Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 242 din 30 august 2011        Toate Articolele Autorului

Glasul lui Dumnezeu - Exercițiul Credinței
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Interpunerea Păcatului între om și Dumnezeu  
 
Avem acum în față următorul verset din cartea profetului Isaia: „Nu, mâna Domnului nu este prea slabă ca să nu ne salveze și nici urechea Lui prea surdă ca să nu ne audă!” — Isaia 59:1  
 
Avem rațiuni să punem la îndoială capacitatea lui Dumnezeu de a ne salva? Există situații când Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?  
 
Intervenția lui Dumnezeu este suficient de puternică pentru a ne salva indiferent de situație. El cunoaște gândurile noastre și aude cuvintele noastre. Nimic nu este ascuns de El. Dumnezeu acționează întotdeauna pentru a oferi o cale de scăpare tuturor celor ce se încred în El. De la începutul istoriei Dumnezeu a intervenit activ și nu a lăsat evenimentele să decurgă la întâmplare. El a întocmit un plan de special ca omul să fie salvat.  
 
(Fragment din cartea: „Trepte pe Calea Credinței)  
 
Există însă condiții pentru ca Dumnezeu să ne răspundă?  
 
Cu toate măsurile luate pentru salvarea omului, există un obstacol serios ce se interpune între El și creația sa: păcatul. De la căderea lui Adam, păcatele oamenilor au creat un zid de despărțire între ei și Dumnezeu ce a condus în timp la o înstrăinare deplină. Cu cât Domnul a depus eforturi tot mai mari pentru a relua legătura cu omul, cu atât el s-a depărtat de El, adăugând păcate suplimentare de la o generație la alta; astfel, acest zid a crescut practic până la cer.  
 
Să examinăm reacția omului după ce s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, așa cum citim din cartea Genezei:  
 
„Atunci cei doi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care se plimba prin grădină în răcoarea zilei. Omul și soția lui s-au ascuns de Fața lui Dumnezeu printre pomii din grădină.” — Geneza 3:8  
 
De ce au fugit oamenii de fața lui Dumnezeu? Care era problema lor?  
 
Reacția oamenilor după prima cădere în păcat a fost de a se ascunde de prezența lui Dumnezeu. Sentimentul de vinovăție era copleșitor. În acest verset observăm prima ilustrare practică a „zidului de despărțire” ce s-a interpus între om și Dumnezeu. Acest zid se află în interiorul nostru și ne determină să fugim de El, să uităm de El, să Îl urâm și să Îl omorâm, așa cum s-a întâmplat prin uciderea lui Iisus Hristos. Așadar, avem în noi un zid al „dușmăniei” împotriva lui Dumnezeu, fapt care ridică o barieră serioasă în comunicarea noastră cu El. Dacă lucrurile ar fi fost lăsate să își urmeze cursul natural, atunci omul nu ar mai fi dorit vreodată să se mai întoarcă la Dumnezeu.  
 
Să citim acum reacția lui Dumnezeu la păcatul comis de primii oameni, așa cum citim din cartea Genezei:  
 
„Dumnezeu i-a chemat pe oameni și i-a strigat:  
 
— Unde sunteți?” — Geneza 3:8  
 
De ce a pornit Dumnezeu în căutarea oamenilor, deși aceștia se ascunseseră de El? Ce ne spune acest lucru despre Dumnezeu? Crezi că motivul căutării era acela de a le anunța judecata distrugătoare? Sau exista ceva mai mult în această căutare?  
 
Răspunsul lui Dumnezeu a fost diferit de reacția oamenilor. Astfel, El a plecat în căutarea lor cu scopul de a-i salva. În acest sens, toată istoria dă mărturie asupra efortului divin depus pentru recuperarea umanității. Zidul de despărțire trebuia să fie dărâmat pentru ca oamenii să vadă iertarea păcatelor, anularea vinovăției, vindecarea de suferință și victoria asupra morții. „Unde ești?” reprezintă întrebarea pusă mereu de Dumnezeu și strigătul plin de durere după fiul Său risipitor – omul.  
 
Revelația Divină prin Profeți  
 
Să citim declarația profetului Amos cu privire la cunoașterea intervenției lui Dumnezeu:  
 
„Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere secretele Sale către profeți, slujitorii Săi!” — Amos 3:7  
 
De ce Dumnezeu caută să comunice cu oamenii pentru a le clarifica intențiile Sale? De ce a ales ca mesageri tot oameni, adică pe profeți, pentru a se adresa umanității?  
 
