Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



(fragment din roman: Sunt lacrimă din lacrimile tale, autor Gheorghe Şerbănescu)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Domina mirosul de oţel încins, un amestec de ulei, aburi fierbinţi şi fumul locomotivei. Un pufăit dublu al pompei de aer a locomotivei, mecanicul ce o conducea are faţa mânjită, sta rezemat în braţ la fereastra locomotivei. Privesc în interior...” Nu vă plecaţi în afară” o etichetă ne previne! Cantonierii salută trenul din poziţia de “drepţi”! Priveam la călători, în mare parte navetişti erau răpuşi de depresii sonore, sunt atât de trişti! Trata totul ca normal! Componentă a nivelului de trai. - Clara poate că l-am pierdut pe Dumnezeu ? Pentru câteva secunde am căzut pe gânduri amândoi, cu o mişcare atentă ţe-am aranjat cruciuliţa de la gât. Între trenul nostru şi linia orizontului se pierdea natura în frumuseţea ei, cât o să mai muşte hidoşii acestui sistem din ea? Mâinile noastre intrase într-un joc, trasam linii prin atingeri să nu ne îngheţe! “Frumos, foarte frumos!” Repeta un bărbat mai învârsta nebărbierit în timp ce privea lung spre fereastra de pe coridor din dreptul nostru! Eram evadaţi, este cuvântul care-l foloseam în escapadele noastre. Veneam din zona capitalei către o alta, unde se respira aer curat. Pe munte ne simţeam liberi, ştiam că am putea trăi fără multe altele. Deţine parcă raiul din lume, locul unde se pot termina gândurile! Ne leagă de munte întreaga noastră relaţie, mai multe amintiri frumoase decât de oricare alt loc. - Robert am putea să locuim aici la munte, să construim casa noastră, una solidă, eternă! Am zâmbit, zâmbeşti şi tu, te-am întrebat: - Clara cu ce am trăii? Ridici uşor din umeri mă priveşti în ochi apoi îmi răspunzi scurt. - Din iubire! Tăcere. Am convingerea că totul între noi a devenit iubire. Nu ştiu dacă vreodată a fost mai frumos ca acum! Poate că a fost. Poate nu am iubit în tot acest timp purtând o pâclă pe ochi, o ceaţă grea care să-mi ascundă adevărul, adevărul fiind acum tu, draga mea, că sincer nu îmi mai pasă decât prezentul! Nici de lume, nici de timp, numai de noi şi de Dumnezeu! - Ştii Clara? Îmi doresc să ne aşezăm jos pe o stâncă şi să rămânem acolo aşteptând pentru totdeauna ceva ce s-ar putea să vină curând. Să aşteptam împreună cursul vieţii. Ceea ce eu aştept să poată fi definit. Ceva dincolo de viaţă şi de moarte, dincolo de departe! Iubirea, draga mea, iubirea este viaţă suntem noi. - Vrei? Iubirea se naşte, trăieşte şi nu moare, păşeşte în eternitatea cu noi! Vreau Robert, dragule! Peisajul se înalţă şi până la câţiva zeci de metrii deasupra liniilor de tren, stâncile îl acompania. Domină o geologie impresionantă ce se azvârlă direct către munţi, fără intenţii graduale şi fără alte ocolişuri. Zgomotul trenului absoarbe cuvintele lor şi timpul, rămân doar cu expresia feţelor şi a surâsurilor. Stăpânit de tentaţia unei duble evadări din aerul capitalei şi instituţia în care lucrează Robert ţine strâns în mână, mâna Clarei în plimbarea lor pe cărările muntelui. - Clara să ne lăsăm purtaţi către o lume a cărei adâncimi nu le cunoaştem, pe un drum ce îl dorim a ne conduce la hotarele frumuseţii. Cea mai periculoasă celulă în această societate e aceea în care te simţi în siguranţă. Trebuie să evadăm, nu ştim ce va fi la capătul drumului însă ştim că vom fi liberi. - Clara hai să fugim, să uităm de locurile care le ştim până acum. - Gândeşte-te ne va fi greu. Avem nevoie de viză! Sau riscam trecerea ilegala a graniţei! Nu avem bani ca să trăim o perioadă de timp. - Mai devreme sau mai târziu se va întâmpla Clara, presupun, trebuie să analizăm! - Din ce ne vom întreţine? - Sunt dispus să spăl vase prin restaurante, să tund trandafiri sau să plimb căţei, să ştii! - Dumnezeu ne-ar călăuzi paşii, sunt convins. - Părinţii Robert, vor avea nevoie de sprijinul nostru! Ai schimbat discuţia, te-am privit cum te ridici, cum îţi înfăşori în jurul gâtului eşarfa ca mai apoi să mă inviţi a continua plimbarea. Era ceva cunoscut la tine, aşa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu paşi calmi şi aşezaţi înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Păşim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopţii. