Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 9 din 09 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Gomera si Osea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
GOMERA ŞI OSEA  
 
 
  1. Gomera (a duce până la capăt) şi Osea (salvare, siguranţă)- o parabolă vie prin situaţii şi nume  
 
1. Cum vi se pare porunca pe care Dumnezeu o dă de la început profetului Osea, aşa cum citim chiar din primele versete?  
"Osea 1: 2 Întâia dată când a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: Du-te, şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie; căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!"  
Credeţi că era o sarcină uşor de îndeplinit de către un om al lui Dumnezeu? În acelaşi timp, oare de ce Domnul a dat o astfel de poruncă?  
 
2. Să citim ce s-a întâmplat mai departe:  
"3 El s-a dus, şi a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu. 4 Şi Domnul i-a zis: Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sângele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel. 5 În ziua aceea, voi sfărâma arcul lui Israel în valea Izreel."  
Ce semnificaţie avea numele dat primului copil (Izreel)? Ce anume dorea Dumnezeu să sublinieze prin acest nume? De asemenea, numele celorlalte personaje: Gomera (a duce până la capăt) şi Osea (salvare, siguranţă), au vreo semnificaţie pentru mesajul pe care Dumnezeu dorea să îl transmită lui Izrael?  
 
3. Dar istoria nu se opreşte aici. Avem de fapt o parabolă "vie", cu situaţii şi personaje cât se poate de reale:  
"6 Gomera a zămislit din nou, şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fără îndurare); căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta!"  
Ce părere aveţi de acest nume: Lo-Ruhama (Fără îndurare)? Nu era o ameninţare serioasă la adresa lui Izrael, faptul de a nu mai avea îndurare din partea lui Dumnezeu? La ce fel de răspuns ar fi trebuit să conducă acest mesaj?  
 
4. Vedem acum o progresie a judecăţilor pe care Domnul avea să le trimită împotriva poporului Său:  
"8 Ea a înţărcat pe Lo-Ruhama; apoi iar a zămislit şi a născut un fiu. 9 Şi Domnul a zis: Pune-i numele Lo-Ami (Nu-i poporul meu); căci voi nu sunteţi poporul Meu, şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru."  
Situaţia era din ce în ce mai gravă. Dacă la început se vorbea despre judecarea căpeteniilor lui Izrael, după aceea se face referinţă la retragerea îndurării divine, pentru ca acum să se exprime direct lepădarea din partea lui Dumnezeu. Credeţi că un astfel de mesaj avea şanse de a fi crezut de către cei cărora le era adresat? Era uşor pentru profet să-l prezinte înainte poporului şi conducătorilor săi?  
 
5. Am rămâne totuşi cu o perspectivă întunecată dacă nu ar exista şi următoarele cuvinte care ne vorbesc despre restabilirea finală a poporului lui Dumnezeu după trecerea judecăţilor nimicitoare:  
"10 Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: Nu sunteţi poporul Meu, li se va zice: Copiii Dumnezeului Celui viu! 11 Atunci copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strânge la un loc, îşi vor pune o singură căpetenie, şi vor ieşi din ţară; căci mare va fi ziua lui Izreel."  
De ce credeţi că după un mesaj atât de ameninţător şi lipsit de speranţă se adaugă această făgăduinţă care vorbeşte despre un Israel restaurat, cu adevărat popor al lui Dumnezeu, având chiar pe Domnul drept căpetenie? Cui era adresat acest mesaj? Celor credincioşi sau celor necredincioşi din poporului ales?  
 
 
 
  1. Nelegiuirea şi pedepsirea poporului ales  
 
1. Care era de fapt intenţia lui Dumnezeu pentru poporul ales? Să citim în continuare:  
 
 
09:12  
 
"Osea 2: 1 Ziceţi fraţilor voştri: Ami (Poporul meu), şi surorilor voastre Ruhama (Cea care a găsit îndurare)!"  
 
Cum se explică această schimbare de nume? Ce ne spune despre intenţia pe care Domnul o avea cu poporul Său? Cum se îmbină îndurarea şi calitatea de a fi popor al lui Dumnezeu?  
 
