Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 509 din 23 mai 2012        Toate Articolele Autorului

GREUTATEA NOPTII (3)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dupa un timp Corbacho rupsese tacerea spunandu-mi: ,,Hai sa facem o ronda cand este un timp ca cel de acum e bine ca rondele sa le facem in doi.” Am pornit amandoi prin ploaie, un timp am mers pe ciment, apoi pe pamantul noroios. Priveam cladirea spitalului in noapte, pe jumatate construita parea ca caracterul unui om in formare. Cu pas hotarat inaintea mea mergea Corbacho. Il incanta aceasta munca, disfruta, lucrand ca vihilante facand ronde dandu-mi indicatii, acest loc de munca era una cu viata lui iubea ceea ce facea il exalta. Faptul ca el era cel mai bun in acel loc de munca, ca nimeni nu isi facea datoria ca el. Intr-o oarecare masura era adevarat ceea ce el gandea si imi spusese in cateva randuri. Plin de forta inainta prin ploaie, il admiram insa mai tarziu am inteles ca Corbacho avea o hiba in fiinta lui.  
 
Priveam cerul din acea noapte intunecat de norii cenusii, stropii de ploaie cadeau cu putere, la un moment dat s-a auzit un zgomot de fiare venea de undeva din subsolul cladirii. Pe langa zgomotul apei s-a auzit zgomot de fiare, inabusit in subsolul cladirii. Cu lanternele in maini am decis sa intram. Aici a fost prima greseala pe care noi am facut-o in acea noapte. Nu ar fi trebuit sa intram ci doar sa anuntam politia. Insa Corbacho vibra de dorinta de a indeplini datoria sa. Am inteles mai tarziu o lectie de aici chiar si in lucrurile bune daca te arunci in extrema fanatismului nu este bine. Ceea ce cred este ca in orice situatie, in orice domeniu, echilibrul trebuie cautat- fanatismul produce intotdeauna dezechilibru.  
 
Am intrat amandoi in subsol mergeam prin intuneric si apa, luminand cu lanternele aveam impresia ca din clipa in clipa din intuneric va apare cineva. Era zgomot produs de apa ce se scurgea de afara sopotul apei si intunericul imi strecura in suflet o stare de alerta, de a fi gata in orice clipa pentru ceva neprevazut. Inaintam cu repeziciune prin camerele de la subsol la un moment dat Corbacho a spus: ,,Trebuie sa fim gata a ne acoperii spatele unul altuia.” L-am aprobat si am pornit inainte dupa 30 de minute negasind nimic am iesit afara. Stropii de ploaie cadeau peste noi in noapte, cerul era inchis de ploaie, undeva la orizont se vedeau cateva luminite de la un bloc iar, in incinta curtii spitalului erau zone bine luminate si erau zone in semi-intuneric. Apoi am intrat din nou in subsol cautand, mergeam repede amandoi cred ca am strabatut aproape tot subsolul, pe sub hainele groase de iarna simteam cum imi curge sudoarea, iar Corbacho inainta in viteza cauta si cauta, motivat doar de un singur gand sa-si implineasca datoria asa cum nimeni altcineva nu o facea.  
 
Intr-un tarziu ne-am dat seama ca datorita marii cantitati de apa ce s-a scurs in subsol, anumite fiare depozitate acolo se miscau si faceau zgomot in noapte. Obositi, putin uzi am iesit din subsol ne-am oprit cateva clipe si am privit curtea spitalului, birourile, cladirea imensa a spitalului, ploaia care cadea acum linistitor, asta doar in cateva clipe, pentruca linistea noptii a fost strapunsa de un clacson al unei masini. Apoi un barbat tipand vociferind, injurand, a sarit poarta principala a spitalului. Corbacho a inceput sa alerge parca ar fi vrut sa fie in toate partile si in subsol si la poarta oriunde era nevoie. Am alergat si eu in urma lui dar el alerga cu mult mai repede decat mine. Cand am ajuns in fata portii si a garitei de control de l-a intrare am vazut ce s-a intamplat. Corbacho era fata in fata cu directorul spitalului ce striga, injura, trecu pe langa Corbacho si se duse la biroul sau. Abia atunci am inteles realitatea situatiei in care ne gaseam. Directorul venise cu un taxiu sa isi ia masina iar cand a batut la poarta noi eram in subsol cautand presupusii hoti.  
 
