Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Lică Barbu         Publicat în: Ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

GROAPA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
... ... ......... Groapa este singurul loc unde pământul “cade” în sus.  
  
GROAPA 
  
Am crezut că înebunesc în acea zi. Încă la plecarea de acasă mi s-a pus în vedere şi sacoşa în mână de către scumpa mea nevastă, să cumpăr nişte pâine şi ceva cartofi. Firesc, întreb : 
  
- Câtă pâine, câţi cartofi ? 
  
- Ia vreo două ... . sau trei. 
  
- Trei, ce ? 
  
- Tu câte zici ? 
  
- Bucăţi sau kilograme ? 
  
- Să fie proaspătă şi roz. 
  
Continuarea discuţiei ar fi dus sigur la o ceartă aşa că, plec la cumpărături pe răspunderea mea convins fiind că nu o să-i placă ce-am luat şi deci, ceartă tot o să fie sigur. Nu făceam decât s-o amân. 
  
Nu o duce mintea frate, să precizeze şi ea câte de'alea, câte de'alea ... Eu trebuie să le ştiu pe toate ... Eu alea, eu alea ... Dacă o mai întrebam din ce loc să le cumpăr precis mă trimitea în ceaţă : vezi şi tu, acolo lângă aia, unde vinde da'alea ... Fir'ar să fie cu de'alele ei cu tot ! 
  
Nimicurile astea se zvârcoleau în mintea mea în timp ce mergeam pe stradă către destinaţia unei pieţe de lângă aia unde vinde da'lea când, într-o curte, prin ochiurile unei plase de gard, văd un tip ce se făcea că sapă în pământ. N-avea hârleţ, n-avea nimic în mână. Parcă făcea gimnastică. 
  
Bucuros că nu numai eu am înebunit dau să plec mai departe dar, de individul pus pe săpat fals se apropie un altul ce avea un morcov în mână pe care îl ţinea îndreptul gurii ca pe un microfon, la care de altfel vorbea. 
  
N-aş mai fi stat să casc gura, sigur cei doi se joacă, dar dialogul ce se desfăşura sub forma unui interviu, m-a reţinut pe loc. Am uitat şi de pâine, şi de cartofi, dar n-am uitat niciun cuvânt din discuţia lor : 
  
- Bună ziua ! Ce faci cu hârleţul ăla ? 
  
- Sap o groapă. 
  
Reporterul cu leguma se uită prin împrejur curios : 
  
- Da' unde vezi tu groapă ? 
  
- Da' tu unde vezi hârleţ ? – îi răspunse interlocutorul lăsând săpatul. 
  
- E clar ! E tra-la-la ! – concluzionă ironic reporterul ecologic privindu-mă drept în ochi.  
  
Afirm din cap ca prostul cu un zâmbet tâmp şi aştept continuarea. Dacă se iau la bătaie ? 
  
- Auzi ?... Da' de când sapi tu groapa asta? 
  
- Habar n-am ! D'abia mâine îi dau de fund. 
  
- Şi cine te-a pus să sapi groapa asta ?  
  
- Nu ştiu, că era marţi. 
  
- Aha ! Deci am dreptate ... Şi de ce te-a pus să sapi groapa asta ? 
  
- Ca să dau pământul afară. 
  
- Şi ce faci cu el ? 
  
- Îl fac una cu pământul. 
  
- Şi înainte ce era ? 
  
- Era tot una. 
  
- Din curiozitate profesională, întreb : ai autorizaţie pentru săpat gropi ? 
  
- Numai când bate vântul. 
  
- Şi dacă plouă ? 
  
- Sap contra vântului. 
  
- Şi dacă ninge ? 
  
- Mă fac că plouă. 
  
- Şi dacă ...  
  
- Dacă nu mă fac. 
  
- Din curiozitate pentru cei care cască gura, întreb : asta-i groapa ta ? 
  
La mine se referea, desigur şi instantaneu închid gura. 
  
- N-am încercat.  
  
- Ştii că cine sapă groapa altuia ?... 
  
- Ştiu. Ajunge gropar. 
  
Reporterul mă priveşte secţionat prin plasa gardului şi-mi dă de înţeles : 
  
- Nu e chiar tra-la-la, domnule ! Gândeşte. Are logică. 
  
Şi se întoarce la groparul său luându-l pe după umeri : 
  
- Acuma ... Fie între noi. O să mai sapi gropi ? 
  
- Doar în sus. 
  
- Ha, ha, ha !!... Păi, în sus e aer ... Cum să ?... 
  
- Eu sap gropi invers. 
  
- Ca şi tine ! 
  
- Ca şi tine ... . tine ... tine ... A fost ecoul din groapă. 
  
- Care groapă ? 
  
- A doua, căci prima nu are ecou. 
  
- Aha! Deci ai mai multe gropi şi taci. 
  
- Şi groapa e un răspuns.  
  
- Iar răspunsul e în groapă – mă trezesc eu să completez filosofia despre groapă ca element fundamental al drumului omenirii în Univers cu trecere prin gropi.  
  
