Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Gustul dulce al copilăriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Domnul Puiu Răducan este un maestru al geniilor literare: poezie, impresii de călătorie, roman, etc. cu o largă sferă de cuprindere atât în arealul românesc, dar şi ca manifestare spirituală a fiinţei umane, atingând cu delicateţe corzile sensibile ale sufletului şi încântând cititorul cu scrierile sale. După un „pelerinaj” prin poezia clasică, apoi în cea contemporană, continuă cu reportajele sale turistice, cu impresiile de călătorie pe care i le-au lăsat locurile prin care l-au purtat paşii, atât în ţară cât şi în afara graniţelor.
Cu toate că a colindat meleagurile patriei în lung şi-n lat, de la munte la mare şi invers, dar şi ţinuturi din străinătate, nu şi-a uitat glia strămoşească. Astfel, în „Trepiedul de aur”, scriitorul Puiu Răducan intenţionează să treacă în nemurire locurile natale, plaiurile copilăriei sale, să pecetluiască cu litere de suflet ţinutul Ţepeştilor vâlcene în filele eternităţii. Şi într-adevăr reuşeşte s-o facă într-un stil original.
Autorul recunoaşte cu sinceritatea unei spovedanii în faţa duhovnicului numit „natură” că:
Atât m-au frământat aceste meleaguri natale, atât au investit în fiinţa mea, încât, iată au reuşit să ţină pe pământ, să-l ţină şi să-l întreţină pe omul ce sunt.
Mai departe dânsul se explică cu fermitate :
Sunt produsul lor, al dealurilor copilăriei, al Văii Şasei şi tot ce mai cuprinde satul meu drag căruia-i închin şi-i dedic întreaga-mi existenţă.
Aşa cum sunt, sunt al lor, ei m-au făcut, lor le datorez totul şi le mulţumesc pentru asta. Datorită lor am ajuns unde sunt şi ... sunt foarte mulţumit de … lucrarea lor.
Şi naratorul chiar rămâne uimit de forţa arealului în care a copilărit:
Mare răbdare trebuie să fi avut acele peisaje unice … cu unul ca mine!
Autorul simte că acele locuri l-au format şi l-au propulsat să ajungă la ceea ce este cu adevărat azi !
Ceea ce au făcut aceste peisaje mirifice cu mine, din mine, se întrepătrunde cu alte aspecte din viaţa mea, în special cu cele din copilăria de la Ţepeşti, care, aşa cum spuneam şi acestea şi-au adus o contribuţie esenţială asupra fiinţei şi existenţei mele.
Autorul reuseşte, când îşi deapănă amintirile, să-şi recapete echilibrul copilăriei şi este conştient că acel cadru natural i-a creat premisele şi condiţiile viitoarei existenţe, i-a dat luciditatea şi tăria în lupta cu vicisitudinile vieţii, cu surprizele destinului, dar şi sensibilitatea pe care ţi-o oferă altruistic mediul rural prin însăşi natura existenţei sale.
…pot să spun şi acum că respectul şi frumuseţea locurilor natale m-a făcut să mă subordonez şi lor. Lor să dăruiesc cu toată dragostea şi respectul, realizările mele.
Aducerile aminte îl copleşesc şi se reîntoarce în timp şi spaţiu, căzând melancolic în stări de reverie, cu gândul la anii inocenţi ai copilăriei. Scriitorul, Puiu Răducan, aduce prin „Trepiedul de aur” un omagiu locurilor sale natale ca unui sanctuar sacru.
Melancolia Ţepeştiului natal cu toate aspectele vieţii mele de aici sunt trăiri vii la care mă închin cu smerenie, teamă şi respect.
Mulţumesc lor, plaiurilor copilăriei şi Domnului pentru ceea ce mi-au dat!
Autorul nu-şi începe depănarea amintirilor într-o ordine cronologică strictă, ci, prin scurte povestiri punctează esenţa lor. Astfel în „ Dudul” afirmă :
M-am născut cu un dud în curte. Cred că pe el am deschis eu ochii prima dată,
ca şi când pomul ar fi un frate mai mare sau chiar un bunic. El este ca un protector neclintit al gospodăriei părinteşti:
Destul de gros şi de bătrân, îşi întindea crengile până spre tinda casei. Vara, puteai prinde cu gura dude negre şi dulci, chiar din tindă, ori de pe scări, fără să-ţi foloseşti mâinile.
