Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   


Autor: Gheorghe Stroia         Publicat în: Ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
COLECŢIA EPOSS  
 
***1.NICU DAN PETRESCU (Craiova): TRECĂTOARELE IUBIRI (volumul al II-lea al trilogiei PELERINUL RĂTĂCITOR, proză, 136 pagini, A5)  
 
Dacă prin rătăcire, omul dobândeşte capacitatea de întâlnire a propriului eu, atunci, în rătăcirea sa, omul ar putea găsi motivaţia regăsirii, a aflării propriului echilibru într-o lume a dezechilibrelor, ar putea afla bucuria ridicării în picioare, după ani şi ani de împovărată îngenunchiere. Deci, până la urmă, rătăcirea, poate fi privită ca o ispită – cu un farmec discret, iniţiatic, revelator sau având o conotaţie pozitivă, benefică omului – un simplu rătăcitor, în genere. Momentul convertirii rătăcirii în regăsire depinde de forţa fiecărui suflet în parte. Practic, e ca şi cum având cutia cu chibrituri în mână, rătăcitorul ar putea hotărî singur clipa aprinderii scânteii, ce l-ar trimite către lumină. Important este doar să vrea… să caute, să afle, să valorifice, să esenţializeze şi să decidă.  
Cu un cert talent epic, un simţ acut de a face din ”rătăcire” calea reîntâlnirii propriului eu, dexteritatea de a pune sub lupă - în nuanţele unor poveşti bine închegate - propria sa existenţă, de a face faţă febrilelor căutări ale identităţii proprii, Nicu Dan Petrescu este pregătit să împărtăşească noi experienţe, sub titlul noii sale apariţii editoriale, simplu intitulată ”Trecătoarele iubiri” – primul volum al lucrării RĂTĂCITORUL PELERIN. Fiecare povestire incumbă un fir epic sinergic, limpede, căruia i se racordează, prin trăire, personaje insolite, caractere puternice, eroi demni de admiraţie, ce probează respect de sine, vocaţie pentru meserie, puterea de supravieţuire unor timpuri şi evenimente mai mult sau mai puţin fericite, în care libertatea de expresie era o pură utopie, iar riscul expunerii mult prea mare. Provenind din straturi sociale diferite, cu niveluri diferite de instruire, indiferent dacă este vorba despre Mia şi Emil, Ica şi Paul, Oana şi Nick, se construieşte scenariul fie al unei poveşti fericite în aparenţă, fie al alteia cu un final tragic, dar fericit în esenţa sa.  
O carte în speţă bine scrisă, ce merită a fi citită, fie şi numai pentru învăţămintele adânci ce sunt sugerate (inclusiv spicuiri ideologic-eseistice – despre destin, dragoste, căsătorie) şi, evident, pentru posibila evitare de către cititor a pericolului experimentării aceloraşi greşeli la care sunt supuse - adesea - personajele cărţii. Nicu Dan Petrescu este un rătăcitor care îşi defineşte, şi apoi urmează, propria sa existenţă, în umbra unei călătorii cu valenţe iniţiatice, fiecare staţie de popas fiind intersectarea cu necunoscutele destinice. A nu se înţelege prin destin ceva realmente implacabil, ci doar angrenarea într-o luptă firească a eului cu propriile limite, aşa după spunea Emil Cioran: Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă.  
(Gheorghe A. STROIA, Adjud, Cireşar 2014)  
 