Profunda mea meditaţie spontană mi-a aprins scânteia unei idei de a analiza într-o viitoare carte neînţelesul sens al vieţii având la temelie greutatea întrebării nicicând rezolvate : Ce a fost mai întâi, groapa sau groparul ? 
  
Patru ochi mă ţintuiau prin câte o gaură a plasei gardului. Parcă-mi citeau gândurile adâncite-n teorii. Privirea lor îmi reflecta telepatic în creier o concluzie a lor şi mai profundă : Ăsta-i mai tâmpit decât noi ! 
  
Dar, interviul e interviu, tâmpenia e tâmpenie şi groapa e groapă. Aşa că ... . 
  
- Şi în afară de gropi ce ştii să mai faci ? 
  
- Să sap cu hârleţul. 
  
- Tot gropi ? 
  
- Ce fel de gropi ? 
  
- Pe care le sapi cu hârleţul. 
  
- Eu nu sap care cu hârleţul, eu sap la fix. 
  
- Indiferent de oră ? 
  
- Doar când stă ceasul. 
  
- Şi dacă n-ai ceas ? 
  
- Dau interviuri pe marginea gropii. 
  
- La o groapă care nu există. 
  
- Am linia mea de urmat. 
  
- Aha ! Trasezi groapa. 
  
- Cu mici îndoieli. 
  
- N-ai încredere ? 
  
- Nu-mi place să mă aplec. 
  
- Înseamnă că o trasezi din ochi. 
  
- Cu ceva toleranţă. 
  
- Parcă spuneai că o sapi la fix. 
  
- Mă deviază Pământul. 
  
Începeam să cred că discuţia lor se va lungi ore întregi şi simţeam cum mă plictisesc. Nu era ce mă aşteptam Era prea frumos să am ocazia de a fi martorul unei întâmplări pe care o credeam unică şi sublimă între atâtea nimicuri cotidiene. Îmi iau bagajul şi plec. 
  
Mă îndepărtam încet de locul faptei şi încă mai auzeam frânturi de vorbe din dialogul lor, când ... Tăcere. Chiar, prea tăcere ! Suspect. Mă opresc din drumul meu, dar nu mă întorc. Or fi plecat ?... Trebuie să-mi văd de treabă, de ale mele ... pâine, cartofi, piaţa ... Ei, uite că nu pot. Ce-o fi, o fi ! Mă întorc. 
  
Cei doi erau pironiţi locului şi mă priveau. Da', o privire d'aia, milostivă, a rugăminte, de-mi plimba omuşorul în sus şi-n jos. Şi-am înţeles ... . 
  
Ei pentru mine făceau ce făceau. Eram singurulu lor spectator. Şi eu ?... 
  
Egoistul din mine s-a supărat şi pleacă. Ca să vezi ! N-am avut răbdarea să rămân până la capăt. Se terminau pâinea şi cartofii din lumea asta ? Sau teama de a fi luat la întrebări de nevastă acasă mi-au grăbit paşii ? 
  
Ei, gata ! Ajunge atâta morală. Uite ! M-am întors. 
  
- M-am întors. Continuaţi ! 
  
- Nu putem ! – mi-a răspuns”groparul”. 
  
- Dacă vreţi, mă mai întorc odată – o dau eu pe limba lor. 
  
- Un om întors e un om pe dos – veni promt replica reporterului. 
  
E clar. Trebuie să intru-n jocul lor. În clipa aceea mi-au trecut prin minte toate prostiile, tarele şi ignoranţa lumii. Nimicurile pe care le ridicăm la rang de conduite morale, obiceiuri şi tradiţii, sunt mai importante omenirii decât o banală discuţie ca un joc firesc de cuvinte cu profunde înţelesuri.  
  
Zilnic ne afundăm într-o groapă a ignoranţei din care nu facem nici cel mai mic efort de a ieşi din ea, de a ne elibera din firescul cotidian. 
  
Nu trebuie decât să ne oprim din drum, să ne punem întrebări şi să răspundem la altele mai curioase decât ale noastre. E greu ?... 
  
O fi ! Eu unul am treabă. Pâine şi cartofi găsesc oricând, dar doi indivizi puşi pe “aiureală”, niciodată. Şi cum să mă lipsesc de o aşa sursă de inspiraţie pentru această povestire ? 
  
Deoarece clipa mea de gândire sclipitoare a expirat, revin la băieţii mei. 
  
- Şi dosul unui om spune uneori ceva – mă abat eu pe o altă pistă.  
  
- N-ai nimerit-o. Alea nu-s cuvinte. 
  
- Corect ! Eu zic să revenim la groapa noastră. 
  
- Care groapă ? Cea de ieri sau cea de azi ? 
  
- De ieri, avem deja o groapă azi. 
  
- Ziua de ieri s-a dus. E îngropată ... ... . 
  
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. 
  
Şi vorbele se scurg încet pe nişte roţi dinţate bine plasate pe făgaşul vieţii aşternându-se una câte una pe această hârtie. Poti să le ignori ? 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
GROAPA / Lică Barbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 926, Anul III, 14 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lică Barbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lică Barbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!