Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Harry Ross         Publicat în: Ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Harry ROSS - CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Omul de teatru şi de litere, Dan Puric de la Teatrul Naţional din Bucureşti, a publicat o carte „Despre omul frumos”, o meditaţie despre destin, dar şi un fel de elogiu adus sentimentelor profund umane şi patriotice ale ţăranului român de pe timpuri. Găsim aici o povestioară emoţionantă despre o băbuţă din Nehoiu, invitată de fiică-sa în America.  
 
Suntem în plină eră comunistă. Plecarea este precedată de îndoieli şi temeri. Tovarăşii de la raion, care au auzit de „aventura” proiectată, vin şi anchetează, nu le este pe plac ideea unei deplasări peste mări şi ţări. Îşi spun părerea, caută să explice că este periculos şi deloc recomandabil ca un cetăţean al României socialiste să viziteze America imperialistă. În ciuda acestor sfaturi, băbuţa se decide să plece. Îşi face valiza de carton, în care ascunde, înfăşurată într-un ziar, o pietricică de râu. Vameşii, scotocind prin bagaje, descoperă cu stupoare obiectul ascuns şi rămân blocaţi. Nu înţeleg şi nu ştiu cum să procedeze. O întreabă pe băbuţa de ce a luat cu ea piatra? „De dor”, zise ea simplu, privind vameşii drept în ochi.  
 
Asta e toată istorioara. Autorul dă o semnificaţie specială actului în sine pentru că socoteşte dorul drept o latură a dragostei şi apartanenţei omului faţa de pământul ţării. Am stat şi eu şi am judecat cum e cazul cu dorul, cu cei care pleacă din Israel şi nu se mai întorc. Cică în America sunt sute de mii de „iordimi” (plecaţi), care fac felurite munci, acceptă o viaţă deloc onorabilă, aducătoare de ceva bani, dar stau, nu se întorc. Vorbesc despre ţară, se întâlnesc la câte o cafenea, trimit patriei bezele, poate şi vorbe de iubire, dar atât. Mă întreb dacă la plecare au luat cu ei o pietricică, un pumn de ţărână, un Maghen David sau o cărticică sfântă, care să le amintească de ţara de unde s-au dezrădăcinat? Nu ştiu. Poate că unii da, nu toti.  
 
Mulţi din cei fugiţi au emigrat în Israel pentru că le-a fost rău şi le-a fost greu acolo în ţara de baştină. Aici au găsit un cămin cald, nişte braţe frăţeşti, ajutoare materiale, o perspectivă de viitor. Cu toate astea, ne-au părăsit, căutând o alternativă mai bună, un serviciu mai generos plătit, o „hevra” mai simpatică şi, bineînţeles, posibilitatea de a intra în proprietatea unui cartonaş verde. care să le dea dreptul de şedere legală.  
 
Deci, cum e cu dorul? O băbuţă săracă din Nehoiu, simţindu-se legată de ţara şi uliţa sa îşi ia în valiza ei prăpădită o piatră de râu, ca semn de loialitate faţă de pământul natal, pleacă în America şi se întoarce, cu aceeaşi valiză şi aceeaşi piatră, fericită că şi-a putut vedea fata, dar şi pentru că a revenit acasă întreagă şi nevătămată.  
 
Ai noştri fraţi de dincolo de ocean stau bine-mersi în locaţii provizorii, se văd la unele evenimente şi sărbători, uneori mai fac o săritură până acasă, povestesc despre mizeria lor de acolo, apoi se întorc tot acolo, nepăsându-le de cei lăsaţi aici... Nu e bine. Suntem un popor mic şi veşnic ameninţat cu nimicirea. Cu cât ne vom împrăştia, cu atît primejdia ce planează asupra-ne va fi mai mare. Aş vrea să strig tuturor: „Veniţi acasă, veniţi înapoi, serviţi ţara care v-a servit şi v-a ocrotit în clipe grele. Locul vostru e aici!”. Mă vor auzi? Evident, nu. Şi chiar dacă prin absurd, mă vor auzi, mă vor asculta? Nicio şansă. Omul care odată s-a dus, de ruşine nu mai revine. Sau din laşitate ori un interes pecuniar mărunt. Greu de spus...  
 
Să fim însă cinstiţi. Sunt cazuri când fugarul se întoarce la cuib. Regretă, plânge, se căieşte. Apoi face un tur în jurul casei, se întâlneşte cu Iţic, cu Moşhe, cu Rina. Se îmbrăţişează, le povesteşte că uite s-a întors la vatră. Aceştia îl privesc. Poate îi spun un bun venit. Dar nu e sigur, ba unii pot zice: „Mă, dar prost mai eşti!”.  
 
Plecarea multora din ţară a intoxicat şi sufletele celor rămaşi. E adevărat, avem o viaţă bună, dar cam nesigură. Auzim strigătele otrăvite ale unui şef musulman şi a acoloiţilor lui. Auzim urletele încărcate de ură ale hamasnicilor sau a celor din Hizbullah, cad rachete prste noi şi a copiilor noştri., au loc atacuri teroriste în centrul unui oraş israelian. Un sinucigaş aruncă în aer un autobus cu fiinţe nevinovate. Sunt victime, vaiete de durere, lacrimi. Nu e uşor să trăieşti aici. Dar asta ne e ţara. Aici e vatra strămoşilor, aici ni s-au născut copiii. Nu putem părăsi aceste pământuri udate cu sânge. Oricît e de greu, trebuie să stăm şi să apărăm ceea ce am cucerit cu atîta trudă şi sacrificiu.  
 
Băieţi fugari, credeţi că apărându-vă pielea voastră, puteţi lăsa de izbelişte soarta părinţilor sau prietenilor vostri? La întrebarea asta nu avem răspuns. Şi chiar dacă ar fi, nu sunt scuze.  
-------------------------------  
Harry ROSS  
mai 2014  
Israel  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Harry ROSS - CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL / Harry Ross : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Harry Ross
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!