Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Ion C. Hiru         Publicat în: Ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

GHEORGHE ASACHI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
GHEORGHE ASACHI  
- Îndrumător al culturii naţionale –  
 
MOTTO:  
A nu sprijini lupta pentru luminarea poporului sau  
a lucra contra existenţei ţării, este tot una”.  
Spiru Haret  
 
După cum spune George Călinescu, „Gheorge Asachi a fost o figură literară stranie şi nu îndeajuns de bine înţeleasă”. Unii critici şi istorici literari îi găsesc originea ca fiind armeană, alţii ruteană, dar familia afirmă originea ardelenească. Este fiul Elenei şi al lui Lazăr Asachievici, preot la spitalul din Lemberg. În 1803, Veniamin Costachi l-a numit protopresviter al întregii Moldove, fiind trimis la Lemberg cu scopul de a-l aduce pe Budai la Iaşi, ca profesor. După moartea soţiei, pe la 1821, Lazăr se călugăreşte sub numele de arhimandritul Leon Asachi. Om cu o vastă cultură, traduce şi publică în 1816 „Jucăria norocului sau istorisirea pentru Prinţipul Menscicof”. Ştia bine franceza, traducând din această limbă o lucrare ce purta titlul „Bordeiul indienesc” (1821), în prefaţa căreia scrie: „Ştiut iaşte că limba care o vorbim s’au urzit din acea Latină, întru o epohă cu acea Italiană, Franceză, Spaniolă şi Portugheză, care sunt astăzi cele mai învăţate şi armonioase limbi a Evropii”.  
Gheorghe Asachi s-a născut la 1 martie 1788, la Herţa, în ziua Sfintei Dochii. La Lemberg, tatăl său, Lazăr, îl dă la o şcoală unde studiază în polonă, latină şi germană. În 1804 este doctor în filosofie al Facultăţii din Lvov, dar şi posesor al unei diplome de inginer şi arhitect. Construieşte case în mahalaua Haliciului, dar şi pentru protipendada Iaşului, cum ar fi locuinţa principesei Elena Sturza – Păstăvanu. Bolnav de friguri, pleacă la Viena, în 1805, unde face studii de astronomie. În acelaşi an, îl vede la o paradă militară pe Napoleon Bonaparte. În aprilie 1808 părăseşte Viena, călătorind apoi şi vizitând Veneţia, Padova, Ferrara, Bologna, Florenţa, Barberini, Siena, Viterbo. Intrând în Roma prin Porta del Popolo, merge direct la Columna lui Traian pe care o contemplă, copleşit de o întreagă istorie. Vizitează catedrala Sfântul Petru, urcându-se în cupolă, merge apoi să vadă monumente la Napoli, Velleti, admiră muntele Vezuviu, luminat de fulgerările vulcanului şi are chiar curajul de a coborî în crater.  
Se întoarce la Roma, unde se îndrăgosteşte de Teresina, sora soţiei lui Picconi, un prieten care îl însoţea pe Asachi la frumoase partide de vânătoare. Este introdus în lumea bună a Romei, în casa prinţesei Ruspoli, iar aici o cunoaşte pe Bianca Milesi care îl duce în cercurile înalte ale lumii literare şi artistice: gravori, pictori, scriitori, mari artişti. Frecventează casa ducesei Odescalchi şi, tot cu ajutorul Biancăi Milesi, Asachi ia lecţii de artă poetică cu abatele Tarengi. Îi dedică Biancăi un poem, iar aceasta îi oferă în schimb un volum din „Amori de Savioli”, ilustrat cu desenele proprii, de o rară frumuseţe, şi dedicat poetului Asachi. Cu ocazia celui de-al doilea zbor aerostatic al doamnei Blanchard, Asachi dedică acestui eveniment un inspirat sonet, în urma căruia este ales membru al Societăţii literare din Roma. Între Asachi şi Bianca Milesi au fost relaţii platonice, totul fiind un joc sentimental. În scrierile din această perioadă, Asachi foloseşte maniera lui Monti, cum constatăm în „Cântarea vaporului pe Dunăre”:„O fiară marină,/Cu aripi rotunde/Despică spumele,/Luptând cu unde./Pe luciul apelor/Repede fuge,/Ochii îi scapără/ Şi gura-i muge”.  
În anul 1812, iunie, îl găsim pe Asachi la Iaşi, referendar la Departamentul Afacerilor Străine, în timpul domniei lui Scarlat Calimachi. Înfiinţează o clasă de inginerie şi hotărnicie în limba română, apoi un curs de matematică, geodezie şi arhitectură. Prelucrează o pastorală după Gessner şi Florian, numită „Mirtil şi Hloe”, pe care o joacă, în limba română, în casele hatmanului Costachi Ghica. Organizează Seminarul de la Socola, unde îi aduce ca profesori, din Ardeal, pe Vasile Pop, Vasile Fabian, Ion Manti şi Ion Costea. Atunci când izbucneşte Eteria, Asachi şi tatăl său se refugiază în Bucovina şi Basarabia. În 1822, Gheorghe Asachi pleacă la Viena ca agent diplomatic al lui Alexandru Sturza. Se căsătorise, în anul 1817, cu Elena Teuber, guvernanta copiilor vornicului Mihai Sturza.  