Glasul lui Dumnezeu s-a auzit mereu prin profeții Săi, trimiși să răspândească mesajul Său întregii lumi. Prin revelație supranaturală, acești oameni au primit planul divin de remedierea a umanității după dorința Sa. Biblia reprezintă rodul acestei lucrări făcute de profeți prin consemnarea în scris a ceea ce ei au spus și au făcut sub inspirația lui Dumnezeu.  
 
Crezi că profeții erau oameni deosebiți? Ce fel de calități au avut acești oameni pentru a fi aleși ca mesageri? Oricine poate deveni profet? De cine depinde în cele din urmă așa ceva?  
 
Nenumărate au fost ocaziile în care Dumnezeu a vorbit prin profeți umanității. De ce au fost aleși oameni ca mesageri ai Săi? De ce nu au fost folosiți îngerii? Răspunsul este oarecum simplu: pentru ca mesajul să fie transmis adecvat înțelegerii celor cărora le era adresat. Prin aceste „scrisori vii”, oamenii care primeau mesajul divin îl transmiteau cu bucurie celorlalți. Astfel, Dumnezeu a ilustrat capacitatea Sa de a coopera cu oamenii, mai precis, cu acele persoane dispuse să urmeze neabătut căile Sale.  
 
Expresia cea mai înaltă a comunicării profetice, adică prin oameni aleși să poarte mesajul divin, a fost întruparea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, Cel care transmitea mesajul divin umanității, a devenit trimis al lui Dumnezeu. Așadar, avem de-a face cu cea mai înaltă formă de comunicare pe care am fi putut să o avem cu Creatorul nostru.  
 
Să examinăm afirmațiile care se face în versetele următoare:  
 
„Iisus Hristos, oglindirea slavei și întipărirea Ființei lui Dumnezeu, Cel care ține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale, a făcut curățarea păcatelor și a stat la dreapta Slavei Divine în autoritatea cea mai înaltă și mai presus de îngeri, primind un Titlu mai presus decât al lor.” — Evrei 1:3-4  
 
Cât de înaltă a fost demnitatea lui Iisus Hristos înainte de a veni pe pământ?  
 
Esența mesajului Său a constituit-o „curățarea păcatelor”, adică eliberarea omului de sub condamnarea divină. Pentru a întoarce pe descendenții lui Adam la Dumnezeu, El a devenit Adam, adică „Dumnezeu cu noi, speranța slavei”. Prin înălțarea Sa la cer, El a deschis calea ca noi să intrăm în Imperiul cerului. Ce mesaj minunat!  
 
Ce citim cu atenție aceste afirmații:  
 
„La început era Cuvântul. Cuvântul era cu Dumnezeu. Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El. Nimic din ce a fost creat, n-a fost făcut fără El.” — Ioan 1:1-3  
 
Ce înțelegem despre puterea și autoritatea Celui ce urma să fie Iisus din Nazaret, Cel trimis pentru a fi Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii? De ce este numit „Cuvântul lui Dumnezeu”?  
 
Cuvântul” reprezintă termenul ce dezvăluie misiunea asumată de Fiul lui Dumnezeu în relație cu umanitatea. El a comunicat prin profeți și ulterior prin propria Sa Persoană întrupată ca om, planul de salvare și calea de întoarcere la Dumnezeu. Iisus Hristos a fost mereu cu Tatăl ceresc. Numai prin El putem avea acces la cer. Vocea lui Dumnezeu a răsunat puternic prin Evanghelia rostită în urmă cu 2000 de ani și prin jertfa lui Iisus Hristos de pe Golgota.  
 
Să citim acum cu atenție următorul verset:  
 
„Cuvântul a luat corp omenesc, a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Noi am privit slava Lui, întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” — Ioan 1:14  
 
De ce era necesar ca Dumnezeu să ne vorbească prin Fiul Său întrupat ca om? Cât de eficient a fost acest lucru? Exista riscul să nu fie înțeles?  
 
