Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mihaela Suciu         Publicat în: Ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Haina
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

- Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la ora şepte la livadă. Începe culesul prunelor! Fă bine şi anunţă-ţi neamu’, să vină la noi, să ne organizăm, da’ înainte de asta, toarnă-mi o bere să-mi dreg glasul. Îşi mângâie cu vădită plăcere haina şi continuă: - De haina mea nouă, ce zici?  

- Ce să zic? O salopetă! S-o porţi sănătos!  

- Ei şi tu... salopetă. Nu vezi?... Culoare, material... şi are şi inscripţie. Dom’le, neamţul tot neamţ!  

- Doar n-ai luat-o de la second – hand?  

- Doi poli! Ieftin şi bun!  

- Gata! Fug să-mi aduc neamurile.  

 

Cam asta era discuţia părinţilor mei. Până vine neamu’, eu - fiica lor, să vă pun în temă:  

Tata are zece fraţi, unu şi unu. Împreună stăpânesc un petec de pământ la ţară; o livadă de pruni. Din unitate de neam, n-au împărţit bucata în bucăţi-bucăţele şi nici n-au vândut-o. Au hotărât ca toamna, când se coc prunele, să se anunţe, unul pe celălalt şi să vină fiecare cu familia lui, să culeagă. De fapt culesul, e doar pretext: de-a se întâlni cu toţii şi să petreacă. Abia aştept momentul!  

 

Au venit neamurile mamei. Mama îmi face semn să mă apropii.  

Tata tuşeşte ca să se facă linişte, îşi mângâie salopeta nouă cu o deosebită satisfacţie şi ia cuvântul:  

- Ne-am adunat aci, fiindcă mâine începe acţiunea anuală de strângere a recoltei de prune. Anul acesta trebuie să ne mărim venitul fameliar, adică să mărim norma de cules prune şi deci, trebuie să ne organizăm, să vedem ce responsabilităţi revin fiecăruia. Fiică-mea va face, inventarul fameliei pe categorii de vârstă… Zî-i fato! Îmi întinde o hârtie.  

Eu mută. Mă gândesc: “Ce naiba l-o fi apucat pe tata? Auzi normă!”  

Tata:  

- Ai muţit sau ai uitat să ceteşti?  

Eu agitată:  

- Cum să uit? Şi încep să turui textul scris de tata până să apară mama cu neamurile:  

“Inventarul afectiv al fameliei noastre este compus din: eu-fiica, doi părinţi, bunicu’ şi bunica, un unchi, o mătuşă, doi nepoţi: Georgică - 10 ani, născut la 10 februarie 2000, ‘nălţime -1,50 metri, ochi căprui, păr şaten şi sora sa geamănă – Georgiana - semănând leit deci nu e cazul s-o mai descriem.  

Total efectiv = 9 persoane.”  

- Tată, dar de ce ne trebuie inventar? - întreb curioasă.  

- Să nu pierdem forţa de muncă pe drum! Celor mici să le ştim datele de identificare, pentru poliţie. Un om lipsă, venit lipsă! Acu’ să ne organizăm, spune tata... fiecare membru trebuie să-şi care echipamentul personal:  

- pentru dormit: o pătură ş-o pernă;  

- pentru hrănit: o lingură ş-un castron; cană nu luaţi fiindcă apă se bea din blidonul comun.  

Pentru preparat jemul de prune vom lua: ceanul mare de 50 kile, pirostriile şi linguroiul.  

Pentru depozitat, transport şi conservat vom lua 20 bucăţi PET-uri de 5 litri fiecare; sunt uşoare, se închid perfect şi nu vom avea pierderi.  

La faţa locului, când ajungem, vom pregăti un borş bun-bun, din adunătură de legume şi tacâmuri Avicola, că doar n-o să ne rupem dinţii cu găinile lor de ţară.  

- Cumnate, da’ ciorba în ce-o fierbem? – intervine unchiul.  

