă opresc asupra câtorva aspecte care m-au impresionat în mod deosebit.  

Scriitorul Samson Iancu îşi asigură astăzi traiul zilei ca bijutier în Franţa, iar meseria lui este înainte de toate o pasiune. O pasiune la fel de mare ca şi cea cu care îşi caută strămoşii sau răspunsurile la întrebări, în aparenţă, fără răspuns. Pentru dânsul, oamenii şi pietrele preţioase sunt la fel de importante.  

Nu este de loc întâmplător că fiecare capitol din primul volum începe cu descrierea unei pietre preţioase şi abia apoi să facem cunoştinţă cu personajul. La sfârşitul poveştii, te întrebi dacă piatra s-a născut din sufletul personajului, sau sufletul lui s-a modelat asemeni pietrei.  

„Strălucirea asta albă, culoarea albă perfectă, fără incluziuni străine, duritatea cea mai mare, adică duritatea 10. Perfecţiunea perfecţiunilor în pietrele cu pavilioanele tăiate în cea mai perfectă geometrie. Poate fi evaluată doar în diamantele venite din străfundul imensului univers.  

- Eu sunt ţigan?  

- Tu eşti român, jidan, australian?  

- Tu eşti diamantul. Cu toţii suntem nişte diamante.  

Puritatea acestor diamante nu se poate vedea niciodată la suprafaţă. Cu cât pătrunzi mai mult în interior, cu atât poţi să-ţi dai seama de identitatea şi de valoarea lui. Pentru mine nu există diferenţe între oameni, fiecare dintre noi este un diamant.” (Puritatea diamantelor, vol. I)  

Deşi îşi recunoaşte originile, Samson Iancu se declară român, nu pentru că aşa scrie pe paşaportul lui, ci pentru că inima lui bate româneşte. Că este aşa, o dovedesc pagini întregi ale acestor cărţi din care răzbate un patriotism nemăsurat, declarat firesc, cu o sinceritate copleşitoare.  

„Dragă cititorule,  

Am să încep partea a doua a cărţii «Ţiganii, aurul şi diamantele» cu o mică dedicaţie ţie şi celor dragi din întrega Românie.  

Tu ai să plângi  

Pentru sufletul meu  

Sufletul meu pe care l-am vândut  

Şi tu ai să înţelegi ce înseamnă să iubeşti o ţară  

Aici printre străini, departe de România mea.  

Tu ai să râzi de mine  

Eu am să plâng  

Supărat, m-am săturat  

De străinătatea asta  

Şi strig în noapte  

După tine draga mea! România mea.  

Aşa se vinde sufletul, române!  

Aşa a fost  

Şi aşa va rămâne  

Ieri, azi şi mâine  

În vecii vecilor  

Aşa se vinde sufletul  

Ca să se nască lacrimi  

Să crească florile cu apă sărată  

Venite din lumină ochilor.  

Te iubesc!”  

Căutările lui Samson Iancu nu rămân fără răspunsuri şi îţi sunt împărtăşite cu convingerea că ele sunt corecte, dar în acelaşi timp este aşteptată părerea ta, pentru că (nu e aşa?)trăiţi împreună şi este firesc ca împreună să găsiţi rezolvarea.  

Ţiganii reprezintă un mister pentru întreaga omenire. Tot ceea ce se vorbeşte despre ţigani sunt doar supoziţii, trebuie doar să vă gândiţi că ţiganii sunt oameni ca şi dumneavoastră şi nu sunt nici mai buni şi nici mai răi decât dumneavoastră.  

Ţiganii n-au fost niciodată agresivi, sunt un popor de oameni nomazi, mereu nomazi, care oferă în schimbul libertăţii de a trăi, muzica şi dânsul.”  

Samson Iancueste un tată ce îşi face un ţel din viaţă pentru a-şi pregăti copilul pentru un viitor drept şi cinstit.  

„Toţi copii mei se rotesc în jurul meu ca nişte planete în jurul soarelui, se rotesc, se rotesc... Planetele au miez, au un centru magnetic, au o direcţie bine stabilită de sistemul gravitaţional...  

Copilul meu are o şansă, sunt conştient că şansa lui sunt eu.”  

Samson Iancueste un omcare ştie să dăruiască şi ştie să ierte în numele clipei care trebuie trăită în cinste şi demnitate.  

„Eu îl văd pe Dumnezeu în sufletul meu, dar mă gândesc mereu la cei din jurul meu şi mă gândesc că Dumnezeu este în toţi oamenii de pe Pământ...”  

Samson Iancueste un promotor al culturii, convins că doar prin cultură se poate evolua şi găsi calea spre cinste.  

Samson Iancu este un căutător al pietrei filozofale şi am impresia că este în posesia ei.  

Nu ştiu cum aş putea încadra cele trei volume din „Ţiganii, aurul şi diamantele”. Ele pot fi în acelaşi timp cărţi de ficţiune, poliţiste sau jurnale,iar unele capitole se pot transforma cu puţină muncă înadevărate scenarii alefilmelor triller.  

Ca scriitură se simte bâjbâiala celui care nu are experienţă (în multe locuri putând fii înlăturată de o editură care şi-ar asuma responsabilitatea unui lectorat) dar care se disipează încet, încet, cu fiecare nouă pagină scrisă.  

Cu siguranţă, critica literară va putea găsi o mie şi una de motive prin care ar putea să îl desfiinţeze.  

Eu cred, însă, că Samson Iancu este un scriitor şi încă unul care musteşte de talent.Cum ai putea să denumeşti altfel un om care nu „ar putea trăi fără să scrie în fiecare zi”, aşa cum singur declară?  

Am convingerea că în viitoarele volume, Samson Iancu va şti să găsească tăietura corectă care să le transforme în adevărate diamante, piatră atât de dragă bijutierului Samson Iancu.  

Închei aceste rânduri invitând pe toţi cei care încă nu au deschis paginile acestor cărţi, la o incursiune în care vor descoperi lumea; vor avea parte de o serie de aventuri, care îi vor purta alături de ţiganii bulversaţi de globalizare prin Europa ultimilor douăzeci de ani, prin Cazinourile Americii dar şi prin China sau Pământul Sfânt, prin lagărele de emigranţi ale Germaniei şi castelele franţuzeşti ce ascund comori, dar şi în lagărele de exterminare ale ţiganilor şi evreilor din Germania sau Transnistria.  

În acelaşi timp îi urez mult succes pe mai departe scriitoruluiSamson Iancu şi îi mulţumesc că mi-a oferit ocazia să găsesc argumentele prin care să opresc piatra care se aruncă spre această etnie atât de concetăţenii mei, românii, cât şi de cei în rândurile cărora trăiesc astăzi.  

Otrava ciupercii nu o vom combate până când nu vom pătrunde în adâncuri şi vom găsi răspunsurile întrebărilor, în aparenţă fără răspuns.  

Referinţă Bibliografică:
Ţiganii, aurul şi diamantele sau Răspunsuri la întrebări fără răspuns / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!