 
***2. RODICA SOREANU – CONŞTIINŢA DE CRISTAL (Proză, A5 manşetat, 96 pagini)  
 
Purtăm în noi celula de recunoaştere. Cineva ne caută? Ne iubeşte sau ne distruge? Purtăm de asemenea taina iniţierii primordiale, care ni se dezvăluie la un moment dat. Numai de noi depinde să evităm pericolele, mai bine zis capcanele ce ni se întind la tot pasul. Căutătorii iluziei sunt oameni puri, nu au voie să greşească. Au voie să repare însă greşelile făcute înainte de momentul cheie. Odată dezvăluite tainele universului nu ne mai poate atinge săgeata otrăvită a vulgului. Învăţăm câte puţin să ne ascundem călcâiul lui Ahile. Până la urmă reuşim, uitând cu totul de nenumăratele evenimente ce ne-au stat în cale. Trecerea nu este moartea, este un sentiment de renaştere în respectul legilor universului şi în bucuria binecuvântării acestuia ca şi cum nicio cale, decât cea a luminii, n-a existat vreodată. Ne simţim ocrotiţi în trupul nostru de carne, de pacea Dumnezeirii ce ne inundă ca o vibraţie înaltă, răspunzând aspiraţiei noastre către adevărul absolut. Drumul iniţierii a fost presărat cu spini, dar a meritat să descoperim că se poate trăi şi altfel. Tind chiar să cred că nivelul pe care l-am atins aici era inevitabil. De aici nu se poate coborî, sub nicio formă. Incriptarea poemului e justificată prin aceea că nu oricine trebuie să aibă acces la mesaj.  
RODICA SOREANU  
 
 
COLECŢIA LIRIK  
 
***1. LUMINIŢA ZAHARIA (Bucureşti): TRANSCRIEREA FONETICĂ A IUBIRII (versuri, A5 manşetat, 308 pagini)  
 
În contemporaneitatea liricii feminine, din ce în ce mai puţine voci poetice se fac auzite, cunoscute ori recunoscute. Şi asta, poate şi datorită orgoliilor nejustificate, pretinsei supremaţii valorice a unora asupra altora, nevoilor acerbe de recunoaştere, indiferent de cotaţiile sinestezice pe care poezia lor o poate oferi. Distinctă, nonconformistă, încărcată de un mimetism teribil, profundă, viguroasă, cultă, ancorată în realitatea prezentului, dar dotată cu aripile inefabile ale visului, poezia Luminiţei Zaharia câştigă din ce în ce mai mult teren, în primul rând prin varietatea compoziţională, ideatica extinsă, dar şi datorită acurateţei prin care poeta împărtăşeşte curgerile line din izvorul nesecat al muzei, ori modestiei sale mai mult decât recognoscibile.  
Planuri ideatice multiple, forme de expresie pornind aproape din nimic şi construind o asimptotică a iubirii, descriu o cale corectă şi surprinzătoare, ce nu se măsoară decât în paşi înainte şi nu în regresii absurde. E greu să califici poezia Luminiţei, de fapt, însăşi poezia este aproape imposibil de calificat. Ar fi ca şi cum, pentru infinitele stări create, s-ar încerca disciplinarea, înserierea şi etichetarea lor, afectându-le astfel, grav, frumuseţea şi unicitatea.  
Uneori argheziană, alteori blagiană, străbătută de subtile doze de umor minulesciene, lejeritatea şi detaşarea stănesciană, ori împrumutând din contemporaneitate accente sociale, poezia Luminiţei Zaharia este VIE. La fel de vie cât poate fi un vis propriu, născut târziu în noapte şi volatilizat în zorii zilei, pentru ca apoi să renască mai puternic, dând frumuseţe fiecărui amurg.  
Cu o activitate literară meritorie, semnând al zecelea volum de autor, inclusă fiind în unsprezece antologii de răsunet naţional şi internaţional, poeta bucureşteană completează galeria confraţilor valoroşi, lirica sa dovedindu-se inspirată şi de mare actualitate. În această taxonomie specială, IUBIRII i se întocmeşte o TRANSCRIERE FONETICĂ, nu atât în scopul redefinirii sale, cât pentru a reaminti cum să fie rostită, simţită şi, de ce nu, transformată în izvoare cu apă vie.  
Gheorghe A. STROIA  
 
 
***2. CONSTANT. CĂLUGĂRU (Dublin, Irlanda) – ESENŢE(versuri – volum de debut, A5 manşetat, 48 pagini, ilustraţii pictor Radu Bercea – Gura Humorului)  
 