- Cum în ce? În ceaunul mare. Seara mâncăm o tură, dimineaţa încă o tură, ce rămâne turnăm în blidoane. Spălăm ceaunul şi turnăm prunele. Pe măsură ce culegem şi facem jemul, îl turnăm în blidoanele rămase goale. Cele cu borş le-om goli până se termină ultima şarjă de jem, aşa că le folosim şi pe ălea. Corect, nu?  

Pâine sau mămăligă îşi ia fiecare, după cum poate duce în schinare.  

Tu fato, să-ţi iei laptopul, să scrii cronica fameliară zilele astea, poate trimiţi şi la concurs literar, că nu strică să ai la CV, când te-oi mărita, cât mai multe diploame. Să iei şi bâzdâgania aia pentru net, să vedem ştirile, să ne informăm ce se mai întâmplă prin lume; că n-om fi… aşa, ca toţi proştii! Ne culcăm deştepţi, nu?... şi ne sculăm cu noaptea-n cap… la prune!  

Toată lumea să se uite pe unde calcă, să nu se accidenteze, nici pe drum şi nici la livadă, că nu am plătit asigurarea pentru sănătate şi ne spitalizează gratis, dracu’. Înţeles?  

- Tată, dar nu mergem cu maşina?  

- Nu! E an de criză, mergem cu trenul! Pe ce lume trăieşti, fato?  

 

Zău dacă mai pricep ce-i cu tata! Nu credeam că un om se poate schimba peste noapte, darămite în câteva ore? Din omul omenos, hazliu, tata devenise hapsân… parcă era o haină întoarsă pe dos. Nu-l mai recunoşteam.  

 

Am mai primit mici instrucţiuni şi fiecare şi-a făcut bagajul.  

Încărcaţi ne-am deplasat pe drumul naţional de ţărani, încolonaţi în şir indian, spre gară. Tata mergea în faţă cu lanterna aprinsă, conform normelor de circulaţie pe drumurile publice, iar eu ultima ca să am efectivul familiei în faţa ochilor şi să fac inventarul din mers. Toţi eram îmbrăcaţi ca de zile mari, numai tata era în salopetă.  

Ajungem în gară. Trenul personal era tras la linie. Şuieră dând semnalul de plecare, aşa că stricăm rândul şi ne bulucim, unul peste altul, să urcăm în vagon. În compartiment ne aşezăm pe băncile de lemn cu muşama veritabilă, care însă nu rezistase briceagului; dovadă pomelnicele cu cei vii - trecuţi prin tren, încrustate peste tot.  

 

Tata strigă:  

- Fato, inventarul!  

Îl fac rapid pe degete, murmurând: ”eu, doi părinţi, bunicu şi bunica, un unchi, o mătuşă, doi nepoţi: Georgică; 10 ani, născut la 10 februarie 2000, nălţime… ăăă?… 1,50 metri, ochi căprui, păr şaten şi sora sa geamănă – Georgiana – semănând leit deci nu e cazul s-o mai descriem”… şi strig:  

- Total efectiv nouă persoane!  

- Bravo! respiră uşurat tata.  

Trenul se pune în mişcare prinzând ceva viteză.  

În compartiment intră un tânăr oacheş, curăţel, mama-mi dă un ghiont, să-i fac loc lângă mine. Politicos acesta se prezintă înainte de a lua loc:  

- Sărut mânuşiţele, mă numesc Angelo Alberto Ronaldo, reporter!  

Mama dă să-i zâmbească, dar rămâne cu gura căscată şi zâmbetul în gât fiindcă trenul se opreşte brusc. Cineva, pesemne, a tras semnalul de alarmă! De afară se aud vociferări şi ne bulucim toţi la fereastră, să vedem ce-i.  

La capătul podului ce uneşte mahalaua cu restul civilizat, un cetăţean agita o pancartă pe care scria: ”Hoţii! Hoţii!” iar el striga cât îl ţinea gura: ”Criminalii! Criminalii! Moarte!”  