2. Care era principalul cap de acuzare adus împotriva poporului ales?  
"Osea 2: 2 Plângeţi-vă, plângeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sunt bărbatul ei!"  
Ce se înţelege prin lipsa de fidelitate a lui Israel în relaţia sa cu Dumnezeu? De ce părăsirea adevăratei închinări este similar cu a fi necredincios într-o relaţie de căsătorie? Cât de grave sunt aceste lucruri?  
 
3. Ce altceva nu au înţeles cei ce făceau parte din poporul ales?  
"Osea 2: 8 N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul şi untdelemnul, şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam."  
Cum putem înţelege acest păcat al nerecunoştinţei în relaţie cu Dumnezeu şi în acelaşi timp această închinare la idoli, prin care de fapt ei atribuiau unor zeităţi false ceea ce primiseră din partea Domnului? Cât de actuală este o astfel de problemă pentru oameni în general şi pentru poporul lui Dumnezeu în special?  
 
4. Care urma să fie una dintre primele consecinţe ale ruperii legăturii cu Dumnezeu?  
"Osea 2: 9 De aceea Îmi voi lua iarăşi înapoi grâul la vremea lui, şi mustul la vremea lui, şi îmi voi ridica iarăşi de la ea lâna şi inul pe care i le dădusem "  
Pierderea prosperităţii materiale era cu adevărat cel mai mare rău care i se putea întâmpla lui Israel? Dacă stăm să ne gândim, există o progresie a nelegiuirii: se pierde îndurarea divină, se pierde calitatea de popor ales, se pierde acum şi binecuvântarea, ce poate fi mai rău? Trăim într-o lume ce se închină unor lucruri similare cu Baal. Oare acelaşi lucru, pierderea binecuvântărilor materiale din cauza nelegiuirii, s-ar putea întâmpla şi astăzi?  
 
5. Mergând mai departe pe linia pedepselor ce urmau să vină din partea Domnului, care alt lucru este menţionat că avea să se întâmple?  
"Osea 2: 11 Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, şi toate praznicele ei."  
De ce credeţi că Dumnezeu dorea să pună capăt ceremoniilor religioase? Acest lucru este cu atât mai important cu cât se face referinţă la sărbătorile cerute în baza legământului mozaic. De ce dorea Domnul ca nici măcar acest gen de sărbători să nu mai existe în Israel?  
 
6. Ce altceva urma să fie de asemenea afectat de judecăţile trimise de către Dumnezeu?  
"Osea 2: 12 Îi voi pustii şi viile şi smochinii, .., le voi preface într-o pădure, şi le vor mânca fiarele câmpului."  
De ce Dumnezeu pedepseşte chiar şi elementele naturale din cauza nelegiuirii omului? Care este scopul unor astfel de judecăţi asupra unor lucruri prin natura lor neînsufleţite, dar de care este legată prosperitatea materială a celor vizaţi de pedeapsa divină?  
 
7. În final, care era scopul pentru care Dumnezeu avea să pedepsească pe poporul ales?  
"Osea 2: 13 O voi pedepsi pentru zilele când aducea tămâie lui Baal, … , uitând de Mine, zice Domnul."  
Credeţi că pedeapsa care urma să vină, chiar avea să întoarcă pe Israel înapoi la Dumnezeu? Se poate vorbi despre o judecată cu scop "corectiv", de îndreptare a relelor ce se petreceau în poporul ales?  
 
  1. 09:30  
     
    Restabilirea celor sfinţi  
 
1. Să vedem însă şi partea luminoasă a mesajului profetic:  
"Osea 2: 14 De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei."  
Când urmau să se întâmple aceste lucruri? Putem vorbi despre o restabilire dincolo de judecată, despre un nou început, dacă putem să îi spunem astfel? Ce înseamnă să vorbeşti "de la inimă la inimă"? De ce credeţi că se foloseşte această simbolistică a unui soţ care caută să recâştige afecţiunea soţiei necredincioase?  
 