Vocaţia este, fără îndoială, izvorul principal din care se revarsă poezia, dinspre sufletele muritorilor către patria zeilor, predestinată fiind să aline, să încânte, să aducă pace şi armonie. Ambrozia poeziei este concentrată, cel mai adesea, în sufletele simple, dar hrănite cu trăiri înalte, fără a depinde în niciun fel de cât de multă erudiţie probează OM(ul) alimentat cu energii venite parcă din alte sfere, din alte lumi, îmbrăcate în cuvânt şi transformate în culori. Un astfel de poet - o prezenţă inedită aflată la deplina maturitate a vieţii sale, un om simplu, dar a cărui spiritualitate emană voinţă, putere şi o profundă pace lăuntrică - este CONSTANT CĂLUGĂRU, un poet „descoperit“ şi, de ce nu, „reinventat“ de maestrul feteştean Emil Druncea. Dacă ar fi să stabilim conexiunea între poezia lui Emil Druncea şi cea a lui Constant Călugăru, se poate spune că cele două universuri lirice seamănă incredibil de mult, prin concentrarea sensurilor, non-abundenţa sintagmelor neologice, epatând prin expresivitatea simţirii şi prin cromatica specială.  
În aura poeziei sale există toate culorile spectrului. În cele din urmă, ESENŢE(le) - „îmbuteliate“ în sticluţe mici - ţâşnesc precum apele fierbinţi ale unui gheizer în plină iarnă hibernală, polarizând mirarea la porţile aurorei boreale. La rădăcinile esenţelor stau sevele ce au alimentat dintotdeauna sufletul, au încălzit trupul, mintea şi inima, au conferit frumuseţe şi trăinicie vieţii: casa, familia, mama, copiii, ţara - cuvinte cărora Constant Călugăru le arondează atribute precum: putere, unicitate, forţă, miracol, nemurire. Poezia sa, simplă prin alcătuire, are o forţă empatică remarcabilă. Fără a avea pretenţii de retorică în sine, universul liric al lui Constant Călugăru este special, meditativ, îndemnând la analize fine ale staţiilor uman-existenţiale, cărora li se caută, descoperă, şi, de ce nu, redescoperă valenţele şi valoarea. ESENŢE - este cartea unei vieţi rescrise, trăită în mijlocul furtunii, pe o corabie pe care doar divinitatea şi poezia o pot (a)duce la liman.  
Se poate spune, cu suficientă convingere, că poezia este limanul lui Constant Călugăru, ce-l va duce, de fiecare dată, într-o lume frumoasă, bună, curată, în care orgoliile rănite, ura, invidia şi răutăţile cotidiene nu-l pot ajunge şi nici deranja în marcarea propriei sale „aventuri” lirice. Se poate spune că prin acest volum nu se face vorbire despre naşterea unui poet, şi nici despre consacrarea sa, poezia lui Constant fiind - prin geneză - valoroasă şi plină de armonie, o poezie a unei inimi pentru care există o singură dimensiune în care se simte acasă: ESENŢE... Adresăm firesc cititorului, ca îndemn la lectură şi meditaţie, o întrebare simplă şi firească, ce stă pe buzele tuturor: Cum poate fi sufletul unui om mai mare decât viaţa pe care a trăit-o? (Edgar Lee Masters).  
Gheorghe A. STROIA  
 