Tânărul Angelo iese să prindă ştirea. În urma lui aleargă conductorul trenului atenţionându-ne:  

- Închideţi geamurile, trageţi perdelele, ocupaţi-vă locurile, păstraţi-vă calmul, verificaţi centurile personale, imediat demarăm!  

Acest imediat durează o oră, şi, trenul se pune în mişcare, dar… tânărul oacheş nu s-a mai întors în compartimentul nostru, drept urmare nici mama n-a mai avut motiv să zâmbească.  

 

Iată-ne! la destinaţie, în livadă.  

Familia noastră, ajunsă prima, se ocupă cu ridicarea taberei, iar eu pornesc laptop-ul să prind ştirile.  

Să leşin! Mama mă observă şi se repede cu bidonul de apă, ceilalţi după ea şi… rămân toţi cu gura căscată… tânărul din tren era pe post!  

 

“Gentile ascultatore, vi parlato de la Buhăieşti, Angelo Alberto Ronaldo, de la televiziunea rromena.  

In questa sera, treno personalo a calcato una canina negro per la stare de ebrietate. Amigo de questa, e fratelo del canino - Barbadone - ultimo mohicano di grupo bugetaro -reformato, qui agitato pancarto: Hoţii! Hoţii! e făcuto greva foamei a capo del podo, apostrofato la conductore del treno: Asasino! Morte! e pe urmă bătuto morto.  

Una maşina poliţia locale, qui s-a deplasato per la vedere, făcuto la cercetare del accidento, e una grande multimea populaţione locale a participato la înhumare del canino.  

Vi parlato de la Buhăieşti, Angelo Alberto Ronaldo, de la televiziunea rromena, lidero uno, per tuti rromi, ţigano e jitano del mondo, qui e cazato ocazionale a Roma. Buonasera!”  

 

Mama extaziată, văzându-l pe Angelo:  

- Mânca-l-ar mama de îngeraş!  

Tata:  

- Fa Leano, unde naiba ai văzut înger oacheş? iar mie… Angelo ăsta-mi miroase a plagiator, ştirea o fi noutate, da!, dar… stilul, ba!  

 

Şi bine-nţeles că s-au ciorovăit pe tema asta şi nimeni nu s-a mai ocupat de tabără, toţi urmărind ştirile date pe posturile private, care sunau cam aşa:  

- Ca să nu-şi piardă locul, ministrul transporturilor s-a lipit de scaunul ministerial cu superglue, dar a fost scos cu tot cu scaun, afară în stradă. S-a adus alt scaun şi în deplinătatea prerogativelor de înscăunare şi în unanimitate de voturi, premierul a dat o Ordonanţă la urgenţe, telefonic, adică la 112, prin care s-au suspendat toate trenurile personale pe durată nelimitată;  

- Sfrijita Bar de Aoleu - preşedinta apărării drepturilor necuvântătoarelor maidaneze şi-a anunţat prezenţa în Piaţa Rromană din Buhăieşti…  

 

Am adormit care cum a putut.  

Dimineaţă când m-am trezit, mama făcuse focul.  

Eu abia reuşeam să deschid ochii, dar tot am zărit un rest din salopeta tatei mistuindu-se în foc şi-i fac semn mamei. Ea duce un deget la gură, să tac.  

Se scoală peste vreo zece minute şi tata. Întinzându-se:  

- Unde ai pus salopeta Leano?  

Mama:  

- Iaca nu mai ştiu, ia de colea haina ta veche până o găsesc.  

Se îmbracă tata bodogănind. Începe să se încheie la haină. E din ce în ce mai vesel.  

 

- Azi o să fie distracţie mare! Cumnate, trezeşte-te! Mergem în sat, să luăm mâncare, vin, bere, suc şi poate găsim şi nişte lăutari. Hai odată cumnate că ne prinde amiaza! – îl îndeamnă tata pe unchiu’-meu.  

 

Ăsta e tata! şi sar, şi-l pup, şi-l îmbrăţişez.  

 

Ce să vă mai zic în final?... Zău că:  

”Haina îl face pe om!”  

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Haina / Mihaela Suciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 672, Anul II, 02 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Suciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!