Gheorghe Asachi este numit, în 1827, vel agă, iar în 1828 participă la înfiinţarea Şcoalei Normale de la „Trei Ierarhi”, după care, la 1 iunie 1829, scoate primul număr din „Albina Românească”. La 16 iunie 1835 ţine o cuvântare istorică cu ocazia inaugurării Academiei Mihăilene. În data de 23 februarie 1837 are loc la Teatrul Naţional din Iaşi prima reprezentaţie cu „Lapeirus”, piesă prelucrată de Asachi după Kotzebue, însoţită de un prolog. În 1839, Conservatorul filarmonic pune în scenă „Norma” lui Bellini, libretul fiind tradus de Asachi. O contribuţie deosebită a avut-o în 1841, când a ajutat la înfiinţarea unei fabrici de hârtie, la Petrodava, lângă Piatra Neamţ. Pentru că nu i-au fost pe plac ideile mişcării revoluţionare de la 1848, demisionează din postul de „referendar al Şcoalelor”. Iese la pensie cu 16.000 lei lunar.  
În timpul Unirii, se numără printre separatişti, fiind ales deputat al Iaşilor, la 15 iulie 1857, dar alegerile au fost anulate. După îndepărtarea de la domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, Asachi este citat din nou pentru fapte de rebeliune. Consacră prinţului Carol un „National Hymne”. Fiind simpatizant al ruşilor, Asachi îi închină o odă ţarului Alexandru. Seratele literare pe care Asachi le da în casa sa (pe al cărei frontispiciu se aflau înscrise cuvintele „Pacea şi al meu repaus”) deveniseră foarte cunoscute. Asachi compunea „tablouri istorice în stil fantezist”. La aceste serate era adesea aplaudat. De asemenea, soţia sa Elena cânta dumnezeieşte la pian şi fiica lor, Hermiona, cânta la harfă. Hermiona a fost căsătorită mai întâi cu beizadeaua Alecu Moruzzi, iar după moartea acestuia, se va recăsători cu Edgar Quinet, cunoscut de ea la Paris, în casa Biancăi Milesi.  
Gheorghe Asachi s-a stins din viaţă la 12 noiembrie 1869, la vârsta de 81 de ani, şi a fost înmormântat în cimitirul Bisericii „Patruzeci de Sfinţi” din Iaşi. Poezia sa este scrisă, aproape în întregime, sub influenţa lui Petrarca. Asachi poate fi socotit primul sonetist român. Scrie mult în italiană, în maniera lui Monti, cum ar fi elegiile „Moartea lui Iisus” şi„Elegie scrisă pe ţintirimul unui sat”, din care cităm:„Oare mirosul de smirnă, oare cântecul cel sfânt,/Pulberea ce este stinsă pot să’nvie din mormânt?”  
„Baladele şi Legendele”lui Asachi se bazează pe tradiţia populară, preocuparea de mai târziu a lui Vasile Alecsandri. Asachi doreşte să transfere mitologia elină în Dacia, denumind Ceahlăul, muntele sacru Pion, acolo unde, susţinea el, se găseşte simulacrul Dochiei. Satira „Soţie de modă”, scrisă în stilul lui Antioh Cantemir, ridiculizează „cucoanele” din spaţiul moldovenesc. De asemenea, Asachi scrie fabule, opere teatrale şi nuvele, în care nu excelează. În nuvela „Dragoş”, de exemplu, împinge fabulosul peste măsură, acţiunea devenind ca a unui roman de aventuri, aşa cum este şi „Valea Albă”, unde personajul principal este Ştefan cel Mare. Nuvelele „Bogdan Voevod” şi„Petru Rareş” sunt hrănite de filonul unor epopei încărcate de mituri, au scene de război care însufleţesc acţiunea, din care nu lipseşte miraculosul (cum ar fi scena salvării lui Ştefan Vodă din mâinile duşmanului de către Sfântul Procopie care l-a învăluit într-un sul de nori). Un alt personaj, Ştefăniţă Vodă, crede în preziceri, vise, farmece şi consultă „o hârcă bătrână, de naţiune faraoană, numită Arifta”, care îi prezice că un pescar cu un semn la mână îi va lua tronul (pescarul bănuit se pare că era Rareş, descoperit de italianul Malaspina, personaj devotat domnitorului).  
Cultura românească îl aşază pe Gheorghe Asachi printre marii îndrumători şi luminători ai poporului din perioada de modernizare a culturii naţionale. Osemintele cărturarului şi ale soţiei sale odihnesc în cripta de la baza statuii din faţa şcolii de pe lângă Mănăstirea „Trei Ierarhi” din Iaşi. În încheiere, iată una dintre ideile călăuzitoare ale acestui mare cărturar român, un adevărat om al Renaşterii (poet, prozator, dramaturg, pictor, arhitect şi istoric): „În sfera sa, tot insul poate lucra după legile înţelepciuni şi ale moralului, iară în relaţiile sociale trebuie a face pururea bine, a se arăta neinteresat şi, prin urmare, dacă nu de un nume mare, cel puţin de un nume bun a se învrednici”.  
 
Prof. Ion C. Hiru  
Referinţă Bibliografică:
GHEORGHE ASACHI / Ion C. Hiru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 530, Anul II, 13 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Hiru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!