 
***3. LUCIA SILVIA PODEANU (Novaci, Gorj) – SOLSTIŢIUL DE VARĂ (versuri, A5, 160 pagini)  
 
Sentimentul de trăire autentică se prelungeşte dincolo de nuanţele pastelate, ultima poezie din volum implicând retorica trecerii către dincolo, nu neapărat privită ca pe o dorinţă, ci asumată ca o certitudine. Sentimentul trecerii nu este bulversant, ci de un calm aparent, denotând comprehensiune, împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, pe care autoarea atât de mult îl iubeşte şi atât de des îl invocă. Mesajul fundamental al volumului este acela de a face, din fiecare existenţă, motiv de emancipare şi creştere spirituală, de asumare a vieţii în toată deplinătatea ei, de a găsi resurse de putere, voinţă şi curaj, spre a transforma destinul în calea deschisă către mai departe, de a reuşi şi, de ce nu, de a prospera. Subtil, autoarea nutreşte speranţa că pământul sacrei sale glii va reînflori, va redeveni un picior de plai, pe-o gură de rai, un loc în care cu siguranţă Dumnezeu îşi va face lăcaş etern spre pază şi mângâiere. Trecerea este lină, pacea regăsită după o viaţă de trudă, însă pragul trecerii nu poate fi în niciun caz al voinţei proprii, ci al stăpânirii kharmei: Iar când pasărea zborul şi-l va lua/ Pe deasupra comorii flăcări verzi şi albastre/ Mintea îmi vor tulbura,/ Ca atâţia alţii aş vrea/ A lui Solomon comoară/ Să o scot din beznă-afară,// Să fiu plin de bogăţie,/ Fără pic de omenie/ Cum la modă e acum./ Plec?! (Plec?).  
Remarcăm prozodia lucrării, care, deşi este modernă în aparenţă, procedează la fragmentarea versului clasic - ri(t)mat - în versuri scurte, ce reuşesc să păstreze parfumul melodramei afective. Exprimarea cursivă, clară, atentă, asocierea cuvintelor generatoare de rimă, în versurile Luciei Silvia Podeanu, se potriveşte foarte bine nu numai versului alb, ci şi formei clasice de prezentare, putând fi reîntregit astfel tabloul compoziţional. În esenţă, modalitatea de expresie a poeziei prezentei lucrări este cea a sufletului, eliberată de lejeritatea expresiei moderne, atât de tributară consumismului. De asemenea, deşi tonul întregului volum este uneori nostalgic, acesta nu riscă să devină apăsător şi nici să ştirbească din bucuria cu care se face împărtăşirea prin poezie, căci tristeţea nu este ubicuitate şi nici permanenţă în opera poetei novăcene, ci doar o staţie pasageră între răsărit şi apus. Mai mult, filonul principal al cărţii trebuie să rămână optimismul, încrederea în lumina speranţei.  
Gheorghe A. STROIA  
 
 
***4 EMIL DRUNCEA (Feteşti, Ialomiţa) – Artista şi lordul (poeme, A5, 196 pagini)  
 
Am scris de-a lungul anilor câteva mii de poezii dar coşul a fost hulpav şi puţine dintre ele au mai rămas pentru fila tipografică. Toate au fost scrise din inspiraţie, nimic fabricat. Pe cele rămase pentru cititori le-am coafat foarte puţin. Aveau câţiva zulufi rebeli care nu-mi aparţineau. Am creat astfel un stil nou recunoscut de critici şi inclus în istorii literare. Emilism este acest stil, o poezie simplă, directă, precisă, concisă, în termeni literari minimalism laconic. M-am scris pe mine, fără zorzoane, fără metafore căutate, fără epatare. Unele dintre ele au şi umor, nu toate, nu poţi să fii deştept tot timpul. Acum, când anii s-au adunat, m-am gândit că nu este rău să le adun pe toate într-un singur volum, reunind cele cinci plachete publicate. Vreau să las moştenire semenilor mei clipe de frumos. O boală perfidă mă locuieşte, nu ştie nimeni ce formă va lua cu timpul, deci, e vremea testamentului. Nu m-au acrit necazurile, nu m-a acrit boala, sunt un OM. Dacă cineva ar dori să afle toate scrierile mele, îl sfătuiesc să meargă la Colilia în judeţul Ialomiţa, la muzeul particular al prietenului literaţilor şi al tradiţiilor româneşti, Gheorghe CIUTACU. (EMIL DRUNCEA)  
 