2. Să citim mai departe despre această reabilitare incredibilă a unei soţii "adultere", adică a Israelului necredincios lui Dumnezeu:  
"Osea 2: 15 Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului. 16 În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: Bărbatul meu! şi nu-Mi vei mai zice: Stăpânul meu!"  
Oare este posibil ca dincolo de judecată să existe un nou început? Dincolo de negura pedepselor care vor lovi în mod inevitabil această lume şi pe toţi cei ce nu se încred în Dumnezeu, să existe o speranţă care să reziste pentru veşnicie? Există un nou început pentru relaţia noastră cu Dumnezeu, posibil chiar în această clipă?  
 
3. Să citim ce transformare avea să se întâmple cu Israel, după ce judecăţile divine aveau să îşi facă lucrarea de cernere a poporului ales:  
"Osea 2: 17 Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume. 18 În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război, şi-i voi face să locuiască în linişte."  
Ce părere aveţi despre făgăduinţele care sunt făcute în continuare? Putem vorbi de un nou legământ încheiat între Dumnezeu şi poporul Său, o ştergere a nelegiuirii şi o reabilitare deplină a celor credincioşi?  
 
4. Cred că am ajuns la fragmentul cel mai sensibil şi mai frumos din acest capitol:  
"Osea 2: 19 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; 20 te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!"  
Ce părere aveţi despre disponibilitatea lui Dumnezeu de a se "logodi" din nou cu un Israel care s-a dovedit în trecut necredincios? De unde provine siguranţa că istoria nu avea să se mai repete?  
 
5. Şi acum să citim finalul glorios al poporului lui Dumnezeu restabilit prin îndurare şi dragoste:  
"Osea 2: 21 În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul; 22 pământul va asculta grâul, mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel. 23 Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară, şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: Tu eşti poporul Meu! Şi el va răspunde: Dumnezeul meu!"  
Credeţi că ar putea sluji pentru noi drept model aceste cuvinte? Oare îndurarea divină nu se poate manifesta şi între noi, în sensul iertării celui greşit şi a reabilitării, dincolo de o dreaptă judecată, a celui care a fost necredincios faţă de noi?  
 
 
  1. O nouă parabolă vie - recapitulare  
 
1. Acum avem ocazia de a face o recapitulare, fiindcă în capitolul 3 se face o reluare a temelor principale din primele două capitole, pe care deja le-am parcurs:  
"Osea 3: 1 Domnul mi-a zis: Du-te iarăşi, şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic, şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, care se îndreaptă spre alţi dumnezei şi care iubesc turtele de stafide!".  
De ce era necesar să se mai facă o ilustrare a hotărârii lui Dumnezeu de a judeca pe poporul Său? Oare istoria cu Gomera nu a fost suficient de clară?  
 
2. Să citim mai departe mesajul pe care profetul trebuia să îl transmită:  
"Osea 3: 4 Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod, şi fără terafimi."  
Cum putem înţelege iubirea lui Dumnezeu pentru un popor necredincios? De ce în primul rând căpeteniile erau vinovate de situaţia creată? Cum putem să fim credincioşi lui Dumnezeu, chiar atunci când cei din jurul nostru sunt greşiţi?  
 
3. Şi acum să trecem la reluare temei restabilirii lui Israel:  
"Osea 3: 5 După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă."  
De ce este în mod deosebit amintit împăratul David? Despre ce restabilire a lui Israel este vorba şi cine avea să fie acest "David"? Cum puteţi explica această transformare miraculoasă ce se va întâmpla cu poporul ales?  
 
4. Am ajuns la finalul studiului nostru. Să recapitulăm acum secvenţa profetică: nelegiuire - pedeapsă - restabilire. Credeţi că această dinamică se aplică şi în alte situaţii similare? Mai bine zis, credeţi că se aplică şi astăzi în relaţia pe care o avem cu Dumnezeu atât la nivel individual, cât şi colectiv? Şi mai departe, legat de numele personajelor Gomera (a merge până la capăt) şi Osea (mântuire, salvare), putem vorbi despre o mântuire care merge până la capăt pentru cei ce se încred în Domnul?  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Gomera si Osea / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 9, Anul I, 09 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!