Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Grandomania şi frustrările omului modern
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Observând tot mai des tendinţa tot mai evidentă a omului modern de a-şi concentra toată inteligenţa şi tehnologia pentru a construi obiecte din ce în ce mai mari, am hotărât să analizez modificările apărute în comportamentul şi mentalitatea acestuia în ultimul secol. Ca prim exemplu, ar fi dimensiunea casei omului. Dacă în urmă cu sute de ani, locuinţa omului era una modestă ce asigura doar spatiul necesar adăpostirii de intemperiile naturii, în ultimul secol, observăm construirea unor case/vile ce deţin un număr impresionant de camere, piscină, terenuri de tenis sau golf, după buzunarul fiecăruia.  

În aceste vremuri, totul este grandios, fără pic de pragmatism, iar de cele mai multe ori, numărul mare de camere al vilelor de lux ar putea face invidioşi mulţi patroni de hoteluri. Desigur, cheltuiala cu întreţinerea unei asemenea clădiri impozante nu mai are nicio importanţă atunci când proprietarul încearcă să iasă în evidenţă cu tot ce are, în faţa celorlalţi. Dacă studiem domeniul auto, vom constata faptul că toate modele de autoturisme produse în ultimii 25 de ani, au suferit nenumărate modificări, în primul rând prin mărirea dimensiunilor autoturismului, ajungând astfel într-o clasă superioară celei stabilite iniţial de către vechii proiectanţi. De asemenea, avioanele şi vapoarele au dimensiuni tot mai mari, aproape tot ceea ce se produce în ziua de astăzi are dimensiuni tot mai mari.  

Nu ştiu dacă această grandomanie a omului este una înscrisă în ADN-ul lui din cele mai vechi timpuri sau acesta are doar acum oportunitatea să pună în evidenţă acest lucru, ori totul este doar un efect al goanei nebune după bani şi putere, iar aceastea cum pot fi evidenţiate mai bine, decât prin a etala o maşină mare sau a locui într-o casă cât un bloc de locuinţe? Lăsând la o parte dacă este adevarată prima sau a doua întrebare, mai degrabă un alt aspect este important de studiat în acest caz şi anume: partea spirituală a omului ce deţine aceste obiecte costisitoare şi “măreţe”. Adică ceea ce este grandios la exterior este asemenea şi la interior? Evident, mă refer la interiorul omului. Cei mai mulţi oameni sunt legaţi afectiv de aceste “măreţii”, aflate conjuncural în posesia lor. De cele mai multe ori, aceşti oameni îşi pierd echilibrul psihic, odată cu pierderea acestor obiecte la care au râvnit toată viaţa.  

Dacă restrângem studiul doar la comportamentul românilor, atunci avem cel mai bun exemplu cu ceea ce s-a întâmplat cu aceştia după revoluţie, în ceea ce priveşte achiziţionarea cu nesăbuinţă a alimentelor deşi acestea se găseau din belşug în magazine. Acest lucru se întâmplă şi în ceea ce priveşte achiziţionarea de autoturisme, case şi terenuri. Nu este o problemă faptul că oamenii le cumpără, ci modul cum o fac, hrăpăreţ, lăsând să se zărească frustrările lor, frustrări ce au zăcut în ei ani de zile, în toată perioada comunismului. Chiar şi în aceste timpuri, românii nu îşi achiziţionează doar un singur autoturism pentru a-i transporta din punctul A în B, ci mai multe, mai mari, mai înalte şi mai robuste, adevărate tancuri pe şosele. Ei, nu deţin doar o casă de locuit, ci mai multe: una în oraşul natal, a doua la munte, a treia pe litoral şi eventual a patra în zona mării Mediterane, pentru că este la modă să fie aşa.  

Atunci când pragmatismul este înlocuit de frustrările din anii tinereţii, când oameni care erau foarte săraci în copilărie, dau de bani mulţi peste noapte devenind milionarii de carton, ei vor să cumpere (şi chiar o fac) tot ceea ce se poate cumpăra, acum contând doar scopul – acela de a recupera, parcă, toţi anii de sărăcie trăiţi în tinereţe. Ceea ce s-a întâmplat în România după revoluţie, a fost similar cu a da liber omului la fructul interzis din grădina Edenului. Dar cel care se bucură de această dată, de acest impuls iraţional al omului modern, nu este şarpele corupător, ci răul în sine, care a reuşit să atragă de partea lui, milioane de adepţi, căci fructul interzis este mai savuros decât oricare altul, iar omul ca fel de a fi, deţine o încăpăţânare fără limite şi face întotdeauna pe dos decât ar trebui, precum acţionează copilul când părintele îi interzice ceva.  

Omul, în actuala sa condiţie, este copilăros şi necopt în a judeca lucrurile echilibrat, el este superficial chiar prin modul său de a fi. Omul modern şi-ar vopsi casa cu aur, maşina şi îmbrăcămintea, bucuros fiind că totul luceşte în jurul lui, chiar el însuşi se va considera un “valoros”, valoare dată de aurul ce-l poartă. Este şi mai interesant faptul că acest gen de oameni sunt foarte fericiţi din punctul lor de vedere, dar fericirea lor provoacă multă nefericire celorlalţi, pentru că îmbogăţirea peste măsură a unora, nu se poate realiza decât prin sărăcirea totală a celor mulţi. Dar când ne referim la bogăţia spirituală, atunci lucrurile stau exact invers. Puţini sunt aceia care o caută. Poate că dumneavoastră sunteţi o persoană (încă) liberă să hotărască în cel fel doreşte să se îmbogăţească…  

Paul Gheorghiu.  

Referinţă Bibliografică:
Grandomania şi frustrările omului modern / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1162, Anul IV, 07 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!