Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Vasile Bele         Publicat în: Ediţia nr. 427 din 02 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Groşii Ţibleşului - locuri, oameni, fapte şi tradiţii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
APARIŢIE EDITORIALĂ 
  
Groşii Ţibleşului – locuri, oameni, fapte şi tradiţii 
  
Este o mare bucurie să pot vorbi, în cunoştinţă de cauză, despre Ţara Lăpuşului – una dintre cele mai frumoase ŢĂRI, de care ne putem bucura. Cu bucurie în suflet, dar şi cu părere de rău, trebuie să vă mărturisesc faptul că de câte ori gândul sau pasul mă poartă pe cărările acestui ţinut binecuvântat, regret că nu m-am născut pe aceste meleaguri, dar, simt că sunt de acolo, din Ţara Lăpuşului, şi îmi este drag să vorbesc despre tot ce înseamnă aceste locuri. 
  
O fac de fiecare dată cu mare drag şi cu responsabilitate, dar şi cu nemărginită emoţie. La fel, cu emoţie şi responsabilitate, voi încerca (şi sper să reuşesc cât mai obiectiv) să vorbesc şi să semnalez apariţia la Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş ,,Dragoş Vodă”, din Cluj-Napoca, în anul 2009, a lucrării ,,Groşii Ţibleşului - locuri, oameni, fapte şi tradiţii”, apărută sub semnătura şi îngrijirea sufletească a doamnei profesor Ioana FILIP şi cu sprijinul domnului Vasile IUGA de Sălişte – mari iubitori de tradiţie şi folclor, promotorii autenticului şi a adevăratei valori, atât morale cât şi spirituale. 
  
O lucrare impresionantă, gândindu-mă la faptul că la origini, această carte de azi, a fost teza de licenţă, a tinerei, pe atunci, Ioana POP (prin căsătorie FILIP), azi, un dascăl ajuns în pragul pensionării, dar, fără a greşi, rămasă în suflet, crez, gând şi iubire, încă tânără. Este de invidiat - şi mă bucur să pot spune acest lucru – curajul şi pofta de viaţă a acestui profesor, IOANA FILIP, ce a slujit pe altarul profesiei şi al credinţei, din dragoste şi cu respect, câţiva zeci de ani, educând tinerii în arta cunoaşterii, tocmai pentru a-şi şti istoria ţării în care s-au născut moşii şi strămoşii noştri, ţară pe care au apărat-o, la nevoie, chiar cu preţul sacrificiului suprem, cu onoare, demnitate şi bărbăţie, fiind fără tăgadă, convinşi, că acesta este rostul lor – acela de a-şi apăra ţara.  
  
Am avut bucuria s-o cunosc personal pe doamna Ioana FILIP, fiind gazdă minunată, când, în calitate de realizator de emisiuni, am poposit cu întreaga echipă în curtea dumneaiei. A fost prima întâlnire, faţă în faţă, şi trebuie să recunoaştem că totul a fost o reuşită. Îi mulţumesc şi-acum, am făcut-o ori de câte ori am avut ocazia, şi-o voi face mereu. 
  
Voi aprecia efortul şi tinereţea dumneaiei.  
  
Voi preţui înţelepciunea, darul şi harul ce i-au fost transmise, de Ursitoare, încă de la naştere. 
  
Voi respecta şi stima acest OM, pentru tot ceea ce a făcut şi pentru toată truda şi osteneala de care a dat dovadă, de-a lungul vieţii, pentru a da, şi transmite, tinerilor, pe care i-a avut în grijă maternă, ceea ce este mai bun. 
  
A fost soţie, mamă, prietenă şi dascăl. 
  
Acum este soţie, mamă, bunică, prietena tuturor şi dascălul multor generaţii de elevi, care au stimat-o şi respectat-o, care o stimează şi o respectă şi care o vor stima şi respecta mereu, pentru că aşa a binevoit Dumnezeu.  
  