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de fereastră, pe coridor şi-a făcut apariţia o femeie, nu foarte bătrână, înaltă, cu părul cărunt. Era oarbă, bastonul acela alb, ochii inundaţi de un alb inexpresiv întărea convingerea mea. Aveam în mână un pachet de biscuiţi, îi priveam eticheta ca o perspectivă, un mod de a vedea lumea liberă, o agăţare de simboluri, mintea nu vrea să renunţe. Caut cu atenţie mâna cerşetoarei, înclin pachetul, biscuiţii alunecă în mâna cei prinde cu siguranţă. Privelişte plăcută, trenul prinde viteză se strecoară printre dealuri sub cerul senin. Se aşezase o stare de destindere, de degajare o rupere de senzaţia că această societate e de rahat. Buna dispoziţie te scoate din butoiul cu melancolie, te deconectează de la toate relele. Poate fi un fel de protecţie, cortexul realizează şi opreşte forţat procesul. O indiferenţă faţă de sistem m-a făcut imun, continui să mă simt un om liber! Starea pe care o aveam era libertatea, senzaţia de a căuta, când cauţi găseşti, într-un fel sau altul. Convenţiile anterioare, simbolurile cu toate sunt abandonate, nu îşi au locul într-o gândire dinamică, liberă. - Clara ce oferă omului obişnuit societatea contemporană? Nu există posibila sursă de soluţii şi provocarea gândirii . Teme majore ale fiinţei umane: libertatea, viitorul, fericirea sunt tratate într-o manieră utopică . Relaţia dintre societate şi individ este relativă, cauză care face ca individul să-şi schimbe convingerile cu uşurinţă. Devine dependent, uşor de manipulat şi astfel victima sistemului. - Robert însă noi nu gândim aşa, poate din această cauză ne simţim izolaţi! - Izolaţi într-un fel spus! Ce ne leagă pe noi de doctrina comunistă? Nimic! Aşa, încet dar sigur vor “construii” omul nou! Fragilitatea fiinţei umane este bine exploatată de cadre ale partidului stat. - Iubire, un om ar trebuii să aibă regrete dacă nu a luptat să se smulgă din acest sistem, nu dacă va pierde! Lipseşte la român spiritul de competiţie ce a fost înlocuit cu dorinţa de supravieţuire. Este una din cauzele actualei stări, a noastră a românilor. Adevărata deviză a structurării actuale a societăţii limitează cu bună ştiinţă arta libertăţii. Acest fel de libertate arată limitările intrinseci ale omului. - Clara tânjesc după libertate, oare aşa se va desfăşura întreaga mea existenţă? - Robert acest sistem va fi fără viitor ! Eu nu concep un sistem viu bolnav, bolnav de bună voie. - Iubire, se caută un bine imediat! Acest bine imediat va deveni răul îndepărtat, din ce în ce mai greu de vindecat pe măsura trecerii timpului. Totuşi, soluţii şi tratamente sunt încă disponibile. - De acord, mai rămân doar alegerea corectă şi acţiunea. Acţiune individuală sau comună. - Clara noi am ales trebuie să fugim, rămâne să decidem cum şi când! Vom stabili, clarifica orice amănunt în detaliu, se vor naşte întrebări noi, le vom găsi răspunsuri. Nu putem reduce la ceea ce ne este îndeobşte cunoscut, am fi iresponsabili.  
 
Referinţă Bibliografică:
(fragment din roman: Sunt lacrimă din lacrimile tale, autor Gheorghe Şerbănescu) / Gheorghe Şerbănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1286, Anul IV, 09 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Şerbănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Şerbănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!