 
COLECŢIA FOLK  
 
***1. AUTOR COLECTIV – TRADIŢIE ŞI LEGENDĂ LA POALELE VLĂDESEI (Culegere de folclor, A5 manşetat, 160 pagini)  
 
Dintotdeauna, folclorul a constituit izvorul cu apă vie, nectarul din care s-au adăpat scrieri devenite nemuritoare. Indiferent dacă poartă numele de Haşdeu, Eminescu, Creangă, Alecsandri, Coşbuc, Goga, Russo, Negruzzi, Ion Pillat, sursele variate de inspiraţie folclorică au devenit, în mâna maeştrilor, veritabile bijuterii, ce stau ca mărturii ale unui trecut ancestral, pentru viitorul (din păcate) din ce în ce mai îndepărtat de origini, de tradiţii, de folclor.  
Prin strădania şi munca efectivă a unui restrâns colectiv de oameni cu suflet, care au ştiut să stimuleze dragostea pentru tradiţii a copiilor, au început a se rescrie pagini nemuritoare despre tradiţiile şi legendele românilor, dintr-o zonă etnografică bogată în folclor, marcând momentele esenţiale ale efemerei existenţe: naşterea, nunta, moartea, păstrându-se intacte valenţele literare devenite sacre: colinda, doina, strigătura, bocetul.  
Prin limbajul bogat în regionalismele ce sporesc doza de autenticitate a scrierii în sine, prin dulceaţa specifică abordării temelor şi motivelor populare, TRADIŢIE ŞI LEGENDĂ LA POALELE VLĂDESEI devine o lucrare de referinţă a genului, cu certitudinea că lucrarea de faţă este doar prima dintr-o serie întreagă de alte culegeri (volume) ce o vor succeda. Întreg colectivul de autori - culegătorii de folclor: Anica Andronesi, Marinela Mereu, Sebastian Potra, Claudiu Merca, Raul Trif, Oana Faur, Raul Costea, Mihaela Paşcalău, Adina Paşcalău, Claudiu Benţan, Răzvan Potra, coordonatoarea: prof. Simona Rozalia Pop, colaboratorii: înv. Ana Crişan, înv. Lenuţa Paşcalău, şi, nu în ultimul rând, cea care îngrijeşte ediţia: Georgeta Resteman - merită cu prisosinţă un MAGNA CUM LAUDAE, pentru stăruinţa şi deosebita atenţie cu care au reuşit să readucă, în atenţia publicului larg, un alt şirag de pietre scumpe din cununa nemuritoare a tradiţiei şi spiritualităţii româneşti.  
Gheorghe A. STROIA  
 
COLECŢIA ANTOLOGIS  
 
***1. MARIANA VICKY VÂRTOSU – CAIETELE KAHUNEI(antologie de autor, proză, A5 manşetat, 250 pagini )  
 
Prin noul volum antologic - proze sau spicuiri din notele de jurnal personal publicate în volumele anterioare sau în diverse reviste literare - MARIANA VÂRTOSU îşi îndeplineşte visul de a reuni, sub acelaşi titlul generic CAIETELE KAHUNEI, câteva dintre cele mai valoroase scrieri ale sale. De cele mai multe ori, prozele incumbă irealul, aducând în lumina rampei - cu decoruri, actori sau replici cvasi-teatrale - personaje din lumea de dincolo ori dedublări ale personajelor reale în lumi mai mult sau mai puţin fantastice. Cu tuşe expresive, creionând - pornind de la fine broderii şi până la tuşe ferme - caractere nonaleatorii, cartea este străbătută axial de sentimente dintre cele mai diverse, contradictorii chiar: dragoste, ură, pasiune, indiferenţă. Peste întâmplările descrise cu o abilitate specială, capacitatea autoarei de psihanaliză fiind evidenţă, investigaţiile de natură psihologică aduc un plus de culoare scrierii în sine. În planuri alternative, proza Marianei Vicky Vârtosu conturează ca axe epice principale: Imaginarul (Chip-fără-contur, Neconturatul, Soldatul, Ioana), tragismul (Ursula şi Vladimir, Costache şi Alala), resemnarea karmică (Emiliana şi Toni), (sub)urbanul (Colombo-Belgianu’, Pontosu’), misoginismul (Femeia gonflabilă), introspecţia (jurnalul Dorei Spirescu) sau chiar revolta socială (Viermele zăpezii).  
În partea a II-a a cărţii, grupajul de versuri prezentat (remarcă specială pentru traducerile de o excepţională calitate ale prof. Virginiei Bogdan) conturează acelaşi profil introspectiv, psihanalitic, manifestat şi în prozele Marianei Vârtosu. Sinceritatea abordării şi lejeritatea exprimării, induc cititorului o stare aparte, determinată de aserţiuni auctoriale ce nu pot fi trecute cu vederea: „Nu sunt poetă, Doamne./ Ar trebui să-ţi iau locul pentru o singură zi./ Răstignită pe cruce să stau/ Şi să simt ce-ai simţit Tu./ Dar… Cum să urc pe cruce?/ Coboar-o la mine, Te rog!” (Nu sunt poetă).  
Caietele Kahunei – o antologie ce va avea un puternic impact asupra cititorului - este încă un pas pe care scriitoarea focşăneană îl întreprinde pe drumul său literar ascendent. Cum pot fi definite scrierile Marianei Vârtosu, altfel decât prin propriile cuvinte? Simplu… „ Peregrinări în probabil, roiri printre stele căzătoare. Un cimitir al gândurilor neexprimate. Reprimări. Retrospective. Spaţii transparente ce-mi desluşesc limane ale gândurilor pornite spre viitor”...  
Gheorghe A. STROIA  
 
