Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 945 din 02 august 2013        Toate Articolele Autorului

Grigore Leşe şi Zinaida Bolboceanu : cântece mistuitoare pe cleştarul cerului românesc.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

La sfârşitul lunii mai (2013) s-a făptuit pentru a doua oară, la Lisabona, un spectacol eveniment, susţinut de interpreţii de muzică folclorică românească, Grigore Leşe şi Zinaida Bolboceanu, acompaniaţi de instrumentiştii Sergiu Diaconu (cobză) şi Vitalie Grib (vioară). Spectacolul a fost prestigios, o dată prin stăruinţa şi dragostea neocolită a organizatorilor, a doua oară prin distribuţie, dar mai cu seamă prin dominaţia fericirii în rândurile spectatorilor. Este vorba despre „Zilele Românilor şi Moldovenilor din Portugalia”, („Dia dos Romenos e dos Moldavos de Portugal”), act cultural realizat prin colaborarea românilor de pe cele două părţi de maluri ale Prutului, cu sprijinul financiar al D.P. P.R.P. A fost coordonat şi iniţiat de cele două ambasade la Lisabona, ale României şi Republicii Moldova, Primăria din Lisabona, Institutul Cultural Român din Lisabona, Centrul Cultural Moldav, Centrul de Cultură şi Artă „Trei culori”, asociaţiile „Busuioc” şi „Fronteiras Encantados - Associçáo de Imigrantes”.  

Cea mai importantă şi prestigioasă răscumpărare a spectacolului susţinut în grădinile Museu da Cidade Campo Grande245 Lisboa, a fost o largă şi admirabilă audienţă urmată de un prelung răsunet care a preschimbat însemnătatea zilei calendaristice în multă puţinătate din tandreţea fiecăruia dintre românii plecaţi în străinătate, cărora le pasă şi românii rămaşi acasă, care aşteaptă.  

Ce pasăre, chiar vultur de-ar fi, e aceea fără cuib, ce cuib, oricât de ingenios şi cochet e acela fără pasăre?! Artiştii români veniţi unul din Basarabia iar celălalt din Ardeal au cântat păsărilor acestora duse de la cuibul lor, însetate de dor. Cântecele au fost stropul de apă vitală pentru ele, au fost câte o bucată de cuib, au fost faşa de pansament pe rănile dorului.  

Unii comentatori, iviţi de fiecare dată şi imposibil de evitat la astfel de evenimente, apreciază ca nefericit genericul spectacolului. Poate că, în mod persistent, Prutul rămâne o rană ce despică inima României, chiar şi la sărbătoare. Poate că doliul românilor e albastrul Prut, nu negrul! Poate că Prutul are nesfârşita menire de a cerni şi sărbătorile! Dar, nicidecum nu pot fi excluse aprecierile pe care le merită spectacolul, cum nu pot fi excluse meritele făptuitorilor lui (organizatori, artişti, public), doar pentru că titlul suscită unele interpretări, iar pentru aceasta e de aşteptat ca anul ce vine, să fie altul. Oricând sunt asociate sintagmele România şi Moldova, două noţiuni ale unuia şi aceluiaşi trunchi, se elucidează un punct de vedere care atinge incontinuu o dezbatere construită pe împrejurări, nu pe temelie.  

Poate că s-a greşit la generic!... Poate că nu s-a greşit, din moment ce, independent de opţiunile diverse, prin forţa împrejurărilor avem în acest moment de a face cu două ţări româneşti, Republica Moldova şi România.  

Dincolo de astfel de analize, spectacolul a fost unul izbutit şi aplaudat. Numai fapta poate da sens realului. Pe aceasta se întemeiază certitudinea că evenimentul cultural de la Lisabona, nelăsat pradă discuţiilor seci şi răgazului dintre o aşteptare şi altă aşteptare, a avut o bună primire, ca rod al multor maxime străduinţe şi generozităţi care înmănunchează mai multe nume, în primul rând pe cei doi ambasadori, Vasile Popovici şi Valeriu Turea, dar şi pe Victor Lutenco, Stejărel Olaru, Cristian David, Vladimir Şarban...  

Programul artistic susţinut de cei doi celebri interpreţi de muzică folclorică românească şi acompaniamentul s-a cristalizat dintr-o cunună de flori spirituale împreunate într-un sân la care se adună îndeobşte aurăria culturii rodite din cel mai vechi şi armonios timp al tradiţiilor culturale româneşti.  

Frumosul e împărat într-o astfel de lume neavidă să impună hotare, sub mirabilul cer sonor cernut cu raze de cântece şi joc. Împlinitor de visuri frământate din mândreţea cântecelor, ca pâinea din pulberea grâului, actul cultural de la Lisabona a fost şi neîmplinitor într-o altă măsură, a răului pe care îl face mai totdeauna timpul, scuturând pe jos amintirile.  