Nu puteam trece cu vederea peste toate acestea şi simt că trebuie, şi că trebuiesc, spuse, fără a fi acuzat de subiectivism. Cei care se îndoiesc de veridicitatea acestor rânduri sunt rugaţi să cerceteze ,,la faţa locului” şi se vor convinge de valoarea reală a celor spuse de mine. Aş mai vrea să pot vorbi despre dascălul IOANA FILIP – promit s-o fac altădată (şi cât mai curând!) – doresc, însă, cât îmi mai permite spaţiul pentru semnalarea acestei apariţii editoriale, să fac referire la lucrarea amintită, cu o prefaţă a valorosului profesor Pamfil BILŢIU. ,,Lucrarea Groşii Ţibleşului – locuri, oameni, fapte şi tradiţii – semnată de Vasile IUGA de Sălişte şi, Ioana FILIP, fiică a comunei, se alătură unei suite de lucrări menite să investigheze o zonă etnografică de un conservatorism şi un arhaism cu totul aparte, care este Ţara Lăpuşului” (p. 9) mărturiseşte, de-adevăratelea, dascălul Bilţiu, fără a exagera câtuşi de puţin, prin argumentul propus. Totul pare rupt din mit.  
  
Un amplu studiu monografic, aş defini, personal, această trudă şi osteneală. Complexă în construcţie, amplă şi bogată în informaţie, frumos ilustrată cu poze din arhiva personală a celor doi autori - aceasta este monografia aşezării Groşii Ţibleşului, azi, o prosperă şi cunoscută comună.  
  
Propusă şi finalizată pe un suport de şapte capitole, lucrarea, încă din primele pagini te duce, şi conduce, pe frumoasele plaiuri, fără de seamăn, încărcate de simbol şi istorie, acolo, unde, dacă încă nu ai ajuns, ţi-ai dori să nu mori, până nu calci şi pe-aici, prin Groşii Ţibleşului. 
  
Susţin ceea ce spun cu argumente solide. Iată, doar câteva exemple! Încă din capitolul I: Cadrul natural – al localităţii, faci cunoştinţă cu aceste frumuseţi, apoi cu altele, şi cu altele, şi iar, şi iar... Îmi susţin argumentele, cu cele scrise. ,,Localitatea Groşii Ţibleşului este aşezată pe valea râului Suciu, la poalele Munţilor Ţibleş, iar la est se ridică cele trei vârfuri, semeţe, ale Ţibleşului, în nord Dealul Gruimanu şi Plaiul Moroşenilor, iar în vest comuna Lăpuşul Românesc, în care se poate ajunge trecând Dealul Obreja”(p. 15)...cu un relief deluros-muntos (p. 18) ... numeroase izvoare şi pâraie ce coboară de pe crestele munţilor, tăindu-şi cu îndârjire albia prin relieful stâncos, pietros, toate obstacolele fiind învinse, fapt caracteristic tuturor apelor de munte. Beneficiază de o climă temperat-continentală, cu veri destul de răcoroase şi ierni friguroase şi lungi, ce ţin aproape cinci luni, de pe la sfârşitul lui noiembrie şi până în aprilie” (p. 19), iar în capitolul II, facem cunoştinţă cu istoria localităţii – Cadrul istoric – aflăm anul primei atestări documentare a acestei localităţi – 1594, în timp, purtând mai multe denumiri, astfel: 1594 – Teokeős, 1662 – Tokes, 1733 – Gross, 1750 – Grosch (p. 27).  
  
Dar, am să vă las dumneavoastră plăcerea de-a afla celelalte amănunte ale atestării documentare, citind lucrarea, eu, grăbindu-mă să amintesc al treilea capitol: Religia – ce debutează cu un motto: ,,Credinţa – temelia unităţii neamului omenesc şi a creaţiei” (p. 65), de unde aflăm că, aici, în localitatea Groşii Ţibleşului, trăiesc într-o perfectă armonie spirituală – ,,ortodocşii, romano-catolicii, greco-catolicii, reformaţii şi penticostalii” (p. 79), dorind a spune, parcă, fără a greşi, că ,,suntem mulţi şi multe credinţe, dar ne rugăm unui singur Dumnezeu!”.  
  