Aşa de galant se oferea dudul meu! Era dezvoltat, parcă, mai mult pe orizontală decât în sus, spre Domnul. Mângâia ferestrele casei cu crengile-i răsfirate.
Parcă dorea să spună ceva, dar nu-i inţelegeam limbajul, noi nu cunoaştem limbajul pomilor.
Autorul îşi aminteşte de orătăniile din curte care se urcau în dud şi înnoptau după un anume ritual numai de ele ştiut, dar şi de mama sa „o femeie scundă”, ca orice fiu care niciodată nu-şi uită fiinţa care i-a dat viaţă.
El povesteşte cu acurateţe şi emoţie viaţa patriarhală care se desfăşoară în jurul/prezenţa acelui dud. Cu durere în suflet, povestitorul îşi aminteşte că aşa cum orice început are inevitabil şi un sfârşit, dudul nu mai este :
Mi-am adunat din crengile de dud euforia copilăriei, şi acum mă gândesc s-o depozitez secret, la dospit, între coperţile unei cărţi.
Şi pe dud am să-l răstignesc între paginile acelei cărţi să-mi cânte, să-mi doinească mereu copilăria.
Urmează naraţiunea „Ursei” în care autorul îşi aminteşte cu emoţie aventurile pe care le-a petrecut în anii copilăriei alături de patrupezii Azor apoi Ursei. Povestirea este presărată cu numeroase „năzbâtii” pe care le făcea copilandrul Puiu, încercând să-şi imite mama, poate, modelul vieţii sale de atunci.
În „Salcâmul aplecat de Sudos” Puiu Răducan îşi aduce aminte de păsările care poposeau în el şi-l încântau cu trilul lor colorat, în special cucii şi mierlele, ca într-un adevărat concert păsăresc.
Pe perioada vacanţei, căci aşa erau copiii la ţară, pleca cu vitele :
Mersul spre Salcâmul aplecat parcă se desfăşura într-o atmosferă liturgică. Vara, plecarea cu oile şi cu ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura.
Apoi ajungea în Crucea Popii unde:
…se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele aveau o linişte şi libertate mândră. Parcă toţi, şi noi şi animalele, răsuflam uşuraţi când ajungeam la Crucea Popii. De acolo începea urcuşul libertăţii tuturor.
Autorul consideră că „Dudul „ , „Ursei” şi „Salcâmul aplecat de Desudos „ au constituit, fiecare în parte, câte „o treime a copilăriei” sau mai exact câte „un stâlp al copilăriei”.
În finalul lucrării sale „Trepiedul de aur” autorul se retransformă din prozator în poet şi ne concluzionează amintirile copilăriei sale în versuri frumoase, emoţionante, în poemul intitulat sugestiv „ Umbra „ care reia pe rând tema „Dudul”, „Ursei” şi „Salcâmul aplecat de Desudos”
...A fost vis alb în casa părintească,
Tot ce în trupu-mi înverzeşte câteodat’,
Casa mea parcă ... s-a pierdut în poezie,
Dudul, Ursei, Salcâmul, amintiri deocamdat’.
Bănuiesc că autorul ar avea multe de povestit despre farmecul copilăriei sale şi îi recomand să nu se oprească aici, pentru că Gustul dulce al copilăriei va persista la fiecare dintre noi până vom pleca pe tărâmul vieţii eterne…
Domnul Puiu Răducan a rămas o fire sensibilă cu un deosebit spirit de observaţie a tot ceea ce este frumos atât din punct de vedere al pitorescului dar şi al nobleţei umane. În tot ceea ce a aşternut pe hârtie pune dăruire şi pasiune, o face din adâncul sufletului, simţindu-şi chemarea şi talentul de scriitor autentic.
 
Referinţă Bibliografică:
Gustul dulce al copilăriei / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!