Nu se va întâmpla aceasta! La Lisabona au rămas amintirile cântecului, jocului, bucuriei...! A fost un eveniment fără tăietorul de panglici, un eveniment numai cu înnodătorul de omenii. Despre ce-am vorbi, fără să ne fie teamă că ne captează magneţii odei paralogice, dacă nu am vorbi despre spectacolul în care cântecul însuşi este cântat, în care aspiraţia lui triumfă şi mândria lui e lăudată?! Despre ce-am vorbi dacă, lăudând organizatorii a căror strădanie o recunosc artiştii şi de care au beneficiat participanţii, nu am zugrăvi chipul şi numele celor care au răsădit în grădinile Muzeului Oraşului Lisabona, florile cântecului folcloric românesc?!  

Incalculabil este glasul Zinaidei Bolboceanu, în ceea ce poate reprezenta apropierea dintre românii de pretutindeni, percepută în comuniune şi armonie. La rândul lor, armonia şi comuniunea însădite prin cântec de artista basarabeană sunt perceptibile într-un românism fără graniţe, identificat în cea mai pură istoriografie pe care o relevă prin ascultare şi trăire, cântecul popular românesc pe ansamblu! Ceea ce e un involuntar anacronism în legătură cu ea, e că ajungem să ne întrebăm cinic prin ce concurs de împrejurări cântă câteodată pe scenele din România, când aceasta ar trebui să fie un fapt permanent şi firesc, Zinaida Bolboceanu aparţinând cu adevărat istoriei întregi a neamului românesc. Investită din fire ca purtătoare şi dăruitoare de dragoste, bucurie sau jale adâncă a spiritului românesc, ea a cântat, cântă şi va cânta româneşte, cu cea mai aprinsă dragoste, a celei mai române inime.  

Uneori, marii artişti trezesc interesul celor mici, de a-i înlătura nestingherit din faţa marelui public. Poate că s-a încercat vreodată şi înlăturarea Zinaidei Bolboceanu, dar pentru alţi mari muzicieni ai speciei folclorice româneşti, mecanismele mentale ale invidiei nu activează. De pildă, Emilia Comişel, Mărioara Murărescu, Irina Dragnea, Elise Stan, Maria Mocanu, Constantin Arvinte, Grigore Leşe, Irina Loghin, Ioan Bocşa, Fuego, Gheorghe Roşoga, şi alţii expun consideraţii de valoare despre „privighetoarea Basarabiei”, cum e denumită Zinaida Bolboceanu.  

Invidia este simptomatică, valoarea e perenă. Încât concertul de la Lisabona, de ziua românilor din Portugalia, apropie pe Grigore Leşe şi Zinaida Bolboceanu de cei înrudiţi cu spiţele voievodale ale marilor artişti români ridicaţi de muzică între voievozii muzicii.  

Nu cântă oricine cu Grigore Leşe! Termenul de artist suferă azi o erodare care contribuie la grăbirea pasului valorii spre dezastru, dacă nu apar la timp şi la locul potrivit, artiştii care îl salvează. Îndepărtata moştenire culturală, tradiţiile româneşti răzbat şi consolidează azi folclorul prin cântecele unor artişti ca Grigore Leşe şi Zinaida Bolboceanu.  

Mai mult poate decât multe cântece care au rezistat până azi, parcurgând lungul drum al istoriei, cele interpretate de Grigore Leşe sunt eminamente legate de viaţa omului. Aceste cântece pot fi desemnate cu sintagma de rapoarte de viaţă, de parcurgeri pe firul vieţii: prima trecere, cătănia; a doua trecere, nunta; marea trecere, moartea! Dacă viaţa concede trăitorului ei aceste treceri, la rândul său interpretul Grigore Leşe le translează în cântec cu desăvărşită originalitate şi profundă valoare muzicală.  

O rară apreciere a cântecelor acestui mare şi unic artist, pe lângă valoarea intrinsecă istorică şi etnofolclorică o conferă stilul de interpretare aparte a horei lungi cu noduri, care este cântată mai ales de bătrânii din Ţara Lăpuşului, de pe Valea Marei, Valea Izei şi a Cosăului. Cântecele lui Grigore Leşe sunt mai mult o manieră, din punct de vedere intonaţional, decât o categorie, un gen muzical. Prin glasul lui Grigore Leşe, doina maramureşeană interpretată cu tehnica guturală a nodurilor, o tehnică vocală grea, dificilă, dar deopotrivă de efect, se înveşmântează împodobitor între cele mai scumpe comori de cântece folclorice româneşti.  

Atât Grigore Leşe, cât şi Zinaida Bolboceanu sunt două subţiori calde române care poartă prin lume cleştarul cerului României, înstelat cu dorurile şi cântecele mistuitoare româneşti! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Grigore Leşe şi Zinaida Bolboceanu : cântece mistuitoare pe cleştarul cerului românesc. / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 945, Anul III, 02 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!