O dată cu al patrulea capitol: Aspecte ale vieţii social-economice, aflăm alte amănunte privind recensământul populaţiei, ocupaţiile de bază ale locuitorilor – agricultura, creşterea animalelor, lemnăritul sau albinăritul, dar şi despre vânătoare şi pescuit ori colectarea fructelor de pădure. Apoi, cu bucurie, descopăr date istorice privind învăţământul din această localitate. ,,Primele începuturi cunoscute în documente ale învăţământului în Groşii Ţibleşului se înscriu în cadrul celui confesional. Deşi mai vechi, nu posedăm date certe decât începând cu anul 1898, când se vorbeşte despre o astfel de şcoală romano-catolică, cu limba de predare maghiară” (p. 94). Aşa au fost vremurile, aşa s-a învăţat, când în limba maghiară, când în limba valahă.  
  
Cert, este un lucru – localitatea a dat societăţii oameni adevăraţi – sinceri, curaţi în suflet, deştepţi, harnici şi isteţi, care nu şi-au uitat satul şi nici credinţa de unde au plecat. Nu-i amintesc pe niciunul pentru a nu fi acuzat. Dar, sunt mulţi, chiar foarte mulţi, şi fac cinste şi onoare satului – de la oameni politici, preoţi, profesori, economişti, solişti şi interpreţi valoroşi, la inspectori sau ingineri – şi, am parcurs şi al cincilea capitol: Oameni de seamă.  
  
Pentru că nu pot trece cu vederea, mă opresc asupra unui gând, chiar aşa intitulat – Gânduri despre satul meu. Nu pot reda în întregime aceste frumuseţi, dar pot să te invit, drag cititor, la lectura paginilor 182 – 183, şi sunt convins că-mi vei da dreptate. Suntem în al şaselea capitol: Viaţa cultural – artistică. Aici, semnează, după cum mărturiseşte, personal, departe de casă, doamna prof. Viorica POP-ZĂGREAN.  
  
Prea îmi place, iertaţi-mi sinceritatea, şi nu mă pot abţine, să nu fac o remarcă şi să nu ,,fur” o frântură din această frumuseţe: ,,Binecuvîntatele plaiuri ale Ţibleşului sunt adevărate miracole date de Dumnezeu. O lacrimă a cerului s-a transformat în cristale care s-au sfărâmat, dând strălucire doar pentru cei vrednici s-o vadă...Gândul mă duce la anii copilăriei care au fost fericiţi ca şi pentru orice vlăstar de om simplu, fără aspiraţii prea multe”. Şi, mă opresc! Am citit de prea multe ori aceste două pagini, încât am impresia că le ştiu pe de rost. Gânduri curate, izvorâte dintr-un suflet curat, ce nu îşi va uita satul şi nici uliţa copilăriei niciodată. Coloritul pozelor din finalul lucrării, şi bucuria întâlniri cu ele, mă trezeşte la realitate şi mă face să strig, cât pot de tare: Ce frumoasă eşti, Ţară a Lăpuşului!  
  
Cu intenţie am lăsat spre final, cealaltă parte extrem de interesantă a lucrării de faţă – folclorul - unde, printre altele, se face referire la cele două grupuri folclorice, pe care i-am avut ca invitaţi în emisiune. Este vorba despre grupul folcloric ,,Doina Ţibleşului” şi grupul ,,Ţibleşul”. Le ştiu rezultatele şi le ştiu performanţa. Am doar cuvinte de apreciere la adresa lor. Felicitări, domnilor! Felicitări, doamnelor! Este foarte greu să promovezi autenticul şi frumuseţea din tradiţiile populare. Dumneavoastră, aţi reuşit! Dovadă stau înregistrările, şi aş dori să vă amintesc aici pe toţi. Din frica de a nu uita ori omite pe careva dintre dumneavoastră, nu am să recurg la asemenea gest. Vă respect şi-mi sunteţi dragi, pentru ceea ce sunteţi. Şi, aţi dovedit-o de atâtea şi atâtea ori.  
  