In acea noapte Corbacho a pierdut ceea ce el iubea foarte mult, acel loc de munca. Intrebarea care mi-am puso in zilele urmatoare a fost: De ce Corbacho a pierdut locul de munca? Raspunsul l-am primit de la cei ce mai lucrasera cu el si inclusiv de la el. Imi aduc aminte in acea noapte dupa vizita directorului agitat, nervos, vorbea fara intrerupere: ,,De data aceasta ma vor termina, pentru ca este a doua oara cand mi se intampla, adica il fac pe director sa astepte la poarta, nu ma vor trece cu vederea. Prima data cand s-a intamplat eram cu unul nou un auxiliar reparam gardul si ii aratam spitalul iar directorul a venit si negasind pe nimeni la poarta a sarit gardul a stat 30 de minute in biroul lui si a plecat fara sa se intalneasca cu mine. A doua zi s-a plans l-a firma si eu am fost avertizat, iar pe de alta parte am dat tot cea ce am avut mai bun in acest serviciu daca eu nu eram il pierdeau de mult.”  
 
Dupa ce directorul a plecat, l-a scurt timp a venit in control seful de personal ce se numea Manuel. Am vorbit amandoi cu el explicandu-i situatia. Corbacho insa a facut o alta greseala mi-a cerut si mie sa infatisam anumite aspecte a tot ceea ce sa intamplat altfel decat cum au fost dar nici asa nu l-am putut salva. Mi-l aduc aminta in acea noapte in fata sefului de personal deschizandu- si inima. ,,Sefii nostrii stau cu femeile lor acasa iar noi aici ne riscam viata si sanatatea noapte de noapte, prin frig, prin ploaie, iar cand se intampla ceva ei iti intorc spatele, si cat de mult m-am luptat pentru acest serviciu ca totul sa fie bine, m-am ocupat de oamenii care i-ati trimis aici, unii nu valorau ce inseamna responsabilitatea. Ce stiu sefii nostrii ce inseamna ca dupa ora doua noaptea sa simti ca cazi de somn si totusi sa iti aduni fortele ca sa faci ronde, simtind in felul acesta greutatea fiecarei nopti. Firma asta a noastra a devenit o masinarie groaznica de a exploata oameni. Nimic nu mai conteaza spanioli, straini, important bani sa iasa de fapt nu este decat un mic segment din acest sistem urias ce ne dezumanizeaza transformandu-ne in unelte, iar daca se rupe una maine o inlocuim cu alta asa functioneaza sistemul.” Gesticula, vorbea cu voce tare, agitat, nu putea accepta ca atata efort peste limitele normalului, in viziunea lui facuse totul absolut bine nu se putea impaca cu ideia pierderii locului de munca.  
 
Seful de personal in mare parte ii dadea dreptate, dar nu putea face mare lucru erau alti sefi care decideau, iar decizia lor a fost ca pe Corbacho sa-l dea afara iar eu sa primesc doar un avertisment insa ce ma uimit ca nu m-au tratat cu duritate asa cum era de asteptat. Peste doua zile dupa ce l-au dat afara a venit sa m-a vada, lucram pe atunci de zi la poarta principala a spitalului. M-a imbratisat era foarte emotionat imi aduc aminte de cuvintele lui: ,,Am dat totul aici, acest servici s-a mentinut datorita mie au castigat bani cu mine, asa sunt ei nu le pasa de noi care ii facem bogati, cand nu le mai esti util te zdrobesc, te strivesc, te calca pentru ca nu au sentimente umane ca noi. A mai fost o problema pentru care m-au dat afara. Unul din sefi traieste cu o femeie ce vine cateodata si pe aici sa mai lucreze, iar pe departe mi-a cerut sa-i fac anumite favoruri insa eu am spus nu, m-am purtat dur cu ea, ca si cu oricare a trecut pe aici, cu tine de asemenea pentru ca nu am vrut sa se piarda acest loc de munca.” Ii priveam fata, expresia fetei lui impresiona, parea un artist ce a creat o opera si dintr-o data o vede prabusita, sfarmata, calcata in picioare statea acolo naucit si nu ii venea sa creada ca asta era realitatea. E ca si cum ai dat tot ce ai putut pentru a schimba o cauza insa vezi ca se afunda mai mult pierduse si nu putea sa accepte.  
 
