Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Gheorghe Stroia         Publicat în: Ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Gheorghe A. Stroia: Poveste de iarnă – Ce ţi-ai dori de ziua ta, Moş Nicolae?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se povesteşte ... că într-o dimineaţă de iarnă, un bătrânel, tare împovărat de sărăcia şi necazurile avute în viaţă, porni spre cişmea, să aducă apă în umila sa locuinţă. Era şi bătrân şi bolnav, iar fără apa cea de toate zilele nu se putea. Făcea economie şi la apa de băut, căci găleata pe care o căra i se părea din ce în ce mai grea. Povestea sa - povestea oricărui părinte, luptând cu greutăţile vieţii pentru a-şi creşte pruncii, dăruindu-le din puterea lui. Şi mare este bucuria părintelui când îşi vede copiii rostuiţi, oameni cu carte, învăţaţi şi aşezaţi la casele lor. Numai că, după ce îşi iau zborul, copiii, prinşi fiind în problemele zilnice, încet ... încet, îşi aduc aminte din ce în ce mai rar de părinţii lor. Unii dintre ei zboară departe, departe, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar printre rândurile scrisorii scrise cu lacrimi de sânge. 
  
Aşa păţi şi bătrânelul nostru care, ducându-şi cu greu zilele, se simţea din ce în ce mai singur. Sau, poate nu era chiar atât de singur. Era el şi Dumnezeu! Cel care, indiferent necazul în care s-ar fi aflat, nu l-ar fi abandonat, niciodată! Nădejdea pe care bătrânelul şi-o punea în Dumnezeu era la fel de mare şi de fierbinte precum ruga lui de dimineaţă sau cea din noaptea târzie! Credea cu putere în El! Simţea că, deşi sărac, sufletul lui se îmbogăţeşte pe zi ce trece cu glasul lui Dumnezeu. Nu mai auzea atât de bine vocile oamenilor dar, atunci când tăcerea era profundă, auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foşnind de aripile heruvimilor, simţea că Păzitorii sunt ... aproape.  
  
În dimineaţa aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-şi ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până şi fumul care ieşea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blăniţa de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu marginile îndoite. Pe sub haina de iarnă, purta un pulover roşu, împletit, de pe vremea când buna sa soţie trăia. Ieşind din casă, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale copiilor, care erau cât pe ce să-l dea jos din picioare. Dar, poţi să te superi pe glumele lor, pe veselia şi pe glasurile sunând a clopoţei? Văzându-i, îi trecură prin faţa ochilor imaginile chipurile copii săi dragi, de vârsta lor. Aşa erau şi ei – năstruşnici şi ghiduşi dar, parcă puţin mai respectuoşi şi mai cuminţi.  
  
Ţinând strâns în mână găleata, păşea încet şi apăsat pe zăpada proaspăt căzută. Poate cu puţină teamă, să nu cumva să alunece şi să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar şi aşa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile îngheţate ale cişmelei, peste care se prelingea un firişor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea îngheţată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi vreun copil de-al meu aici, m-ar ajuta să mă ridic! M-ar ajuta să car şi găleata asta, care e din ce în ce mai grea!”. 
  
Nu termină de rosti cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt şi subţire, îmbrăcat frumos, cu haine roşii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldăţesc, cu blană de astrahan negru la mâneci şi la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate şi căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moşule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariţie, bătrânul întinse mâna tânărului şi se ridică. După ce-i umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl conducă până acasă. Tot drumul înapoi, bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiş cu ochii spre tânărul misterios: „ Ce minune să mai fie şi asta?”.  
  
Mergând în tăcere pe drumul troienit, bătrânelul îşi aminti de vremurile când - în putere fiind - petrecea ziua de Sfântul Nicolae, acasă, lângă copiii săi frumoşi. Pe fiul cel mare îl chema Nicolae, iar pe una dintre fete Niculina. Şi unde mai pui că şi el era tot Nicolae, botezat aşa, pentru că se născuse chiar de ziua Sfântului Mare Ierarh. Masa lor era plină de bucatele de post, căci era Postul Crăciunului, respectat cu mare stricteţe la el în casă. Soţia sa, o foarte bună gospodină, făcea plăcinte cu mere şi plăcinţele cu dovleac – favoritele fiului cel mare. Pe masa gătită cu un acoperământ brodat fin, îi aşteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porţelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar şi pentru o clipă!”. 
  
Sprijinit de braţul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leşine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre uşa de la intrare, se vedeau urme de paşi. „Sigur m-au călcat hoţii!”, îşi zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoţi îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil şi, în afară de un câine şi o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata şi o aşeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ţinându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet uşa la cameră şi bătrânelul amuţise. Odaia era caldă, focul îşi arăta limbile roşietice, prin zăbrelele portiţei de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăştiind în jur pace şi linişte. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare şi bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorţişoară şi rom!  
  
Credea că visează sau că a murit şi a ajuns în rai. Nu atât în raiul lui Dumnezeu, ci în raiul care făcuse parte din viaţa lui, odată. Se trezi buimac, luat pe sus de feciorul său cel mare - Nicolae. Erau cu toţii acolo – copiii şi nepoţii săi, care veniseră de departe, să-i facă o surpriză, chiar de ziua lui. O putere de neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o clipă de copii, el căută cu privirea pe tânărul care-l însoţise. Alergă încoace şi încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la uşa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de arhiereu, ce se depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar faţa îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din faţă. Abia atunci, cu lacrimi mari în ochi, bătrânelul realiză: „Era El ... era chiar Sfântul Nicolae! Venise să-l ajute, să-i aducă din nou pe copii aproape, să-i pună belşug pe masă. Venise să-i spună: LA MULŢI ANI ... NICOLAE!” 
  
După ce-l petrecu pe sfânt cu privirea, se întoarse în casă, ca să-şi strângă copiii şi nepoţii în braţe. Era fericit, cum nu mai fusese demult. Se simţea mai tânăr, mai vioi. Nu-l mai durea nimic şi de rana de la genunchi, deja uitase. Şi de data aceasta, simţi că mâna celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care i-a fost dat s-o trăiască. Era umil, nici vorbă de mândrie, dar în sinea lui îşi spunea: „Cine poate îndura bucuria de i se spune LA MULŢI ANI, de ziua sa, chiar de Măritul său Ocrotitor?” 
  
Oare, era un semn, era o prevestire? Şi ce dacă? Trăise deja multe şi văzuse şi mai multe în viaţa lui. Tot atâtea, câte vă doreşte şi vouă să ajungeţi să vedeţi şi să trăiţi, dragi copii!  
  
LA MULŢI ANI, NICOLAE! LA MULŢI ANI, DRAGII MEI! 
  
Gheorghe A. Stroia 
  
Adjud – 6 decembrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Gheorghe A. Stroia: Poveste de iarnă – Ce ţi-ai dori de ziua ta, Moş Nicolae? / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!