Un cuvânt de laudă şi mulţumire se cuvine, întru totul, al rosti dascălului Zorica Elvira GIURGIU, fata Ciuntenaşului din Groşii Ţibleşului, cea care trudeşte pentru a transmite gândul bun şi buna învăţătură elevilor. A avut profesori minunaţi, şi-acum nu face altceva decât să transmită ceea ce a învăţat bun, de la alţii. Transmite bună învăţătură de la cei care a preluat-o cu atâta măiestrie.  
  
El, dascălul, nu se va lăsa ,,furat” de lumea conflictelor sociale pe care le trăim. Indiferent care va fi soarta profesorilor şi a învăţământului românesc, mă bucur de faptul că am reuşit să cunosc, şi să am drept prieteni, asemenea oameni precum Ioana FILIP, precum Elvira GIURGIU – adevărate valori morale, ce pot fi oricând exemple.  
  
Şi-acum, iară-şi, doamnă profesor Filip, trebuie să vă mulţumesc, în nume personal. Nici eu nu mai ştiu de câte ori! Un lucru este sigur... Am să mulţumesc o dată pentru volumul: ,,Groşii Ţibleşului – locuri, oameni, fapte şi tradiţii”, apoi pentru ceea ce aţi făcut de-a lungul activităţii de dascăl – aţi dat lumii, şi societăţii, oameni de prestigiu şi adevărate valori moral spirituale. Unul dintre acestea este Elvira, cea care acum ,,vă copiază”, profesional.  
  
Şi-a dorit să fie dascăl pentru că a avut de la cine învăţa.  
  
Şi-a dorit să îmbrăţişeze această profesie, pentru că cei pe care i-a avut modele, au fost oameni morali, integri şi responsabili. 
  
Şi-a dorit să vă urmeze sfatul părintesc. 
  
Şi-a dorit ... şi-a dorit... a luptat, şi datorită curajului moştenit, şi de la dumneavoastră, a reuşit.  
  
Felicitări, doamnă Filip! Felicitări, Elvira! 
  
Bunul şi Dreptul Dumnezeu să trimită binecuvântare, sănătate şi bunăstare asupra dumneavoastră şi a familiilor dumneavoastră. Le binemeritaţi... căci, prea aţi trudit pentru toate acestea, uneori neglijindu-vă, chiar şi pe dumneavoastră. Aşa este şi aşa va fi mereu dascălul. La loc de mare cinste, trebuie să fie cinstit. Eu, promit să revin pe aceste meleaguri. Te invit şi pe dumneata, drag cititor, să mă urmezi, în exemplul personal, căci, câştigat vei fi!  
  
Închei, strigând: Ce frumoasă eşti, Ţară a Lăpuşului! ... pentru a se auzi cât mai departe, iar fata Ciuntenaşului, Zorica Elvira GIURGIU, aveau-ar sănătate, să cânte cât poate de tare balada satului Groşii Ţibleşului, să audă tot neamul românesc, să se bucure la auzul baladei, să stea a lua aminte şi să-şi spună fără a greşi: (cei care nu sunt de sânge, lăpuşeni)... Îmi pare rău că nu m-am născut în Ţara Lăpuşului! 
  
masterand Vasile BELE - 2010 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Groşii Ţibleşului - locuri, oameni, fapte şi tradiţii / Vasile Bele : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 427, Anul II, 02 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vasile Bele : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasile Bele
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!