Am incercat sa-l consolez printre altele imi aduc aminte ca i-am spus: ,,Ma voi ruga pentru tine.” In acel moment intreaga sa duritate s-a dat l-a o parte si am vazut o parte sensibila in el. ,,M-a impresioneaza mult ceea ce spui, sunt un om matur si tu sa-mi spui ca te vei ruga pentru mine.” Am mai discutat putin apoi a plecat. Cred ca greseala lui fusese asa cum imi spunea un alt vihilante: ,,Corbacho a crezut ca acest spital era al lui si ca numai el putea face totul corect, si sa dea indicatii celorlalti cum s-a se faca totul. Modul lui de a fi si a se comporta cu altii era dur, nu si-a dat seama ca cei ce venim aici suntem oameni ca si el, mandria sa profesionala l-a daramat. Conceptul ca numai el putea face acest serviciu, sau ca el nu il putea face nimeni. Increderea lui in sine, asta i-a adus prabusirea modul lui de a fi si a se comporta cu colegii de munca si totul amestecat cu fanatism au impins lucrurile l-a extrem si i-au adus pierderea locului de munca.”  
 
Insa pe mine Corbacho m-a impresionat, calitatile si hibele lui ce alcatuiau caracterul lui, modul lui de a vedea viata, intelege sensul existential, ideile lui despre Biblie. Realitatea este ca nu merita sa fie lovit atat de dur, chiar daca a avut si greseli inainte de orice era un om care uneori uita regula de aur a Bibliei. ,,Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel ... ” Este adevarat ca a avut momentele lui de neomenie. Dar avea si mari momente de umanism autentic de ceea ce inseamna a fi un om ce cauta binele celorlati, nu numai egoismul personal. Printre diferitele munci pe care le-am facut in Spania am intalnit printre muncitori o categorie de oameni mult mai periculosi decat Corbacho care actionau si dadeau de inteles ca aveau urmatoarea filozofie de viata: ,,Sa nu pierd locul de munca imi voi calca pe constiinta, sau ii voi darama pe altii ca sa fiu promovat eu, ca dupa legea junglei, legea celui mai tare, a celui mai viclean a celui ce loveste primul, si de multeori pe la spate, sau de ce sa nu ma impun eu si sa se impuna altii si eu sa fiu carpa lor. De ce sa m-a calce in picioare si sa nu ii calc eu? De ce nu ideile mele s-a se impuna asa cum zic eu sa se faca pentru ca altfel este gresit? Numai eu inteleg si de aceea modul meu de gandire este superior altora.” Nu stim ca traind asa ne distrugem in primul rand pe noi insine, calitatea noastra de oameni creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Nu as dorii sa fiu inteles gresit sa creada cineva ca sunt impotriva competivitatii la locul de munca sau ca cineva nu ar trebui sa-si apere personalitatea si demnitatea personala dar niciodata cu armele intunericului ci cu ale luminii.  
 
Intalnesti pe caile vietii oameni cu calitati deosebite, ti se par adevarati eroi ai nobletii, insa cand ii cunosti mai bine iti dai seama ca au hibe in caracterul lor care uneori eclipseaza tot ceea ce este bun. Iar eu gandeam intr-un timp ca nu are rost sa-ti pierzi vremea cu astfel de oameni. Dar aprofundand prin prisma Bibliei modul cum Isus Hristos a lucrat cu oamenii si de ce nu as recunoaste cu mine, am inteles un lucru ca El nu abandoneaza fiinta umana ce are hibe. Este interesant modul cum El trateaza astfel de barbati si femei, cu iubire de necrezut am urmarit in Evanghelii modul cum Isus a tratat oamenii ce au avut pacate flagrante, nu i-a tratat aspru ci i-a primit cu iubire, iertare, i-a invatat sa-si marturiseasca pacatele si sa nu le mai repete. Apoi s-a oferit sa-i vindece, sa-i educe din punct de vedere spiritual oferindu-i societatii reabilitati. Eu am inteles ca atunci cand imi vad propriile hibe este un semn ca El are un plan cu mine si se va ocupa de cazul meu. Insa de aici se desprind mai multe atitudini ale barbatilor si femeilor aflati in cauza: unii spun, nu este chiar asa eu nu am nevoie de transformare, altii sunt cu mult mai rai decat mine, sau eu nu sunt chiar atat de rau. Tot ce mi s-a descoperit este ca sa le spun altora. Atitudinea corecta este sa ne lasam modelati de harul sau minunat.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
GREUTATEA NOPTII (3) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 509, Anul II, 23 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!