Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Hei, coşar, coşar...coşar!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se apropie ziua de 1 Martie. Anul trecut, primul mărţişor, un coşar, l-am primit de la un tip căruia nu i-am reţinut iniţial numele...şi l-am notat în telefonul mobil „Mere Bune”...pentru că mă sunase în toamnă, de la sat...că-mi aduce nişte “mere bune...cu viermi...eco”. Am râs atunci, de m-am prăpădit. 
  
În timp, am aflat ce nume are...dar tot “Mere Bune” îi spun. Chiar şi el, când mă caută de pe un telefon străin zice:” eu sunt, Mere Bune!” 
  
E o combinaţie ciudată tipul ăsta...de fineţe artistică (e artist fotograf), bun simţ şi grosolănie, duritate. Un bărbat frumos, căruia nu-i rezistă multe femei...căruia-i plac femeile...şi care le dispreţuiete, în acelaşi timp, din tot sufletul. E „produsul” unei profesoare fine, instruite, delicate şi al unui ofiţer dur, brutal verbal şi fizic...care nu s-au armonizat încă în fiinţa lui. E „produsul” unui mediu social în schimbare...înainte şi după Revoluţie. 
  
Primul mare şoc l-a trăit, şi el şi familia lui, când nu a rămas, conform mediei de la examen, la liceul de prestigiu, în care făcuse şi gimnaziu. „Exilarea”la un liceu...”sub demnitatea lui”i-a adus dezamăgirea totală tatălui. Nici anii şi nici realizările lui ulterioare nu au mai remediat ceva. E un război încă în desfăşurare. 
  
La terminarea liceului, prinsese perioada cu embargoul, la sârbi. Întâi cu plasa, apoi cu geanta...cu sacoşa mare...cu maşina...cu rezervorul...şi-a câştigat independenţa financiară. Tatăl îl voia la facultate...el voia bani. Mama îşi voia familia unită. 
  
Când a venit prima dată beat acasă (deşi el îşi aminteşte că era mai mult nedormit decât băut), ofiţerul i-a luat cheile...să stea acolo unde a învăţat că alcoolul e o opţiune de viaţă sănătoasă...că la ei în casă sigur n-a văzut asta. Oricât a încercat d-na profesoară să-şi salveze odrasla...nu s-a putut. 
  
Cu banii adunaţi până atunci, cu ce i-au mai trimis, clandestin, mama şi bunica şi-a cumpărat prima garsonieră. Era un pat...o cafetieră...şi, în rest, depozit pentru mărfurile aduse sau de dus...la unguri...la sârbi...la turci...la bulgari...la cehi...oriunde auzea că poţi să cumperi sau să vinzi ceva profitabil. 
  
Tot stând prin vămi, s-a gândit că n-ar fi rău să încerce şi el...şi a dat concurs la şcoala de vameşi. A fost singurul, din acel lot, care a intrat, fără a avea studii superioare. 
  
Viaţa în vamă nu poate să-ţi fie...decât de rege sau de câine. Nu există cale de mijloc. Aşa a învăţat “să muşte”…cu vorba, cu ştampila, cu şpaga, cu tirul...până când s-a simţit confortabil cu imobilele achiziţionate. Unii şi-au făcut vile, piscine...El şi-a făcut o reţea clară de imobile...de toate tipurile...în toate zonele bune. 
  
Singura fobie o constituia...Complexul studenţesc! 
  
Îi ura din suflet pe toţi “sărăntocii...şi ţărănoii” care veniseră la Timişoara să se facă „domni”. Aşa de puternic trăia acest sentiment...că se albea...îl apuca tremuratul...voma...dacă trebuia să schimbe urgent ceva valută...şi n-avea unde altundeva decât în Complex. 
  
Într-una dintre turele mai aerisite, cu control, la vamă...îi mărturisi unuia dintre şefi „durerea sa”. Se gândi şeful mai bine şi adună, dintre toţi angajaţii, o echipă bună, cât o grupă de studenţi...şi-i înscrise la facultate. 
  
Era momentul pe care şi-l dorise toată viaţa. Simţea că destinul lui se reaşează pe făgaşul pierdut cândva. Era conştiincios şi preocupat. Toţi râdeau...”Grupa vameşilor” era, oricum, mai “protejată” la examene. 
  
“Ce-ai, mă? Vrei coroniţă?”…se amuzau ceilalţi când punea întrebări sau solicita explicaţii suplimentare. 
  
La absolvire, şi-a invitat, cu mândrie, familia. A venit doar...bunica. 
  
Tatăl plecase...la pescuit...”E prea târziu să mă mai impresioneze cu ceva ratatul ăla!” Mama nu venise...ca să nu-şi supere soţul. Doar pentru bunica nu mai contau de mult ideile şi vorbele ginerelui. 
  
Atunci a plâns pentru prima dată “Mere Bune”. A plâns în hohote, în poala bunicii. 
  
Era ciudat să vezi un bărbat în toată firea...de 1,90...bine făcut...elegant...cu trăsături fine, dar ferme...cum plânge, ca un copil, în poala bunicii, care nu şi-a lăsat portul ei, de la ţară. 
  
„Auzi, copile...cu şcoala asta, poţi să lucrii şi la bancă?” întrerupse bătrâna şirul lacrimilor. 
  
„La bancă? Da. De ce? Vrei tu să lucrez la bancă?” zise, trezit ca din vis, proaspătul absolvent. 
  
„Daaaaaa !!!!!! Ăia-s domni mari. Am văzut eu la televizor. Dar nu la oricare...la banca lu’ Ţiriac”...aşa ştia „buni”...din reclame. 
  
La „Banca lu’ Ţiriac” să fie! 
  
N-ai crede câtă nevoie de afecţiune avem! Avea „Mere Bune” la vremea aia...apartamente...cât să faci un bloc, de le adunai...bani, cât să mai construieşti unul...femei, cât să organizezi un concurs de miss...şi, totuşi, se simţea atât de singur. 
  
“Când mă uit în ochii unei femei, mă gândesc...ce vrea? Câte zerouri vede când se uită la mine? Ce maşină visează? Ce concedii...vile...bijuterii? Mi-e scârbă de ce poate fi în mintea ei...de ce cred că vede când se uită la mine.” 
  
“Eşti bolnav...eşti foarte bolnav, dragul meu amic! 
  
Eu, când mă uit la tine, mi te imaginez cum culegi...merele bune…din grădină de la bunica...ori îmi amintesc chipul tău, în pragul uşii, cu coşarul-mărţişor în mână”...asta îmi venea să-i spun. 
  
Hei, coşar, coşar...coşar! 
  
Ştii, Domnule Ţiriac, câte podiumuri ţi-a făcut bunica până acum? 
  
Timişoara, 21.02.2011 Corina - Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Hei, coşar, coşar...coşar! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 51, Anul I, 20 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!