Glasul lui Dumnezeu s-a întrupat ca om în persoana lui Iisus din Nazaret. Astfel, Domnul a venit la nivelul omului. Mesajul Său a devenit accesibil pentru toți. El a schimbat destinul istoriei, chemând pe fiii lui Adam să se întoarcă la Creatorul universului și să primească soluția pe care Cel Prea Înalt le-o oferă în dar. Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, oricine va fi salvat. Eficiența acestui demers vorbește de la sine. Religia mozaică nu a depășit cadrul național, dar creștinismul a devenit mondial chiar de la începuturile sale. Moise a comunicat o Lege imposibil de ținut, dar Iisus Hristos ne-a oferit o Evanghelie accesibilă oricărui om indiferent de rasă, naționalitate, educație, sex sau origine socială. Glasul Său a zguduit lumea. Impactul venirii Sale nu s-a micșorat de-a lungul timpului, ci asemenea unui fluviu care se mărește pe măsură ce curge mai departe, învățătura Sa a cuprins întreaga lume. Prin mesajul Său, Iisus Hristos a modelat istoria întrerupând procesele naturale ale degradării și morții. El este Izvorul Apelor Vii ce vin din Muntele Sion aflat în cer, de dinaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu!  
 
Mărturia Bibliei despre Dumnezeu  
 
Să studiem mărturia Bibliei cu privire la Hristos, așa cum citim din versetul următor:  
 
„Cercetați Biblia, fiindcă socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” — Ioan 5:39  
 
În ce sens Biblia Îl mărturisește pe Iisus Hristos? De ce evreii nu au recunoscut pe Mesia în persoana lui Iisus din Nazaret? Care era problema lor?  
 
Biblia reprezintă o colecție de mărturii despre Iisus Hristos, care au pregătit prima Sa venire și deschid calea către a doua apariție a Sa. Prin Biblie, mesajul divin ne este transmis direct și nemijlocit. Glasul lui Dumnezeu este astfel auzit de orice om, chemarea fiind de a ne întoarce la El. Prin Biblie, avem cea mai clară prezentare a lui Iisus Hristos și a misiunii Sale sfinte de a ne salva.  
 
Să citim următoarea declarație a apostolului Pavel către Timotei, discipolul său mult îndrăgit:  
 
„Din copilărie cunoști învățăturile teologice ale Scripturii, capabile să îți ofere înțelepciune salvatoare prin credința în Hristos Iisus. Fiindcă Dumnezeu a inspirat fiecare rând din cuprinsul ei, ca să fie bun pentru îndrumare, avertizare și corectare, cu scopul trăirii unei vieți nevinovate. Și astfel, orice om al lui Dumnezeu să ajungă complet educat și pe deplin echipat pentru orice lucrare bună.” — 2 Timotei 3:15-17  
 
În ce sens primim înțelepciune din Biblie prin credința în Iisus Hristos?  
 
Biblia ne oferă înțelepciunea care duce la salvare, având un rol educativ de cel mai înalt grad. Dacă vom adânci învățătura exprimată prin Biblie, atunci Îl vom vedea pe Dumnezeu lucrând salvarea noastră. Prin urmare, noi trebuie să cunoaștem și să studiem ceea ce Biblia ne spune.  
 
La ce se referă inspirația lui Dumnezeu transmisă prin Biblie?  
 
Inspirația Bibliei a presupus prezența Duhului Sfânt în viața profeților și mesagerilor ce au scris sub călăuzire divină. Acest proces de insuflare sfântă se referă deopotrivă la prezența divină împreună cu cel care studiază paginile sfinte. Astfel, trebuie să fim conștienți că dacă suntem în fața textului sfânt, de fapt, ne aflăm chiar înaintea lui Dumnezeu! Prin urmare, ținta studiului biblic este reprezentat de perfecțiunea caracterului, mai precis, de transformarea progresivă după imaginea lui Dumnezeu, adică în conformitate cu Iisus Hristos. Pentru fiecare dintre noi, Domnul are o lucrare pe care să ne-o încredințeze. În acest sens, studierea Bibliei constituie o unealtă utilă și esențială prin care vom realiza activități impresionante pentru răspândirea adevărului Cuvintelor Sale eterne. Prin prezentarea mesajului lui Dumnezeu, atât cel care aude, cât și cel care vorbește, sunt puși în legătură cu Duhul Sfânt. Acest lucru extraordinar aduce schimbarea pozitivă a vieții pentru amândoi. Astfel, inspirația lui Dumnezeu se transmite asupra tuturor celor care intră în contact cu textul cuvintelor sfinte. Această impregnare cu gândurile sfinte ale lui Dumnezeu ne oferă posibilitatea renașterii interioare și exterioare, precum și vindecarea deplină a sufletului și trupului, drept pregătire pentru nemurire.  
 