COLECŢIA SOLARIS  
 
***1. CHITICARU MARICICA (coordonator) – jocuri-exerciţiu, 100 pagini, A5  
 
Editura Armonii Culturale este deja un nume în materie de literatură pentru copii, reunind, prin două colecţii dedicate - MAGIC şi SOLARIS, titluri interesante: COMORI DE VISE (Poveşti, povestiri, amintiri – Antologie internaţională de literatură pentru copii, 2012); Poveşti din grădina viselor, Pastel de borangic, Pastel de viorele (poezie sau proză tematică, Maricica Stroia, 2012-2013); Domnişoara Kitty, Tâlcuiri moldoveneşti (4 volume) de Aga Lucia Selenity (Braşov); Ghicitoare, provocare, mă ghiceşti şi-mi dai culoare de Mariana Dobrin (Târgu Jiu); De vorbă cu o minune (4 volume) de Gheorghe A. Stroia; Ilinca şi Matei de Angela Burtea (Brăila), dar şi carte educaţională, opţionale pentru grădiniţă sau învăţământul primar: caietele speciale din seria Să învăţăm cu Roco sau Fifi Furnicuţa de Maricica Stroia sau Rime colorate a traducătoarei bucureştene Mihaela Buruiană. Acestea sunt doar câteva dintre titlurile dedicate copiilor, de vârstă mică şi medie, în speţă.  
Prezenta lucrare - apărută sub îngrijirea doamnelor profesoare CHITICARU MARICICA şi CĂRUCERU PAULA - este, cu certitudine, o întreprindere deloc facilă, atrăgând participarea unui numeros personal de specialitate din grădiniţele cu program normal şi cu program prelungit, din toată ţara. Prin munca depusă, prin efortul susţinut al tuturor persoanelor contribuitoare, SPUNE MAI DEPARTE... devine o lucrare cu un grad mare de utilitate, atât în lucrul la grupa de preşcolari, cât şi în stabilirea a noi canale de comunicare şi interactivitate între cadrele didactice. Lucrarea inventariază, din DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE, o serie de exerciţii inedite pentru DEZVOLTAREA VORBIRII.  
Jocul este cel care a uimit şi surprins dintotdeauna, publicul ”jucător”, indiferent de vârstă, convertindu-l în ”serios” instrument de învăţare, descoperire şi explorare a lumii înconjurătoare. Prezenta lucrare supune atenţiei jocuri noi, atractive, sistematizate într-o manieră interesantă, atractivă, un act de perseverenţă dar şi de curaj, atât din partea coordonatoarei, cât şi a cadrelor didactice implicate.  
Pornind de la ideea că în ”mica şcolaritate”, lucrurile importante se învaţă în şi prin joc, putem spune că prezenta lucrare este fundamentată pe joc, dar nu poate fi nicidecum socotită o joacă. Felicitările noastre întregii echipe care a iniţiat, dezvoltat, coordonat şi finalizat această lucrare!  
Gheorghe A. STROIA  
 
 
Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, sau pe pagina web, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com.  
 
ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!  
 
În curând la Editura Armonii Culturale… Trandafir Sâmpetru (Brăila), Ioana Voicilă Dobre (Bucureşti), Vasile Bele (Baia Mare), Mihaela Gudană (Tecuci), Irina Novac (Adjud), Gabriel Dragnea (Bucureşti), Relly Maria Niculescu (Bucureşti), Valentina Naşu (Tecuci), Nicholas Buda (New York), Elena Aurora Popa (Galaţi)… şi multe alte noi apariţii editoriale!  
 
Armonii Culturale  
De Sfântul Ilie Tesviteanul  

 

Referinţă Bibliografică:
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1297, Anul IV, 20 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!