Înțelegerea și Însușirea Bibliei  
 
Să citim ilustrația folosită de apostolul Petru vorbind despre profeție într-una dintre epistolele sale:  
 
„Și astfel, avem sigure cuvintele profetice, la care este bine să luați aminte, ce strălucesc asemenea unor candele în întuneric până când ziua va veni și lumina strălucitoare va răsări în inimile voastre.” — 2 Petru 1:19  
 
În ce sens Biblia este asemenea unei lumini care împrăștie întunericul? La ce anume se referă?  
 
Biblia este destinată îndrumării celor ce se încred în Dumnezeu până la capăt, când Iisus Hristos va reveni. Ea este „o candelă strălucind prin întuneric” și oferind călăuzire în acest timp de încercare, umbrit din cauza păcatului. Ea este o lumină ce răsare „în inimă și suflet”, aducând pace, bucurie și o speranță sigură.  
 
Să citim un alt principiu de interpretare ce se desprinde din următoarele două versete:  
 
„Mai întâi, să știți că nicio profeție din Scriptură nu își dezvăluie sensul de una singură. Fiindcă nicio profeție nu a venit prin decizia vreunui om, ci persoane sfinte au vorbit sub influența Duhului Sfânt trimis de Dumnezeu.” — 2 Petru 1:20 - 21  
 
Ce înseamnă să interpretezi comparând carte cu carte? Se explică Biblia pe ea însăși? Este ea propriul ei interpret?  
 
Biblia este o carte unitară, ce se interpretează comparând carte cu carte și verset cu verset. Acest lucru presupune o activitate de studiu, care va fi răsplătită pe deplin. Dacă studiul Bibliei devine o parte a stilului de viață, vom vedea că nu mai este necesar un efort special de studiere, ci acest lucru va deveni normal și în ordinea firii. Toată Biblia, nu numai profeția, reprezintă expresia intenției lui Dumnezeu, autorul ei. Prin Duhul Sfânt, mesajul divin a fost transmis profeților și oamenilor special aleși pentru o astfel de lucrare, care la rândul lor l-au prezentat mai departe prin viu grai și în scris. Mesajul divin a fost adus la nivelul omului pentru a fi înțeles cât mai bine, eroarea fiind exclusă.  
 
Și acum să citim un al fragment biblic dintr-o altă epistolă:  
 
„Cuvântul lui Dumnezeu este viu, lucrător și mai tăietor decât o sabie cu două tăișuri. Ea pătrunde și desparte sufletul de duh, încheieturile de măduva. Ea judecă simțurile și gândurile inimii. Nici o ființă nu este ascunsă de El. Totul se înfățișează pe deplin înaintea ochilor Săi.” — Evrei 4:12-13  
 
Ce impact produce asupra vieților noastre studiul Bibliei? De ce este vital să fim inspirați de Cuvântul lui Dumnezeu?  
 
Lucrarea Cuvântului divin este de a aduce la suprafață și distruge răul din inima omenească. Scopul este de a curăța gândurile noastre de păcat și de a izola firea noastră decăzută pentru a nu fi stăpâniți de ea. Cu siguranță, lucrarea sa este uneori dureroasă, fiindcă fiecare dintre noi are deprinderi și vicii pe care le cultivă cu plăcere. Însă nu vom fi pregătiți pentru Imperiul cerului decât printr-o deplină eliminare a răului din suflet. Nimic nu poate fi ascuns de Cel ce ne cercetează sufletele. Nu avem unde să fugim de El. Singura soluție este de a ne supune lui Dumnezeu și de a merge pe calea pe care El ne-a deschis-o prin bunăvoința Sa. Cuvântul Său ne remodelează interiorul pentru ca bunătatea, pacea, îndurarea și toate celelalte trăsături de caracter ale lui Iisus Hristos să se manifeste în noi. În felul acesta, vom ajunge să trăim plenar experiența descrisă prin cuvintele: „Hristos în noi, speranța nemuririi!”  
 
Octavian Lupu  
București  
21 noiembrie 2016  
(republicare)  
Referinţă Bibliografică:
Glasul lui Dumnezeu - Exercițiul Credinței / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 242, Anul I, 30 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!